ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1545/2008
Dosar nr. 3748/1/2008
Şedinţa publică din 5 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin încheierea nr. 58/ P din 24 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate M.M. împotriva căreia s-a emis la 18 decembrie 2007 mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucţie 2 din Barcelona, Spania, în dosarul nr. 2-2006/D, până la 22 mai 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că Judecătoria de Instrucţie 2 din Barcelona - Spania a emis mandatul european de arestare în dosarul nr. 2-2006/D la 18 decembrie 2007 privind persoana solicitată M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la grup criminal organizat şi trafic de persoane prevăzute de art. 318 bis, 1, 2, 3 şi art. 188 alin. (1) C. pen. spaniol, fapte pedepsite de legea spaniolă cu închisoarea de până la 15 ani (prevăzute de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi art. 323 C. pen. român), că nu există motive de refuz a executării, că cea urmărită a fost informată asupra existenţei mandatului, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.
De asemenea, instanţa a reţinut că persoana solicitată nu consimte la predarea către statul emitent, susţinând că este nevinovată şi că nu a făcut nici o obiecţiune cu privire la identitatea acesteia.
Instanţa de fond a mai reţinut că mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea judiciară competentă de executare din Spania.
S-a concluzionat că sunt întrunite cerinţele art. 89 din Legea nr. 302/2004 pentru luarea măsurii arestării.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.M.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenta persoană solicitată M.M. nu intenţionează să nu coopereze cu organele judiciare din România şi din Spania, dar acest aspect trebuie soluţionat în stare de libertate, astfel încât apreciază că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., iar pedeapsa prevăzută de Codul penal spaniol pentru infracţiunea de proxenetism este de la 2 la 4 ani, astfel încât apreciază că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile necesare şi este tradus potrivit art. 79 alin. (4), instanţa solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea în faţa instanţei, care în baza art. 89 alin. (3) dispune prin încheiere motivată arestarea respectivei persoane.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Din examinarea dispoziţiilor art. 77, 881, 89, 90 şi 94 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un mandat european de arestare a persoanei solicitate M.M. de către autorităţile judiciare spaniole pentru săvârşirea unor infracţiuni de participare la grup criminal organizat şi trafic de persoane,
Iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Spania, care are la bază un mandat de arestare emis în condiţiile legii spaniole.
Se mai constată că măsura arestării persoanei solicitate M.M. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor evocate ale art. 89 din Legea nr. 302/2004, a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale respectivei persoane.
În consecinţă, criticile formulate de recurenta persoană solicitată în sensul greşitei luări a măsurii arestării nu pot fi primite.
Prin urmare, încheierea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate M.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M. împotriva încheierii penale nr. 58/ P din 24 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 660/36/2008.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 5 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1533/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
