ICCJ. Decizia nr. 1509/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1509/2008
Dosar nr. 5191.1/110/2007
Şedinţa publică din 24 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 499/ D din 12 octombrie 2007, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul I.A.M., pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), a art. 76 alin. (2) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2007 la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată C.I.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 29 iulie 2007, în jurul orei 4,30, iritat de faptul că inculpatul a deschis televizorul, tatăl acestuia, victima I.V. a început să-l înjure şi să-l ameninţe cu moartea pe inculpat. În acel moment, inculpatul, care îl mai bătuse anterior pe tatăl său, l-a lovit pe acesta cu piciorul în zona toracică, determinând căderea victimei pe o măsuţă, după care a sărit cu genunchii pe abdomenul victimei şi a lovit-o cu picioarele în regiunea costală, până când aceasta a căzut în stare de inconştienţă. Ulterior, în jurul orei 16,00, mama inculpatului l-a sunat şi i-a spus că victima a fost transportată la spital, unde a decedat.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 34 din 19 februarie 2008, constatând că apelul inculpatului este în termen, a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 566/D/2007 din 24 octombrie 2007 emis de Tribunalul Bacău.
Totodată, a respins apelul declarat de inculpat, s-a menţinut starea acestuia de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 12 octombrie 2007 la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi probelor dosarului, rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar nu ale celei de omor calificat.
Astfel, din analiza declaraţiilor inculpatului, care se coroborează cu cele ale martorei oculare Ţ.l.G., ale martorilor I.B., I.G., I.N.R., I.L. şi a martorului asistent C.G.C., date în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că, pe fondul unor mai vechi conflicte în familie, inculpatul a aplicat o lovitură cu piciorul tatălui său, care a căzut, lovindu-se de o măsuţă, după care, pentru a se apăra de victimă, care se înarmase cu un cuţit din bucătărie, a sărit cu genunchii pe abdomenul acesteia şi a lovit-o cu picioarele în zona costală.
Din analiza materialului probator rezultă că inculpatul a săvârşit cu intenţie acţiunea de lovire a victimei, prin aplicarea unor lovituri cu picioarele, în zone nevitale ale corpului acesteia, însă rezultatul mai grav, decesul tatălui său, s-a produs din culpă. Această poziţie subiectivă a inculpatului faţă de urmarea mai gravă produsă urmare loviturilor aplicate victimei caracterizează forma de vinovăţie a praeterintenţiei.
Drept urmare, instanţele trebuiau să ţină seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora a săvârşit fapta inculpatul şi să constate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, săvârşită în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării.
Pentru aceste considerente, urmează să fie admis recursul inculpatului, să fie casate ambele hotărâri şi, în raport de noua încadrare juridică a faptei, în dispoziţiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., să fie condamnat inculpatul la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat I.A.M. împotriva deciziei penale nr. 34 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 499/ D din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă inculpatul I.A.M. la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 31 iulie 2007 la 24 aprilie 2008.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1490/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
