ICCJ. Decizia nr. 1340/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1340/2008
Dosar nr.2343/116/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 25 octombrie 2007, Tribunalul Călăraşi a achitat pe inculpatul N.C.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 12 iulie 2007, denunţătoarea P.I. s-a deplasat la B.C.A.S., în vederea obţinerii unei vize, care atesta calitatea sa de asigurat, fiindu-i necesară pentru internarea într-un spital.
Inculpatul, în calitate de referent la Biroul C.A.S., i-a învederat denunţătoarei că figurează în evidenţe cu o întrerupere de 4 luni, iar suma aferentă acestei perioade şi pe care ar trebui să o plătească pentru obţinerea vizei este de 2.200.000 ROL. După ce denunţătoarea i-a spus că este săracă şi că trăieşte din ajutorul social, inculpatul i-a pretins suma de 500.000 ROL pentru a primi viza, precizându-l totodată, că modalitatea de rezolvare trebuie să rămână secretă. Neavând banii solicitaţi, denunţătoarea s-a adresat organelor de poliţie, iar, a doua zi, s-a prezentat în biroul inculpatului şi i-a înmânat bancnota de 50 RON, inscripţionată anterior M., care a fost găsită în sertarul biroului inculpatului de organele de poliţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 2/ A din 11 ianuarie 2008, admiţând apelul procurorului, a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. ultim şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat, la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
în baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei accesorii pe aceeaşi durată.
Totodată, s-a luat act că suma de 50 lei a fost restituită denunţătoarei P.I.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Critica recurentului inculpat, că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni nu este întemeiată.
În înţelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale pe care legea penală le apără, prin producerea sau posibilitatea de a produce o urmare păgubitoare, şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. De asemenea, textul art. 181 C. pen., prevede că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea, în concret, a gradului de pericol social al infracţiunii, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În cauză, infracţiunea s-a consumat în momentul pretinderii la 12 iulie 2007, de către inculpat a sumei de 50 RON, neavând relevanţă pentru existenţa pericolului social al acestei infracţiuni nici faptul că banii au fost primiţi a doua zi, şi nici cuantumul insignifiant al acestora.
Aşa fiind, instanţa de apel a dispus, în mod corect, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a pretinderii, întrucât prin săvârşirea acesteia s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu.
Gradul de pericol social al faptei de luare de mită, reflectat de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, având o familie) au fost luate în considerare de către instanţa de apel în operaţiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum a fost orientat sub minimul special prevăzut de lege şi cu executarea în regim neprivativ de libertate, apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat decât prin aplicarea unei astfel de pedepse.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 11 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1343/2008. Penal → |
|---|
