ICCJ. Decizia nr. 1607/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1607/2008
Dosar nr.1860/107/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 262 din 10 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului B.T., din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), coroborat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (l) lit. b) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.T., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 86x C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sus supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul B.T.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 1 raportat la art. 860 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare atât condamnatului B.T. cât şi condamnatul B.T.l., au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 359 alin. (l) C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (l) şi (2) C. pen., raportat la art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpaţii sunt tată şi fiu, iar familia lor locuieşte într-un imobil care se învecinează cu locuinţa părţii vătămate C.V., între cele două familii existând un conflict de aproximativ 10 ani, în legătură cu o suprafaţă de teren revendicată de aceştia.
În data de 20 iunie 2005, între partea vătămată şi inculpaţii s-a iscat o ceartă în legătură cu terenul în dispută, iar la un moment dat inculpatul minor B.T.I., îndemnat de tatăl său, inculpatul B.T., a strigat către partea vătămată »te omor» şi a ridicat coasa pe care o avea asupra sa pentru a-l lovi în cap. Partea vătămată s-a ferit şi a parat lovitura cu braţul stâng, fiindu-i lezate artera radială şi nervul radial. În tot cursul evenimentelor inculpatul B.T. a fost prezent şi nu intervenit pentru aplanarea incidentului, iar ulterior aplicării loviturii cu coasa, de către fiul său, acesta a lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele, fiind opriţi de intervenţia mamei părţii vătămate şi a fiului acesteia.
În urma agresiunii suferite, partea vătămată a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea pedepsei, cât şi a modalităţii de executare, prima instanţă a avut în vedere criteriile înscrise in art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât priveşte modalitatea de executare aleasă, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea efectivă a sancţiunii, prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.T.I. şi B.T. şi partea civilă C.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, partea civilă a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi în ceea ce priveşte daunelor morale acordate, solicitând majorarea cuantumului acestora.
Inculpaţii, au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşite condamnări, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 1/ A din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, fiind menţinută în tot sentinţa penală atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut, că judecătorul de fond a evaluat corect probele dosarului, aşa încât atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică sunt corespunzătoare activităţii infracţionale desfăşurate de cei doi inculpaţi, în deplin acord cu textele de încriminare reţinute.
Astfel, Curtea a reţinut că în mod corect şi în concordanţă cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt corect individualizate.
Totodată, Curtea a reţinut că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii părţii civile de acordare a unor despăgubiri periodice corespunzătoare unei diminuări a capacităţii de muncă de 20 %, apreciindu-se că în condiţiile concrete, aceasta ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs inculpaţii B.T.I. şi B.T. şi partea civilă C.V. care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Concluziile apărătorului recurenţilor inculpaţi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpaţi este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează:
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaţilor B.T. şi B.T.l., din data de 20 iunie 2005,de a instiga şi respectiv de a încerca să-i suprime viaţa victimei prin aplicarea de lovituri în cap cu partea metalică a unei coase, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de instigare la tentativă de omor şi respectiv de tentativă de omor.
Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti, cât şi în apel, respectiv declaraţiile martorilor oculari au rezultat împrejurările în care fapta a fost comisă, instanţele de judecată rezolvând latura civilă a cauzei în mod just, pe baza dovezilor prezentate de partea civilă. în cauză, în mod corect, nu s-au putut reţine incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen., fapta nefiind săvârşită pentru a înlătura pătrunderea fără drept a unei persoane, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare.
Examinarea criticii formulate de inculpaţi va fi analizată prin prisma cazului de casare menţionat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv 14, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond, precum si instanţa de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, starea conflictuală existentă între inculpaţi şi partea vătămată determinantă în naşterea conflictului, precum şi persoana fiecărui inculpat în parte.
Înalta Curte reţine astfel că inculpatul B.T.I., minor la data săvârşirii infracţiunii (17 ani) a săvârşit fapta pe fondul unei stări tensionate prelungite existente între familia sa şi a victimei, care a generat un şir de litigii civile şi penale desfăşurate pe o perioadă de 10 ani.
Înalta Curte are astfel în vedere şi referatul de evaluare al acestuia întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba, din cuprinsul căruia reiese că „relaţiile inculpatului în cadrul familiei, caracterizate ca fiind bune, au fost afectate de situaţia conflictuală cu familia părţii vătămate, şi care a avut un puternic impact asupra membrilor familiei inculpatului". Deşi, în cauză nu a putut fi reţinută conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, deoarece are antecedente penale (infracţiune săvârşită în minoritate) nu este exclus, în atare situaţie, să fie reţinută numai una din circumstanţele prevăzute de art. 74 C. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că în condiţiile concerte de săvârşire a faptei pedeapsa aplicată şi inculpatului major B.T. se cuvine a fi reindividualizată, reţinând că în procesul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.
Astfel, instanţa are în vedere situaţia conflictuală existentă anterior între părţi, care trebuie apreciată ca fiind o împrejurare atenuantă, precum şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acestea fiind de natură a reflecta un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de câte 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpaţilor de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, fata de cele învederate Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancţiunii dispuse faţă de inculpaţi, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpaţi, numai cu privire la latura penala a cauzei si rejudecând va face aplicarea art. 74 si 76 C. pen. si va reduce pedepsele principale aplicate inculpaţilor de la către 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, va înlătura aplicarea art. 86l şi 1101 C. pen., aplicate faţă de inculpaţi iar în baza art. 81, 82 C. pen. şi 110 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T. şi de 4 ani pentru inculpatul minor B.T.I.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta parte civilă, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Este incontestabil că părţii vătămate i-a fost produs un prejudiciu prin acţiunea inculpaţilor, însă în raport de gravitatea suferinţelor morale produse, obligarea inculpaţilor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale corespunde unei juste şi integrale reparări a daunelor, aşa cum prevede art. 14 C. proc. pen. Astfel, Curtea reţine că atât cheltuielile materiale, cât şi daunele morale acordate părţii civile au fost stabilite după o minuţioasă şi corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză, reprezentând o compensare suficientă a prejudiciului suferit de partea vătămată, astfel încât nu se impune majorarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.T. şi B.T.l. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 262 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Alba, numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare dispuse.
Rejudecând, reduce pedepsele principale aplicate inculpaţilor de către 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.
- înlătură aplicarea art. 861 şi 1101 C. pen., aplicate faţă de inculpaţi.
- în baza art. 81, 82 C. pen. şi 110 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul major B.T. şi de 4 ani pentru inculpatul minor B.T.l.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă C.V. împotriva deciziei penale nr. l/ A din 22 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1599/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1640/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
