ICCJ. Decizia nr. 1348/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1348/2008
Dosar nr. 800/45/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.M. împotriva rezoluţiei nr. 144/P/2007 din 6 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva inspectorului şef Z.L. şi a agentului de poliţie B.B. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că aceştia se fac vinovaţi de abuz în serviciu, întrucât procesul-verbal prin care a fost amendat de agentul de poliţie pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, a fost anulat prin sentinţa civilă a Judecătoriei laşi, fiind exonerate de plata amenzii contravenţionale.
Prin rezoluţia din 6 august 2007, dată în dosarul nr. 144/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, în baza art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că procesul-verbal de contravenţie prin care a fost amendat petiţionarul nu a fost anulat pe motiv că fapta nu există, ci motivat de neîndeplinirea procedurii de întocmire a procesului-verbal, astfel că atâta timp cât instanţa a constatat că fapta a existat, nu se poate interpreta că această deficienţă a organului constatator ar constitui abuz în serviciu.
Prin rezoluţia din 18 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 873/ll/2/2007 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că din actele dosarului nu rezultă exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii de poliţie reclamaţi prin neefectuarea unui act ori prin efectuarea sa defectuoasă, de natură a produce vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, constatând că soluţia pronunţată este temeinică şi legală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate în sarcina intimaţilor, care şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Criticile petiţionarului referitoare la exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii de poliţie nu sunt întemeiate, întrucât prin hotărârea instanţei nu s-a anulat procesul-verbal de contravenţie, pe considerentul că petiţionarul nu a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, ci motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile de formă necesare pentru întocmirea actului de constatare a contravenţiei.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.M. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1355/2008. Penal → |
|---|
