ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1974/2008
Dosar nr. 4569/1/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 6/ M.E.A. din 25 mai 2008 a Curţii de Apel laşi s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate P.D.O. în baza mandatului european de arestare emis la 2 martie 2008 de Procurorul Districtual pentru Finlanda de Sud Est, pe o durată de 29 zile începând de la 25 mai 2008 până la 22 iunie 2008, stabilindu-se termen la 26 mai 2008 pentru audierea persoanei arestate.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea derulării urmăririi penale a persoanei solicitate pentru săvârşirea pe teritoriul Finlandei a infracţiunilor de furt şi fraudă, că respectivul mandat întruneşte cerinţele Deciziei Cadru a C.U.E. nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 şi că nu există motive obligatorii de refuz al executării prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi cu faptele au corespondent în legea penală română.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.D.O., care a susţinut că nu se face vinovat de faptele imputate şi că arestarea nu este legală.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E. în vederea arestării şi judecării către un alt membru a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei Cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 şi trebuie să cuprindă infracţiunile prevăzute de art. 79 din legea menţionată.
Potrivit dispoziţiilor aceleiaşi legi şi a normelor europene arătate judecătorul român nu se poate pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării decât cu înfrângerea principiului evocat ceea ce nu e admisibil.
Din actele dosarului se constată că prima instanţă, constatând că mandatul cuprinde toate informaţiile necesare şi că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate, urmărită penal de autorităţile judiciare finlandeze pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi fraudă prin mijloace de plată.
Întrucât critica formulată în recurs în sensul lipsei vinovăţiei în săvârşirea faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală de către procuratura finlandeză, nu poate fi primită, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat cu obligarea persoanei solicitate la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.O. împotriva încheierii nr. 6/ M.E.A. din 25 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală în dosarul nr. 350/45/2008.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2002/2008. Penal → |
|---|
