ICCJ. Decizia nr. 1599/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
>
Decizia nr.1599/2008
Dosar nr. 57/59/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48/ PI din 6 martie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus, în temeiul art. 285 C. proc. pen., trimiterea plângerii penale formulată de petiţionarul A.P.G. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru efectuarea cercetărilor cu privire la aspectele reclamate.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanţă, petiţionarul a menţionat că formulează plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi că se referă la soluţia din dosarul nr. 109/P/2007.
Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, M.M.M., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cuprinsul plângerii, petiţionarul nu a făcut nici o referire la dosarul nr. 109/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a calificat plângerea penală ca o nouă plângere formulată, conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei din dosarul nr. 109/P/2007.
Printr-o cerere depusă la instanţă, petiţionarul a susţinut că nu s-a dat nici o rezoluţie cu privire la faptele reclamate, că nu s-au efectuat cercetări în cauză, plângerea sa fiind adresată direct instanţei.
Instanţa a reţinut că, în raport de faptul că petiţionarul susţine că plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara priveşte alte fapte, fiind o plângere în sensul art. 222 C. proc. pen., nu poate analiza modul de soluţionare a dosarului nr. 109/P/2007, întrucât nu acesta a fost obiectul cererii petiţionarului.
Drept urmare, în baza art. 222 alin. (7), art. 209 alin. (3) şi (4), art. 281 pct. 1 lit. b) şi art. 285 C. proc. pen., a dispus trimiterea plângerii penale formulate de petiţionar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru efectuarea cercetărilor cu privire la aspectele reclamate.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs.
Recursul declarat de petiţionar este fondat, însă sub un alt aspect.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală, numai sub aspectul greşitei menţiuni a temeiului juridic al soluţiei de trimitere a plângerii formulate de petiţionar, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, şi anume, art. 285 C. proc. pen., în loc de art. 222 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, în cauză, nu erau incidente dispoziţiile art. 285 C. proc. pen., care se referă la instituţia procesual penală a plângerii prealabile, ci, în raport de pretinsa infracţiune reclamată de petiţionar, cele ale plângerii, prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
În ce priveşte soluţionarea plângerii formulate de petiţionar, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 C. proc. pen., a dispus trimiterea cauzei la parchetul competent pentru efectuarea cercetărilor asupra infracţiunii reclamate de petiţionar.
Potrivit art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 281 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, în cazul infracţiunilor săvârşite de procurorii de la parchetele de pe lângă judecătorii, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către parchetul corespunzător instanţei care urmează să judece cauza în primă instanţă, adică de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi că prin plângerea penală se susţine că prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), Înalta Curte constată că plângerea a fost greşit îndreptată direct la Curtea de Apel Timişoara şi, drept urmare, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., se impunea trimiterea acesteia, spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În raport de considerentele expuse, urmează să fie admis recursul petiţionarului şi să fie casată sentinţa instanţei de fond, numai sub aspectul mai sus-menţionat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petiţionar A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 48/ PI din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată, numai sub aspectul greşitei menţiuni a temeiului juridic al soluţiei pronunţate şi anume, art. 285 C. proc. pen., în loc de art. 222 alin. (7) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1607/2008. Penal → |
|---|
