ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1518/2008
Dosar nr. 3688/1/2008
Şedinţa publică din 25 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin încheierea de şedinţă nr. 781/111/P/2005 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de apel, a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor apelanţi S.K. şi B.Şt. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Hotărând astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că există în continuare temeiurile iniţiale ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor cu începere de la 14 august 2004, în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prelungită/menţinută ulterior succesiv de instanţe până la momentul pronunţării încheierii sus-menţionate avându-se în vedere că prin sentinţa penală nr. 273/ P din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, secţia penală, au fost confirmate în totalitate învinuirile aduse inculpaţilor, fiind condamnaţi inculpatul S.K. la pedeapsa principală rezultantă de 30 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi distrugere prevăzute de art. 174, 176 lit. c) şi d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen., iar coinculpatul B.Şt. la pedeapsa principală rezultantă de 25 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate.
Instanţa amintită a mai considerat că durata judecăţii şi arestării preventive nu sunt excesive, nefiind încălcate dispoziţiile art. 6 şi 5 din C.E.D.O. şi nici art. 23 din Constituţia României revizuită în condiţiile în care cauza este complexă prin numărul mare al faptelor cercetate şi al persoanelor implicate.
2. Împotriva încheierii amintite inculpaţii au declarat în termen recursuri cu solicitarea de a le fi revocată arestarea preventivă şi a se dispune punerea în libertate a acestora, în condiţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (3) şi (4) din C.E.D.O. în măsura în care sunt arestaţi în cauză de peste 4 ani şi 8 luni, cu începere de la 14 august 2004.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. („când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive") ori art. 160b alin. (2) C. proc. pen. („dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului") după caz.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., echivalent cazului reglementat prin dispoziţiile art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., şi că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanţa legal sesizată a procedurii prevăzute în art. 3002 C. proc. pen., avându-se în vedere condamnarea în fond a ambilor inculpaţi pentru infracţiunile deduse judecăţii la pedepse rezultante de 30 ani închisoare şi respectiv 25 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie.
În plus, privarea de libertate bazată pe art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O. sfârşeşte în momentul în care persoana arestată este condamnată în primă instanţă. Ulterior, legalitatea privării de libertate este supusă exigenţelor art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. îndeplinite în cauză în raport cu necesitatea garantării executării pedepselor excepţionale aplicate de primă instanţă pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie calificată şi distrugere.
In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la plata sumei de 160 lei fiecare, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.K. şi B.Şt. împotriva încheierii din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/lll/P/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei reprezentând onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1533/2008. Penal → |
|---|
