ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr.1330/2008
Dosar nr. 64/45/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 7 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală, a fost respinsă plângerea penală formulată de petenta N.M. împotriva rezoluţiei nr. 435/P/2007 din 6 decembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petenta a sesizat organele de urmărire penală, solicitând să se efectueze cercetări faţă de numiţii notari L.N. şi M.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în cadrul dezbaterii notariale a succesiunii defunctului P.V.V. (tatăl petentei), decedat la data de 26 decembrie 1989, cei doi notari au întocmit o declaraţie în numele petentei, prin care consemnau nereal, că, aceasta a renunţat la succesiune.
În urma efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, s-a reţinut că cele două acte întocmite de notari, pretins a fi fost falsificate sunt: declaraţia numitei N.M. redactată şi autentificată de notarul L.N. în cadrul notariatului de Stat Local Bârlad, judeţul Vaslui, prin încheierea de autentificare nr. 1320 la data de 12 aprilie 1989, încheiere înregistrată la acest notariat sub nr. 3658 la data de 12 aprilie 1989 şi certificatul de moştenitor nr. 429/1989 emis de notarul M.C. din cadrul aceluiaşi notariat, la data de 28 iunie 1989, în care s-a consemnat că petenta este străină de moştenire.
Prin rezoluţia nr. 435/P/2007 din 6 decembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, faţă de cei doi notari sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că în raport de data comiterii presupuselor fapte, anul 1989, şi de pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals în înscrisuri oficiale, a intervenit un cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv prescripţia care s-a împlinit în anul 1994.
Plângerea formulată de petenta împotriva acestei rezoluţii în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1225/11/2/2007.
Soluţionând plângerea formulată de petenta în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că rezoluţia de neînceperea urmăririi penale este legală, astfel că a respins plângerea acesteia ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta N.M. solicitând casarea sentinţei, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Petenta a depus la dosarul de recurs două înscrisuri intitulate „Plângere penală „ la datele de 27 martie 2008 şi 3 aprilie 2008, în care îşi arată nemulţumirea de modul cum procurorul i-a soluţionat plângerea penală. Cele susţinute de petentă în aceste înscrisuri vor fi analizate ca motive de recurs.
Recursul este nefondat.
Trimiterea cauzei la procuror nu mai este posibilă întrucât pentru faptele reclamate ca fiind comise de intimatul L.N. în anul 1989 a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit art. 122 lit. d) C. pen.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, începe urmărirea penală dacă din cuprinsul actului de sesizare sau din actele premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., care împiedică şi începerea urmăririi penale.
Cum, termenul de prescripţie pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a împlinit în anul 1994, iar prescripţia este unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale şi respectiv începerea urmăririi penale, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prima instanţă a constatat că rezoluţia procurorului este temeinică şi legală.
Mai mult, cu privire la făptuitorul M.C. s-a reţinut că acesta a decedat în anul 2005.
Sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală întrucât, a constatat că în cauză chiar dacă s-ar putea reţine vinovăţia celor doi notari cu privire la întocmirea în fals a acelor două acte, încălcându-şi cu intenţie atribuţiile de serviciu, împotriva lor nu mai poate fi începută urmărirea penală deoarece prin trecerea timpului s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., ceea ce face inoperantă acţiunea penală. Cu alte cuvinte, făptuitorii nu mai răspund pentru faptele lor penale, atunci când împotriva acestora nu s-a exercitat în timp util acţiunea penală, având ca efect stingerea dreptului statului de a le aplica o pedeapsă şi a obligaţiei corelative a făptuitorilor de a suporta aplicarea unei sancţiuni penale.
Chiar dacă, prescripţia răspunderii penale, nu influenţează soluţionarea laturii civile a cauzei, în cazul de fată trimiterea cauzei la procuror nu este posibilă întrucât această soluţie nu este prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Faţă de numitul M.C. începerea urmăririi penale, este imposibilă şi ca urmare a decesului acestuia.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul petentei N.M., ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara N.M. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 7 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1340/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
