ICCJ. Decizia nr. 1909/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1909/2008
Dosar nr. 6891/121/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 668 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul minor G.G. la 5 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală durata măsurilor preventive de la 25 octombrie 2006 la zi.
S-a constatat că părţile civile T.V. şi T.C. nu au solicitat despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1887 din 06 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.G. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), prin actul de sesizare al instanţei reţinându-se următoarele:
Inculpatul G.G. practică boxul, ca amator, la un club din comuna Pechea, judeţul Galaţi, fiind coleg de şcoală, într-o anumită perioadă, cu victima T.G.L.
La data de 25 octombrie 2006, pe motiv că fratele său ar fi fost înjurat de victimă, inculpatul G.G. a hotărât să meargă la şcoala din comuna Pechea, pentru a aplica o corecţie victimei T.G.
În timpul unei pauze dintre două cursuri, inculpatul a pătruns în sala de clasă unde se afla victima T.G., i-a reproşat acesteia că i-a înjurat fratele, după care a început să-i aplice mai multe lovituri cu palmele şi pumnii, inclusiv în zona abdominală.
Datorită loviturilor puternice primite de la inculpatul G.G., victima a leşinat, a căzut în stare de inconştienţă, după care inculpatul a părăsit sala de clasă.
Colegii de clasă ai victimei T.G.L. au chemat imediat cadrele didactice, s-a încercat acordarea primului ajutor, a fost transportată victima la dispensarul din localitate dar, în cele din urmă, s-a constatat că a decedat.
Raportul de constatare medico-legală a menţionat că moartea victimei T.G.L., în vârstă de 17 ani, a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice acute prin aspirarea în căile respiratorii de conţinut alimentar refulat din stomac în esofag.
Traumatismele au fost constatate în zona abdominală, între aceste traumatisme şi decesul victimei existând legătură directă necondiţionată de cauzalitate.
Audiat în faţa instanţei de judecată, inculpatul G.G. a recunoscut fapta comisă, precizând că a lovit victima cu pumnii în zona abdominală, aceasta leşinând şi căzând în stare de inconştienţă, după care, văzând starea victimei, a încercat să acorde primul ajutor acesteia.
Părţile civile au mai arătat că familia inculpatului nu Ie-a acordat nici-un sprijin financiar pentru cheltuielile efectuate cu înmormântarea şi parastasele ulterioare.
Părţile responsabile civilmente (părinţii inculpatului) au arătat că regretă fapta comisă de fiul lor şi au menţionat că acesta a abandonat cursurile şcolare şi a refuzat să mai meargă la şcoală în pofida insistentele lor.
Din declaraţia martorei B.N. a rezultat că inculpatul a lovit iniţial victima în zona urechii, aceasta s-a aplecat, după care inculpatul i-a aplicat un pumn în piept, victima T.G. a încercat să se aşeze pe un scaun, dar a căzut jos, în stare de inconştientă. Aceeaşi situaţie de fapt, arătată de martora B.N., a fost precizată şi de martorul C.V. Martora M.R. a precizat, printre altele, că inculpatul a lovit victima cu pumnii şi cu palmele, arătând totodată că a fost diriginta inculpatului G.G., că acesta a abandonat şcoala, lipsea frecvent de la şcoală şi avea rezultate slabe la învăţătură.
Situaţia de fapt este confirmată şi de declaraţiile martorilor T.C. şi C.D. care au arătat că inculpatul a lovit victima iniţial în zona capului, peste urechi, după care i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona toraco-abdominală, cauzându-i decesul.
Martorii N.C., S.M. şi C.L. au confirmat situaţia de fapt şi atitudinea agresivă a inculpatului faţă de victima T.G.L. precizând că inculpatul, după comiterea faptei, a fugit în comuna Frumuşiţa, la o cunoştinţă, fiind speriat de decesul victimei.
Din declaraţia martorului N.I. rezultă că inculpatul a lovit victima în zona toraco-abdominală, aceasta a căzut în stare de inconştienţă, s-a încercat acordarea primului ajutor, a fost transportată la dispensarul comunal, dar acolo s-a constatat decesul.
Prima instanţă a apreciat că reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu este posibilă deoarece:
- inculpatul a dat dovadă de o agresivitate fizică ieşită din comun şi a conştientizat că, în condiţiile în care practică boxul, aplicarea unor lovituri puternice victimei T.G.L. pot fi fatale pentru aceasta, ceea ce s-a şi întâmplat;
- inculpatul s-a sustras o perioadă cercetării, fugind în comuna Frumuşiţa, judeţul Galaţi, nu a depus diligente nici el, şi nici părinţii săi, pentru ajutarea financiară a părţilor civile T.V. şi T.C. ocazionate de înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale fiului lor ucis de inculpat;
- referatul de evaluare relevă, printre altele, că inculpatul a abandonat cursurile şcolare, avea o atitudine agresivă faţă de mai mulţi tineri din comuna Pechea, judeţul Galaţi, şi avea rezultate slabe la învăţătură.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul care, fără a contesta existenţa faptelor, încadrarea juridică şi vinovăţia sa, a solicitat reducerea pedepsei până la minimul posibil potrivit art. 76 C. pen. şi, eventual, ca executarea acesteia să se facă fără privare de libertate.
Prin Decizia penală nr. 17/A din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost admis apelul inculpatului şi a fost redusă pedeapsa de la 5 ani şi 8 luni închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că cererea inculpatului de reducere a pedepsei este justificată deoarece:
- a recunoscut şi regretat fapta;
- a făcut tot ce era necesar pentru a înlătura consecinţele faptei;
- nu are antecedente penale;
- a existat un conflict între victimă şi fratele inculpatului;
- la data faptei acesta avea aproape 16 ani;
- în perioada arestării preventive a avut un comportament foarte bun, fiind desemnat şef de cameră;
- este un bun sportiv, are calităţi fizice şi psihice deosebite, practică boxul de 3 ani şi are idealuri şi modele de urmat;
- provine dintr-o familie numeroasă.
Instanţa de apel a apreciat că împrejurările potrivit cărora inculpatul a mai fost cercetat pentru infracţiunea de lovire şi, respectiv, că după săvârşirea faptei a plecat de la domiciliu, în alt sat, nu sunt de natură să influenţeze individualizarea pedepsei deoarece părţile s-au împăcat în procesul penal, respectiv, nu poate fi considerată sustragere de la urmărirea penală, ci un gest normal de frică (pag. 7 a deciziei).
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat prezentul recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
În motivarea recursului Ministerului Public se arată următoarele:
Analizând pedeapsa aplicată inculpatului G.G. de către instanţa de apel, prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi în raport de scopul şi funcţiile pedepsei, se apreciază că aceasta are un cuantum netemeinic, în raport de împrejurările concrete ale cauzei şi conduita acestuia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită (doar cu un an peste minimul special), nefiind justificată această reducere a pedepsei din următoarele motive:
a) pe de o parte, fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit.
Instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că săvârşirea acestui gen infracţiuni, de violenţă, de către inculpaţi minori, a căpătat o amploare deosebită.
Inculpatul G.G., prin fapta sa, a adus o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă, valoarea supremă ocrotită de legea penală, iar victima a fost un minor în vârstă de 16 ani, elev în clasa a X-a la Grupul şcolar "Costache Conache" din comuna Pechea, judeţul Galaţi.
Infracţiunea dedusă judecăţii nu s-a comis pe fondul unei rezoluţii infracţionale spontane ci, dimpotrivă, inculpatul a luat hotărârea de a sancţiona victima pentru faptul că aceasta a avut un conflict cu fratele său în urmă cu cinci zile, în sensul că a reproşat acestuia modalitatea de a saluta.
Din declaraţiile martorilor C.V. şi T.C.G. rezultă că între fratele inculpatului şi victimă avusese loc un conflict spontan, ocazie cu care s-au împins şi înjurat reciproc, dar victima nu l-a înjurat şi pe inculpat în acele împrejurări, cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel (în acest sens, declaraţii martori file 30-34, 65-67 dosar urmărire penală şi file 82, respectiv 136 dosar instanţă nr. 4016/121/2006 al Tribunalului Galaţi).
Aşadar, nu a existat între fratele inculpatului şi victimă o stare conflictuală de durată, ci a avut loc un conflict spontan, care nu era de natură să-l determine pe inculpat să săvârşească fapta dedusă judecăţii.
Inculpatul a pătruns în sala unde se desfăşurau cursurile şcolare, în timpul unei pauze dintre ore şi, deşi erau prezenţi elevii clasei a X-a, colegii victimei, a dat dovadă de o agresivitate fizică ieşită din comun. A conştientizat că, în condiţiile în care practică boxul, aplicarea unor lovituri puternice victimei T.G.L. pot fi fatale pentru aceasta dar, cu toate acestea, l-a lovit cu palmele peste urechi (lovitură despre care se ştie că determină pierderea cunoştinţei) apoi, fără ca victima să fi avut posibilitatea să se apere sau să riposteze, l-a lovit foarte puternic cu pumnul în zona abdominală.
Împrejurările şi modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, prezentate anterior, sunt de natură să evidenţieze caracterul mai grav al faptei săvârşite.
b) pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite nu sunt de natură, prin ele însele, să justifice aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special.
Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., scopul pedepsei este acela al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se evitarea repetării conduitei infracţionale şi modelarea conduitei altor persoane.
Pentru a evita comiterea de către adolescenţi a unor astfel de infracţiuni de violenţă, se impune sancţionarea cât mai aspră a celor care nu respectă normele de convieţuire socială.
Inculpatul nu a dat dovadă de o atitudine corespunzătoare din primul moment al declanşării cercetărilor penale.
Acesta a hotărât să părăsească domiciliul în ideea de a se linişti lucrurile şi a vedea ce se întâmplă. în acest sens, l-a sunat pe martorul S.M., căruia i-a cerut să vină cu un taxi să-l ia din comuna Pechea şi să-l transporte în comuna Frumuşiţa, la locuinţa soacrei prietenei sale (declaraţie martoră N.C., file 51-52, şi martor S.M., file 56-58 dosar urmărire penală). Deşi a aflat în timpul deplasării că victima a decedat, nu a mers imediat la poliţie, cu toate că martorul S.M. i-a spus că nu e bine ce face (declaraţie martor fila 56-58 dosar urmărire penală).
Astfel, organele de poliţie au reuşit să afle unde era inculpatul datorită faptului că i-au oprit pe martorii S.M. şi V.M. la întoarcerea lor cu taxiul în comuna Pechea, obţinând de la ei aceste relaţii (procese - verbale de căutare şi depistare file 68 -70 dosar urmărire penală).
S-a apreciat concret de către instanţa de fond că inculpatul s-a sustras o perioadă cercetării şi nu a depus diligente nici el, nici părinţii săi, pentru ajutarea financiară a părţilor civile T.V. şi T.C. ocazionate de înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale fiului lor (declaraţie parte civilă fila 3 dosar nr. 4016/121/2006 al Tribunalului Galaţi).
Referatul de evaluare relevă că inculpatul abandonase cursurile şcolare după ce rămăsese repetent în clasa a IX-a şi avea o atitudine agresivă faţă de mai mulţi tineri din comuna Pechea.
A mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă. Chiar dacă procesul penal s-a finalizat prin împăcarea părţilor, rezultă perseverenţa inculpatului în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (referat evaluare fila 20-22 dosar instanţă).
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancţionată cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Având în vedere dispoziţiile art. 99 şi art. 109 C. pen., pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa aplicabilă este situată între 2 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani şi 6 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei, într-un cuantum care să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., urmează a se avea în vedere următoarele:
-inculpatul a avut discernământul critic păstrat, precum şi capacitatea psihică de înţelegere a gravităţii faptei şi a consecinţelor acesteia (raport de expertiză medico-legală psihiatrică - fil. 95 d.u.p.);
- conflictul dintre victimă şi fratele inculpatului nu a fost de natură să justifice conduita extrem de violentă a inculpatului;
- victima a fost un adolescent de numai 17 ani;
-inculpatul, chiar dacă şi el un adolescent de 16 ani, era o persoană solidă fizic, care practica de 3 ani boxul, fiind conştient de forţa loviturilor sale;
-inculpatul a abandonat cursurile şcolare, pe fondul dezinteresului şi absenteismului fiind declarat repetent, absolvind numai 8 clase. A mai fost inculpat într-un dosar penal pentru infracţiunea de lovire sau alte violente în care se susţine că a intervenit împăcarea părţilor (referat evaluare - fil. 20-21 dosar primă instanţă);
-după săvârşirea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul şi s-a deplasat la rudele prietenei sale, în alt sat, predându-se în urma unor convorbiri telefonice cu organele de poliţie (fil. 51-52, 56-62, 68-70, 71- 83 d.u.p.).
Recunoaşterea faptei şi regretarea acesteia, precum şi celelalte argumente expuse în Decizia instanţei de apel nu sunt suficiente pentru reducerea pedepsei la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 17/A din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, va casa Decizia atacată numai sub aspectul pedepsei principale aplicată inculpatului G.G. pe care, în urma rejudecării, o va majora de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale decizie recurate iar din pedeapsă se va deduce, potrivit art. 88 C. proc. pen., durata măsurilor preventive.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 17/A din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, privind pe intimatul inculpat G.G.
Casează Decizia penală atacată numai sub aspectul pedepsei principale aplicată inculpatului G.G. pe care o majorează de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2006, la 29 mai 2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1888/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1912/2008. Penal → |
|---|
