ICCJ. Decizia nr. 1533/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
»
Decizia nr.1533/2008
Dosar nr. 6045/3/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1457 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.C.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 62 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
2. În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat la pedeapsa de mai sus, pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 3710 din 9 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.
3. În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.T. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de mai sus la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1164 din 12 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.
4. În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., a descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi le repune în individualitatea lor de 4 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani şi 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de 6 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei la cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 1.000.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii iulie 2006, inculpaţii se aflau în stare de arest preventiv în arestul Secţiei 19 Poliţie în camera nr. 2 împreună cu martorul T.l.
În noaptea de 10 iulie 2004, inculpaţii au hotărât să evadeze, la iniţiativa inculpaţilor M.M. şi S.T., aspect despre care mai discutaseră anterior, având în vedere şi faptul că în acea noapte tuna şi ploua puternic, astfel încât zgomotele de afară puteau împiedica gardienii să audă zgomotele din camera arestaţilor.
Martorul T.l. nu a participat la acţiunile inculpaţilor, dar a asistat la efectuarea acestora, fiind trezit de zgomotele făcute.
În jurul orei 1.00, inculpaţii M.M. şi F.C. s-au urcat în patul suprapus care se afla în dreptul ferestrei şi au încercat să disloce una dintre barele gratiilor, fără a reuşi, astfel încât au întors paturile cu faţa în jos, iar inculpatul P.I.N. a lovit cu piciorul o platbandă a unui pat, reuşind să o rupă.
În urma zgomotului produs, un gardian a întrebat ce se întâmplă, moment în care inculpatul S.T. s-a apropiat de vizetă pentru a împiedica vizibilitatea în cameră şi a răspuns că fac sport ridicând paturile, motiv pentru care le-au mutat în mijlocul camerei.
După plecarea gardianului, inculpaţii F.C. şi M.M. s-au urcat din nou în patul aflat în dreptul ferestrei şi cu ajutorul fierului pe care îl rupseseră de la pat au forţat grilajul, reuşind să rupă punctele de sudură ale acestuia şi l-au înlăturat de la fereastră.
Apoi inculpaţii F.C. şi M.M. au încercat să distrugă peretele unde erau introduse capetele grilajului.
Pe parcursul efectuării acestor operaţiuni, inculpatul S.T. a stat în permanenţă în dreptul uşii pentru a-i anunţa pe ceilalţi când se apropie vreun gardian de uşa camerei.
De fiecare dată când gardienii veneau să vadă ce se întâmplă, inculpaţii S.T. şi M.M. se apropiau de vizetă, cerând apă sau ţigări pentru a le distrage atenţia şi a le împiedica vizibilitatea asupra camerei.
De asemenea, pentru a nu se observa ce se întâmplă în cameră, inculpaţii au înfăşurat un prosop în jurul becului.
Spre dimineaţă, inculpaţii P.I.N. şi F.C. au pus grilajul pe care îl dislocaseră la loc şi l-au legat cu sfori făcute din cearşaf iar în partea unde spărseseră zidul au mascat gratia cu o pungă de plastic deasupra căreia au aşezat un prosop.
După ce au mascat distrugerile făcute, inculpaţii i-au cerut martorului T.I. să strângă molozul rezultat iar acesta s-a conformat, punându-l într-o pungă ce urma să fie aruncată.
Apoi inculpaţii i-au cerut martorului T.I. să ia asupra sa fapta în cazul în care va fi descoperită, spunându-i că dacă vor fi întrebaţi vor susţine că el este autorul deteriorării gratiilor şi zidului.
Cei patru inculpaţi au refuzat să participe la programul de dimineaţă invocând starea de oboseală datorată faptului că făcuseră exerciţii fizice în timpul nopţii.
Singurul care a ieşit la program a fost martorul T.I. care i-a comunicat agentului şef adjunct A.V. cele întâmplate.
Urmare a sesizării, lucrătorii de poliţie au efectuat un control în camera nr. 2, constatând că paturile sunt întoarse în jos, unul din paturi are ramele şi picioarele de sprijin rupte, într-un altul se afla moloz căzut de la fereastră, bucăţi de cărămidă şi tencuială acoperite cu o pătură, descoperindu-se punga de plastic umplută cu moloz şi bucăţi de cărămidă, în patul de sub geam, tăblia desprinsă de la un pat, un picior de pat rupt şi îndoit folosit pentru forţarea ramei de susţinere a gratiei de la geam şi sfoara confecţionată din cearceaf cu care s-a legat grilajul pentru a nu se observa că este rupt.
Agenţii de pază ai arestului Secţiei 19 Poliţie au întocmit rapoarte privind incidentul din noaptea de 10 iulie 2004, arătând că în noaptea respectivă s-au auzit în permanenţă zgomote suspecte din camera nr. 2, motiv pentru care au făcut verificări din oră în oră, că la verificări au constatat că inculpaţii nu dormeau, iar paturile erau mutate în mijlocul camerei, arestaţii susţinând că le folosesc pentru a face exerciţii fizice, precum şi faptul că de fiecare dată inculpaţii S.T. şi M.M. veneau în dreptul vizetei cerând apă sau ţigări iar ceilalţi doi inculpaţi erau în cameră într-un pat şi stăteau de vorbă.
Cei patru inculpaţi au negat comiterea infracţiunii, dar între declaraţiile acestora s-au constatat contradicţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, prin Decizia penală nr. 314 din 28 septembrie 2007, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelanţii inculpaţi M.M., S.T. şi P.I.N. împotriva sentinţei penale nr. 1457 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în fond, rejudecând în baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N., la 4 ani închisoare, iar în baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 în executarea căruia se află, urmând să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 3 ani.
A dedus din pedeapsă, durata executată de la 5 august 2003 şi de la 22 decembrie 2003 la zi.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. durata executată de la 15 septembrie 2003 la zi.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.T. durata executată de la 13 iunie 2002 la 18 februarie 2002 şi de la 7 aprilie 2004 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A respins ca nefondat apelul inculpatului F.C.A. şi la obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că susţinerile parchetului în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.I.N. şi în ceea ce priveşte omisiunea deducerii pedepselor executate de inculpaţii P.I.N., M.M. şi S.T. sunt fondate, întrucât instanţa de fond a procedat greşit în privinţa inculpatului P.I.N. atunci când a făcut aplicarea prevederilor generale ale art. 39 C. pen., în cauză devenind incidente dispoziţiile speciale ale art. 269 alin. (3) C. pen., respectiv cumulul aritmetic al pedepselor în cazul comiterii infracţiunii de evadare, astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., trebuia adăugată la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5.
Instanţa de control judiciar a mai reţinut că susţinerile inculpaţilor în ceea ce priveşte greşita lor condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât se impune achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum şi cu privire la reindividualizarea judiciară a pedepselor prin reţinerea de circumstanţe atenuante, iar pentru inculpatul F.A.C. şi aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, sunt nefondate.
S-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar pedepsele aplicate acestora au fost just şi corect individualizate potrivit art. 52 şi 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii S.T., P.I.N., M.M. şi F.C.A.
Inculpaţii S.T. şi M.M. şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., şi în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, arătând că autorul faptei e T.I.
Inculpatul P.I.N. a solicitat casarea deciziei atacate şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că autorul faptei e T.I., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recurentului inculpat F.C.A. a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., arătând că autorul faptei este T.I., care i-a şi instigat pe inculpaţi la săvârşirea acestei fapte, iar pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 C. pen.
În şedinţa publică din 5 mai 2008, recurentul inculpat M.M. a declarat personal că îşi retrage recursul formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2), teza a ll-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Curtea urmează a lua act de retragerea recursului solicitată de recurentul inculpat.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată că recursurile formulate de inculpaţii S.T., P.I.N. şi F.C.A. sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs susţinut de inculpaţii S.T., P.I.N. şi F.C.A. privind greşita condamnare pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în săvârşirea la data de 10 iulie 2004, a infracţiunii de tentativă la evadare prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen.
Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorului T.I., care a descris în detaliu modul de operare al inculpaţilor şi solicitarea acestora de a lua asupra lui fapta, ameninţându-I că în caz contrar îl vor indica pe el drept autor, declaraţiile agenţilor de pază A.V., C.G., l.N. şi C.M. care, în rapoartele întocmite cu privire la incidentul din noaptea respectivă, au arătat că au auzit în permanenţă zgomote puternice din camera nr. 2 şi că, efectuând verificări din oră în oră, au constatat că inculpaţii nu dormeau iar paturile erau mutate în mijlocul camerei, iar de fiecare dată când priveau prin vizetă inculpaţii S.T. şi M.M. se aşezau în dreptul acesteia pentru a le obstrucţiona vederea şi cereau apă şi ţigări pentru a le distrage atenţia, precum şi din contradicţiile din declaraţiile inculpaţilor şi atitudinea lor după comiterea faptei, rezultă că inculpaţii au încercat să evadeze din arestul Secţiei 19 Politie .
Apărările inculpaţilor, în sensul că dormeau în acea noapte sunt infirmate de rapoartele lucrătorilor de poliţie şi de urmele materiale ale activităţii desfăşurate, de distrugerile efective aduse grilajului metalic şi peretelui, care nu puteau fi făcute de o singură persoană.
În consecinţă, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecinţa unei greşite soluţii de condamnare şi în consecinţă motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Referitor la pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi se constată că acestea au fost individualizate avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, atât gradul de pericol generic cât şi cel concret, modul în care au fost săvârşite faptele, împrejurarea că la săvârşirea acesteia a contribuit un număr de patru persoane, precum şi atitudinea inculpaţilor, care nu numai că au adoptat o conduită nesinceră, dar au şi încercat să incrimineze o altă persoană nevinovată, dar şi în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor care, cu excepţia inculpatului F.C.A., au antecedente penale.
În ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat F.C.A., Curtea apreciază că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise, scopul educativ, preventiv, sancţionator al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.
În concluzie, Curtea apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., instanţele aplicând cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedepsele au fost just individualizate şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpatul F.C.A. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.T., P.I.N. şi F.C.A.
Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.M.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.T., perioada executată de la 13 iunie 2002 la 18 iunie 2002 şi de la 7 aprilie 2004 1a 5 mai 2008.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.I.N., perioada executată din 5 august 2003 şi de la 22 decembrie 2003 la 5 mai 2008.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi M.M., S.T. şi P.I.N. vor fi obligaţi la plata sumei decâte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentul inculpat F.C.A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.T., P.I.N. şi F.C.A. împotriva deciziei penale nr. 314 din 28 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.T., perioada executată de la 13 iunie 2002 la 18 iunie 2002 şi de la 7 aprilie 2004 la 5 mai 2008.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.I.N., perioada executată din 5 august 2003 şi de la 22 decembrie 2003 la 5 mai 2008.
Obligă recurenţii inculpaţi M.M., S.T. şi P.I.N. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat F.C.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
