ICCJ. Decizia nr. 1355/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1355/2008
Dosar nr.20767/99/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 411 din 18 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 20767/99/2006, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen., cerere formulată de inculpatul M.V., prin apărător.
În baza art. 174 alin. (l) – art. 175 lit. i) – art. 176 alin. (l) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 11 septembrie 2006 la 18 iunie 2007.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 6000 lei către părţile civile C.C. şi N.O.I. şi la câte 25000 lei, daune morale pentru fiecare dintre cele două părţi civile, precum şi la 15000 lei cheltuieli judiciare. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 10.4000 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În esenţă, instanţa a reţinut că, în noaptea de 9 septembrie 2006, în loc public, inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi cu picioarele victimei C.l.C., concubina sa, gravidă în luna a Ii-a de evoluţie a sarcinii, provocând decesul acesteia.
Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta.
Fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. e) C. pen., întrucât omorul a fost săvârşit asupra unei femei gravide.
Prin Decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V. A computat detenţia de la 11 septembrie 2006 la 10 ianuarie 2008 şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Referitor la greşita încadrare juridică a faptei, caz de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că nu este incident în cauză acest caz de recurs, deoarece atât sub aspectul laturii obiective, uciderea unei femei gravide, cât şi sub cel al laturii subiective, al intenţiei criminale (indirecte) a inculpatului, încadrarea juridică este corectă.
Astfel, chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimei, el a acceptat-o, multiplele lovituri cu pumnii şi picioarele determinând căderile repetate ale victimei (gravide) iar, în final, decesul acesteia.
Sub aspectul cazului prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză, deoarece instanţele au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Astfel, instanţele au avut în vedere atât gravitatea faptei săvârşite (omor deosebit de grav care a avut ca rezultat nu numai decesul victimei dar şi curmarea unei vieţi în formare) cât şi persoana inculpatului (infractor violent), pedeapsa de 18 ani închisoare fiind corespunzătoare acestor criterii.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se reducerea pedepsei.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive începând de la 11 septembrie 2006, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.V. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 septembrie 2006 la 11 aprilie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1348/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Penal → |
|---|
