ICCJ. Decizia nr. 1692/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1692/2008
Dosar nr. 2896.7/30/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 2006, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaţilor D.V., D.P., D.C., F.S.M., şi în stare de libertate a inculpatului P.R.V., pentru trafic de persoane, constituire de grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni şi spălare de bani. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numitul P.F.C., stabilit în Austria (pct. IV al rechizitoriului nr. 316/D/P/2005 din 13 noiembrie 2006).
În cursul anului 2006, după revenirea în România a numitului P.F.C., s-au finalizat cercetările şi faţă de acesta, care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 226/D/P/2006 din 3 aprilie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş.
Prin sentinţa penală nr. 625/ PI din 21 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost condamnat inculpatul P.F.C., cu domiciliul în Austria şi reşedinţa în România, în prezent arestat în penitenciarul Timişoara, la următoarele pedepse:
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 12 ianuarie 2007, la zi.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 euro, obţinută de acesta de la părţile vătămate L.V., D.M. şi C.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul anului 2005, părţile vătămate D.M., L.V., C.E. şi G.A. s-au prezentat la sediul B.C.C.O. Timişoara denunţând activitatea infracţională desfăşurată de membrii familiei D. şi F.S., cercetaţi într-un alt dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Timiş (nr. 4935/30/2006).
Conform celor sesizate, inculpaţii F.S., D.V., D.P. şi D.C.V., au racolat, cazat şi transportat în Austria părţile vătămate menţionate, care au fost preluate de inculpatul P.F.C., cetăţean român stabilit în Austria, care, la rândul său, Ie-a plasat unor patroni de localuri pentru a practica prostituţia.
Grupul infracţional era coordonat de inculpata D.V., împreună cu ceilalţi membrii ai familiei, adică D.P. şi fiul acestora, D.C.V., ajutaţi şi de martorul P.R. care identifica victimele, ce erau apoi cazate şi dansau în localul familiei D. din localitatea Birda, Jud. Timiş.
Ulterior, părţile vătămate erau transportate la Oradea, fiind preluate de inculpatul F.S., care le transporta la Viena şi le plasau inculpatului P.F.C.
În Austria, inculpatul P.F.C. plasa victimele traficului de persoane la barul P. din Graz, unde acestea erau obligate să practice prostituţia. În cazul în care ar fi dorit să plece, părţile vătămate aflau că trebuie să achite inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, bani de care acestea nu dispuneau.
Părţile vătămate L.V. şi D.M. au reuşit să fugă din Graz cu ajutorul martorei G.C., stabilită în prezent în Germania. Ulterior, acestea s-au repatriat şi au denunţat activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.F.C. şi ceilalţi inculpaţi, adică familia D. şi F.S.
Inculpatul P.F.C. a negat constant orice activitate infracţională, arătând că este o persoană ce se bucură de un bun renume în Austria. La dosarul primei instanţe se află cererea de, acordare a asistenţei juridice internaţionale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt, din Austria, prin care se solicită informaţii privind stadiul procedurii faţă de acesta în România, deoarece pe rolul acestei instanţe se află un dosar (nr. 29 Ur 135/07 s) în care este cercetat pentru infracţiuni asemănătoare, respectiv crima de trafic transfrontalier de persoane în vederea practicării prostituţiei, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. austriac.
Martorii R.V. şi C.E.F., au arătat că inculpaţii D. au transportat părţile vătămate D.M. şi L.V. la Oradea, iar apoi au fost duse în Austria de către martorul C.E.F. care avea stabilită întâlnirea cu inculpatul P.F.C. într-o benzinărie, pentru preluarea părţilor vătămate. Aceşti martori au arătat ;ă părţile vătămate erau aşteptate de către inculpatul P.F.C. şi că veniseră în Austria pentru a-şi găsi un loc de muncă.
Martora R.V. mai arată că părţile vătămate au sunat-o de la Graz, spunând că erau păzite, nu se puteau deplasa, şi că ar fi trebuit să plătească unei persoane de origine române pe nume F., suma de 2.000 euro. Aceeaşi martoră, mai arată că părţile vătămate D.M. şi L.V. ştiau de la inculpatul D. că vor merge în Austria pentru a lucra ca bone.
Partea vătămată C.E., arată că în cursul anului 2003, fiind minoră (15 ani), a plecat în Austria prin intermediul martorului P.R. care a dus-o în Oradea, unde a fost aşteptată de inculpatul F.S. care a fost de acord să o ducă în Austria, unde aceasta urma să se angajeze ca dansatoare, prin intermediul inculpatului P.F.C. Acest inculpat i-a cerut aproximativ 70 % din veniturile pe care le obţinea, reţinându-i paşaportul până în anul 2004. Partea vătămată a recunoscut că a practicat prostituţia în Austria şi că era obligată să achite inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, din banii obţinuţi de la clienţi.
C.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul P.F.C. în localul P., acesta fiind prieten cu patronul localului.
Şi partea vătămată G.A. a relatat că, în cursul anului 2003, a fost contactată de către inculpata D.V. pentru a merge în Austria ca dansatoare, urmând a câştiga mari sume de bani. Aceasta a mai arătat că a fost cazată la familia D., în localitatea Birda, de unde a fost transportată în Oradea de către D.C., împreună cu B.E. şi B.L. La Oradea, acest grup a fost preluat de către inculpatul F.S. şi a fost dus la Graz, în Austria, cu autoturismul acestuia, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.F.C.
Partea vătămată G.A. a mai arătat că inculpatul P.F.C. a cazat-o, împreună cu alte fete venite din România, la o pensiune, a practicat prostituţia, iar o parte din banii obţinuţi i-a dat inculpatului P.F.C. la cererea acestuia pentru a-şi acoperi cheltuielile făcute cu transportul ei în Austria. A menţionat că a stat în Austria aproximativ două săptămâni, după care a fugit.
Din probatoriul administrat a rezultat că aceste persoane au fost recrutate, cazate şi transportate de inculpaţii D., în Austria, într-un local din Graz, unde erau plasate de către inculpatul P.F.C. pentru practicarea prostituţiei, banii fiind însuşiţi de aceşti inculpaţi. Inculpatul P.F.C., în afară de faptul că a invocat că este nevinovat, nu a făcut referire la probe din care rezultă altă stare de fapt.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul P.F.C. a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 50/ A din 13 martie 2008, Curtea de Apel Timişoare, secţia penală, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a dispus următoarele:
A făcut aplicarea art. 13 C. pen şi a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata măsurilor preventive.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că apelul declarat de inculpat este admisibil în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a da eficienţă modificărilor legislative succesive intervenite.
Astfel, primul motiv de apel s-a referit la omisiunea instanţei de a aplica legea penală mai favorabilă, deoarece Legea nr. 678/2001 a suferit modificări şi completări ulterioare. Printre modificările şi completările intervenite s-a introdus art. 20 prin care s-a reglementat, la alin. (2), o cauză de reducere a pedepsei în situaţia în care persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
A apreciat instanţa de apel că se impune, prin aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi faţă de adresa eliberată de procurorul-şef D.I.I.C.O.T., reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, dar fără ca aceasta să aibă drept consecinţă reducerea pedepselor stabilite.
Cel de-al doilea motiv de aj. al, care se referă la nevinovăţia inculpatului decurgând din aceea că nu i-ar fi cunoscut pe ceilalţi membrii ai grupului şi că nu ar fi desfăşurat nici o activitate specifică traficului de persoane, a fost apreciat ca neîntemeiat.
Din probele administrate, instanţa de apel a reţinut că s-a format un grup infracţional coordonat de D.V., şi din care făcea parte D.P. şi D.C.V., ce era ajutat de martorul P.R., grup ce identifica victimele care erau ulterior cazate şi dansau în localul familiei D. din Birda, judeţul Timiş. Apoi, părţile vătămate erau transportate la Oradea, de unde erau preluate de către inculpatul F.S. care le ducea la Viena, aici fiind preluate de inculpatul P.F.C. care le plasa în barul P. din Graz, fiind obligate să practice prostituţia. în acest sens sunt depoziţiile martorilor R.V. şi C.E.F. care au oferit detalii în legătură cu activitatea infracţională. Martora a relatat că a fost sunată de către părţile vătămate care s-au plâns că nu se puteau deplasa şi că, dacă ar fi plecat, trebuia să plătească unei persoane de origine română, pe nume F., suma de 2.000 euro. Mai arată martora că, la momentul plecării în Austria, părţile vătămate au avut reprezentarea că vor lucra ca bone. Relevantă este şi declaraţia părţii vătămate C.E. care a arătat că a fost obligată să se prostitueze într-un bar din Austria, iar inculpatul o obliga ca 70 % din încasări să i le dea acestuia, reţinând paşaportul părţii vătămate. Şi partea vătămată G.A. a relatat despre activitatea membrilor grupului infracţional, cu referire la acţiunile inculpatului de a plasa părţile vătămate în localurile din Austria şi de a le pretinde o parte din veniturile rezultate din practicarea prostituţiei, părţilor vătămate fiindu-le îngrădită posibilitatea de deplasare şi libertatea de mişcare, inculpatul obişnuind să reţină paşapoartele acestora pentru a fi sigur de stabilitatea părţilor.
Împotriva deciziei, inculpatul P.F.C. a declarat prezentul recurs.
Fiind de acord, inculpatul a fost ascultat atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel.
Prin recursul declarat, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe care o va executa având în vedere reţinerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 20 din Legea nr. 678/2001.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Din examinarea acestui text legal, rezultă că pedeapsa stabilită, prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), trebuie să se situeze între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului special al textului incriminator al faptei.
Aşa cum a menţionat şi instanţa de apel, pedepsele stabilite se situează între aceste limite (jumătatea minimului special şi jumătatea maximului special al textului incriminator al faptei) şi răspund criteriilor reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Din pedeapsa ce se va executa de către inculpat, în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce durata măsurilor preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.C. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.M., L.V., C.E. şi G.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1732/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
