ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1595/2008
Dosar nr.732/45/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara P.E. împotriva rezoluţiilor nr. 256/P/2007 şi nr. 963/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, menţinând rezoluţiile.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionară la procuror, s-a susţinut că numita B.O.M., încălcându-şi atribuţiile de serviciu, ca membru al Comisiei Legii nr. 18/1991, a devenit procuratorul numitului B.N., procura fiind autentificată de notarul M.M. şi a încheiat acte în numele acestuia. Petiţionara a contestat legalitatea încheierii acestei procuri, invocând îndoiala cu privire la prezenţa la notar a numitului B.N.
Prin rezoluţia din 10 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 256/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul M.M. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut, în esenţă, că autentificarea şi încheierea procurii de către notar a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor Legii notariale nr. 36/1995, întrucât cererea lui B.N. a fost depusă şi s-a constatat prezenţa acestuia în faţa notarului şi semnătura sa, astfel că susţinerile petiţionarei că această persoană nu a fost prezentă la încheiere procurii nu au fost confirmate.
S-a mai reţinut că, din examinarea efectuată de către procuror asupra a trei semnături a numitului B.N., rezultă că acestea prezintă particularităţi ale scrisului aceleiaşi persoane. în acelaşi sens, s-a arătat că atât pe cerere, cât şi pe procură este consemnată seria paşaportului sus-numitului, lucru care nu ar fi fost posibil în lipsa titularului acestuia, dat fiind caracterul documentului care nu poate fi decât în posesia titularului, asigurându-i dreptul la libera circulaţie.
Totodată, procurorul a dispus respingerea, ca nejustificată, a unei expertize grafologice, solicitată de petiţionară în dovedirea susţinerilor că semnătura de pe procură aparţine altei persoane.
În ce priveşte cercetările asupra numitei B.O.M., sub aspectul celor reclamate de petiţionară, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi, spre competentă efectuare de cercetări.
Prin rezoluţia din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 963/ll/2/2007 a procurorului general adjunct, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionara a formulat plângere la instanţă.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, că rezoluţiile sunt temeinice şi legale, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu există. S-a mai reţinut că, sub aspectul declinării competenţei de efectuare a cercetărilor privind pe B.O.M., soluţia este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara, pe care l-a motivat în scris la dosar.
Recursul declarat de petiţionară este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate în sarcina intimatei notar M.M., care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor Legii notariale nr. 36/1995.
În ce priveşte critica petiţionarei, referitoare la respingerea probei cu expertiza grafologică, solicitată în dovedirea susţinerilor sale, Curtea constată că aceasta era inadmisibilă, iar nu nejustificată, în faza actelor premergătoare efectuate urmare sesizării cu săvârşirea pretinsei infracţiuni, reclamată de petiţionară. Astfel, faza actelor premergătoare se situează în afara procesului penal, putând fi efectuate doar verificări cu privire la sesizarea petiţionarei, iar nu şi activităţi de strângere a probelor, caracteristice fazei de urmărire penală, conform art. 200 C. proc. pen.
Privitor la soluţia de disjungere a cauzei, dispusă prin aceeaşi rezoluţie, din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că în cauză, competenţa de efectuare a cercetărilor aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către parchetul corespunzător instanţei care urmează să judece cauza în primă instanţă, adică de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară P.E. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1599/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
