ICCJ. Decizia nr. 1928/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1928/2008
Dosar nr. 4/84/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului P.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a dedus din prevenţie arestul începând cu data de 27 august 2007, până la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor corpuri delicte: 2 saci cu îmbrăcăminte pătată cu sânge şi 1 sac cu securea folosită de inculpat, ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu în faza de urmărire şi judecată, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Avocaţial Sălaj.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 26 august 2007, pe păşunea comunală, inculpatul P.D. şi victima K.I. au avut un conflict verbal şi fizic. După ce inculpatul a imobilizat victima, aceasta scăpând din mână securea cu care era înarmată şi fugind, a alergat-o aproximativ un kilometru şi, după ce a prins-o, a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele.
Victima şi-a pierdut cunoştinţa, iar inculpatul a târât-o, trăgând-o de mână până la locuinţa acesteia şi i-a tăiat gâtul cu toporul.
Din raportul de constatare medico-legală nr. l552/IM/158 din 12 octombrie 2007 al S.M.L. Sălaj rezultă că leziunea din regiunea cervicală a fost aplicată post-mortem.
Moartea victimei s-a datorat rupturii de cord cu hemopericard şi tamponadă cardiacă, în cadrul unui politraumatism cu multiple fracturi costale şi de stern, precum şi rupturi de organe interne. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (pumn, picior), victima fiind căzută la pământ în timpul aplicării loviturilor în zona toracică şi abdominală.
Între leziunile constatate la autopsie şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate (dosar urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, autodenunţându-se.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, expertiză medico-legală, examen A.D.N., expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor O.D. şi O.V., declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi judecând pe fond cauza, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor calificat, întrucât inculpatul cât şi fapta acestuia prezintă un pericol social ridicat prin modul de comitere a infracţiunii şi a urmărilor produse, suprimarea vieţii unui om.
Arată că, în favoarea inculpatului în mod nejustificat au fost reţinute circumstanţe atenuante întrucât recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale nu impuneau aplicarea art. 74 C. pen., fără a fi coroborate cu alte elemente care puneau în valoare pericolul social sporit al faptei şi al făptuitorului.
În mod greşit s-a menţionat în sentinţa tribunalului doar aplicarea art. 71 C. pen., fără a se arăta în mod expres ce drepturi îi sunt interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 40/ A din 11 martie 2008, a admis apelul declarat de Parchet, a desfiinţat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale şi, rejudecând, l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 27 august 2007 la zi.
S-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare reprezintă un mod corect de individualizare a pedepsei prin punerea în evidenţă a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi în acord cu dispoziţiile art. l C. pen., care prevăd că legea apără persoana, drepturile şi libertăţile acestuia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept.
În cauză s-a făcut şi aplicarea pedepsei accesorii ce se omisese a fi dispusă de către instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.D., solicitând casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În subsidiar, a solicitat menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel a procedat în mod just majorând pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond, dar a greşit exagerând în stabilirea cuantumului acestei pedepse.
În evaluarea criteriilor generale de individualizare, Înalta Curte constată că nu s-au apreciat în mod corespunzător datele referitoare la gravitatea şi pericolul social al infracţiunii comise în raport de cele referitoare la persoana inculpatului.
Inculpatul a acţionat cu intenţia directă neechivocă de a ucide victima; a urmărit-o, a legat-o, a lovit-o în mod atât de puternic încât i-a provocat ruptură de cord, a târât-o până la casa acesteia şi i-a tăiat gâtul cu toporul.
Fapta comisă este încărcată de duritate şi ură.
Întrebarea firească şi necesară pe care trebuie să şi-o pună instanţa de fond este ce anume a determinat şi alimentat acest comportament.
Probele dosarului răspund la această problemă cu semnificaţii şi consecinţe pentru procesul de stabilire a ripostei sociale oportune.
Inculpatul P.D. a fost ameninţat cu moartea de către victimă, cu două zile înainte de producerea evenimentelor
Tot victima a fost cea care, în noaptea de 26 august 2007, a provocat incidentul, cerându-i inculpatului să iasă din casă şi ameninţându-l că îl va omorî cu securea.
Pentru o persoană care are intelectul la graniţa celui liminar cu debilitatea mintală, care prezintă tendinţe psihonevrotice (depresive, schizoide), dorinţă de răzbunare, nesupunere, acumulări de afecte, toate manifestările victimei, arătate mai sus, au reprezentat limita rezistenţei sale psihice, firea sa impulsivă, predispusă la emoţii puternice, determinându-l să acţioneze în felul descris.
Însă imediat după ce a săvârşit fapta, inculpatul şi-a asumat integral consecinţele acesteia, s-a autodenunţat şi a ajutat organele de urmărire penală la stabilirea adevărului în cauză.
El a avut o poziţie constant sinceră şi a manifestat regret pentru comiterea infracţiunii.
Este neîndoielnic că inculpatul a avut un comportament neobişnuit care nu poate fi explicat decât prin caracteristicile personalităţii sale ce au reacţionat specific la stimulul pe care persoana victimei l-a reprezentat pentru P.D.
În condiţiile în care în cauză nu s-a putut reţine legitima apărare, deoarece condiţiile materiale ale acesteia nu erau îndeplinite şi nici scuza provocării, întrucât relaţiile conflictuale dintre părţi erau notorii şi nu s-au constituit într-un act provocator, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este deplin justificată, în drept şi în fapt, aplicarea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, dar şi după comiterea acesteia, astfel cum s-a reţinut, prin comportamentul în faţa autorităţilor judiciare, cooperarea cu acestea, sinceritatea manifestată, autodenunţarea.
Făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., Înalta Curte îl va condamna pe condamnatul P.D. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Înalta Curte constată că în acest cuantum, pedeapsa aplicată inculpatului se poate constitui într-un mijloc necesar şi îndestulător de constrângere, dar şi de prevenire a săvârşirii de alte infracţiuni, realizându-se scopul punitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, Decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj vor fi casate, urmând a se dispune ca în precedent.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale vor fi menţinute.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului, de la 27 august 2007, la zi.
Potrivit dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj şi, rejudecând,
Face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 august 2007 la 30 mai 2008.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
