ICCJ. Decizia nr. 1913/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1913/2008
Dosar nr. 4944/121/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 647 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Galaţi s-au dispus următoarele:
Inculpatul R.D.C. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 05 iunie 2007 la zi.
S-a confiscat de la inculpat o coasă folosită la comiterea infracţiunii.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Conform art. 81-82 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Conform art. 71 alin. (3) C. pen. a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 1.319,57 lei, inculpatul R.D.C. către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Galaţi;
- 8.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, inculpatul R.D.C. către partea vătămată-parte civilă HG;
- 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, inculpatul R.G. către partea vătămată-parte civilă N.T., precum şi suma de 37,25 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul R.D.C., zis "B." şi inculpatul R.G., zis "L." sunt prieteni. La data de 02 iunie 2007, în jurul orelor 18,00, cei doi s-au deplasat cu căruţa, în care inculpatul R.D.C. avea o coasă, la barul SC G. SRL Vlădeşti, bar cunoscut şi sub denumirea de "Barul de la Podul Mare". La acelaşi bar se aflau părţile vătămate HG (în vârstă de 72 de ani) şi N.T. (ginerele celei dintâi), precum şi martorii M.C., C.I., C.M., M.V.C., H.A. (fiul părţii vătămate HG). Vânzătoare de serviciu era martora B.A.
Partea vătămată HG îşi lăsase căruţa, tractată de un cal, în faţa barului, iar în căruţă avea o coasă, o furcă şi iarbă. Inculpaţii au tras căruţa în spatele căruţei părţii vătămate. în aceste împrejurări, deranjat de faptul că caii inculpatului începuseră să mănânce iarbă din căruţa părţii vătămate, dar şi pentru că caii erau nărăvaşi, partea vătămată HG a solicitat inculpatului R.D.C. să-şi mute căruţa. Inculpatul R.D.C. a refuzat să facă acest lucru şi a reproşat părţii vătămate că nu este numai locul său. în acelaşi timp, inculpatul a lovit pe partea vătămată HG cu pumnul, aceasta căzând jos. Pentru acest motiv, partea vătămată N.T. a intervenit în apărarea socrului său şi l-a lovit pe inculpatul R.D.C. cu pumnul în zona feţei, din lovitură inculpatul căzând la pământ. Partea vătămată N.T. s-a aruncat peste inculpat, cei doi începând să se îmbrâncească reciproc.
În momentul imediat următor, inculpatul R.G. a luat din căruţa părţii vătămate HG furca şi, cu partea metalică a acesteia, a început să o lovească peste spate pe partea vătămată N.T., dând astfel posibilitatea inculpatului R.D.C. să se ridice şi să plece către căruţe. Profitând că partea vătămată N.T. fusese îndepărtat de inculpatul R.G., inculpatul R.D.C. a mers la căruţa părţii vătămate HG şi a luat coasa. Cu coasa asupra sa, ţinută ca şi cum ar cosi, s-a repezit la partea vătămată HG, şi, de sus în jos şi oblic, a aplicat o lovitură acesteia spre cap. Partea vătămată a reuşit să-şi ferească capul, aplecându-se, fiind lovită în zona scapulo-omoplat drept. După aplicarea loviturii, părţii vătămate a început să-i curgă sânge din abundentă. Niciunul dintre martori nu a intervenit, de teamă de a nu fi ei loviţi, însă partea vătămată N.T., văzând ce anume intenţionează să facă inculpatul, a reuşit doar să strige "băi nu da, îl omori".
Inculpatul R.D.C. a mers la căruţa sa, cu tot cu coasă, şi, împreună cu inculpatul R.G., care a luat şi el asupra sa furca părţii vătămate, au plecat de la locul comiterii faptei.
Părţii vătămate HG i s-a acordat primul ajutor până la venirea ambulanţei, ulterior fiind transportat la Spitalul Judeţean Galaţi.
Până la sosirea ambulanţei, inculpaţii s-au reîntors la bar deoarece inculpatul R.D.C. îşi uitase papucii. Aceştia au oprit căruţa lângă pârâu, papucii fiind aduşi inculpatului de martorul M.C.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a procedat la ridicarea de la inculpaţi a coasei şi furcii de care s-au folosit la comiterea faptelor.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate HG rezultă următoarele:
- partea vătămată a fost adusă la camera de stabilizare cu plagă tăiată regiune scapulo-omoplat drept complexă cu secţiune de fascicole muşchi trapez drept, plaga avea o lungime de aproximativ 15 cm si era profundă in regiunea latero-cervicală dreapta;
- partea vătămată a prezentat plagă tăiată pe faţa posterioară a toracelui drept la nivelul omoplatului, interesând muşchiul trapez, cu şoc hemoragie compensat;
- leziunea a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-despicător;
- traumatismul poate data din 02 iunie 2007;
- necesită pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii;
- plaga tăiată urmat de şoc hemoragie ce a impus administrarea de sânge, a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate N.T., rezultă următoarele:
-partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin: fisura de omoplat şi echimoza de pe coapsa dreaptă prin lovire cu corp dur, posibil alungit; echimozele de pe braţul stâng prin comprimare cu degetele; excoriaţiile şi echimoza de la nivelul genunchilor prin lovire de plan dur;
- leziunile pot data din 02 iunie 2007;
- necesită pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.
Din materialul probator administrat, inclusiv din declaraţiile părţilor şi ale martorilor date în faza de judecată, prima instanţă a reţinut că partea vătămată N.T. l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpatul R.D.C., fără ca acest inculpat să fi avut o atitudine agresivă, verbală sau fizică la adresa vreuneia dintre cele două părţi vătămate.
Cu toate acestea, prima instanţă nu a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, întrucât inculpatul R.D.C. l-a lovit pe HG cu coasa, nu pe N.T., iar inculpatul R.G. l-a lovit pe N.T. cu furca fără ca această parte vătămată să-l fi agresat în vreun fel.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor vreuna dintre circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., întrucât faptele acestora au o gravitate ridicată în raport cu instrumentele folosite care puteau produce urmări mult mai grave, iar cei doi inculpaţi au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, concretizată în declaraţiile date.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii R.D.C. şi R.G. sub aspectul individualizării pedepselor.
În motivarea apelurilor, inculpaţii au susţinut că tot conflictul a pornit de la atitudinea părţii vătămate N.T. care l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpatul R.D.C. şi, după ce acesta a căzut, a încercat să-l lovească în continuare.
În concluzie, inculpaţii au solicitat reţinerea în favoarea lor a unor circumstanţe atenuante, precum şi a celei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca aceasta din urmă să se regăsească şi în planul laturii civile, în sensul reducerii despăgubirilor acordate.
Prin Decizia penală nr. 45/A din 12 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor, fiind menţinută starea de arest a inculpatului R.D.C.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor, pentru care cei doi inculpaţi sunt judecaţi, şi vinovăţia acestora, pe baza unei analize complete a materialului probator.
Conform art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În speţă, faţă de situaţia de fapt şi materialul probator administrat s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Condiţiile scuzei provocării sunt riguros reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice şi determinate de acţiuni concret şi clar definite prin lege şi întreprinse de victimă.
Împrejurarea că, iniţial, inculpatul R.D. a fost lovit de partea vătămată N.T., după care acest inculpat a luat coasa din căruţă şi a lovit-o pe cealaltă parte vătămată, respectiv pe HG, iar inculpatul R.G. a intervenit în conflict şi a lovit-o pe partea vătămată N.T. cu o furcă, nu poate conduce la concluzia că cei doi inculpaţi au comis fapta în stare de provocare, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Partea vătămată HG, victimă a tentativei de omor calificat, nu a întreprins nici-o activitate provocatoare la adresa inculpatului, care să-l determine pe R.D. să intervină. Singura "vină" a părţii vătămate HG a constat în faptul că se afla împreună cu partea vătămată N.T. (ginerele său) şi i-a solicitat inculpatului R.D.C. să mute căruţa.
De asemenea, nu este justificată nici atitudinea inculpatului R.G. în sensul lovirii părţii vătămate N.T. cu o furcă, întrucât, faţă de acest inculpat, nici una din părţile vătămate nu au întreprins acţiuni provocatoare ce ar fi putut justifica agresiunea.
Or, arată instanţa de apel, pentru reţinerea provocării ca circumstanţă atenuantă este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, condiţii care însă nu sunt îndeplinite în cauză.
Împotriva deciziei, inculpatul R.D.C. a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante [art. 74 lit. a) şi c) C. pen.), inclusiv a celei prevăzută de art. 73 lit. c) din C. pen. (fil. 13-16).
Părţile vătămate-părţi civile au depus la dosar „concluzii scrise", prin care au solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat (fil. 24-25).
În recurs, inculpatul fiind de acord, a fost ascultat, declaraţia consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (fil. 28). Nu au fost solicitate alte probe şi nu s-au formulat cereri ori excepţii de către părţi.
Recursul inculpatului urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, recunoaşterea sa coroborându-se cu restul probatoriului administrat.
În apărarea sa, acesta a susţinut că a săvârşit faptele deoarece a fost lovit cu pumnul în gură de către ginerele părţii vătămate HG (numitul N.T.), iar când s-a ridicat de la pământ a observat că aceeaşi parte vătămată se îndrepta către el cu o sapă, a vrut să-l lovească, ceea ce a justificat lovitura cu coasa pe fondul fricii (fil. 28 verso).
Înalta Curte constată, în raport de probatoriul administrat, că în mod corect instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului „scuza provocării" [art. 73 lit. b) C. pen.], în cauză nefiind îndeplinite condiţiile acesteia:
- nu a existat o provocare, în sensul art. 73 lit. b) C.pen., din partea numitului HG, persoană în vârstă de 72 de ani, inculpatul fiind o persoană tânără, de 19 ani. Conflictul a fost generat de disputa legată de poziţionarea căruţelor în zona barului, inculpatul fiind cel care a lovit cu pumnul partea vătămată care a căzut la pământ. Reacţia ginerelui părţii vătămate a fost firească, ca o ripostă la violenţa fizică nejustificată a inculpatului faţă de bătrânul de 72 de ani, astfel că lovirea inculpatului de către acesta nu poate fi de natură a conduce la invocarea de către inculpat a unei „provocări", cât timp el este cel care a escaladat conflictul, transformându-l dintr-unul verbal, într-unui fizic.Riposta inculpatului nu a vizat pe numitul N.T., care l-a lovit cu pumnul, ci pe HG, persoană care nu-l agresase fizic;
- în condiţiile arătate, astfel cum rezultă din probele administrate, nu se poate reţine existenţa unei puternice tulburări sau emoţii pe fondul căreia inculpatul ar fi acţionat, actul provocator - chiar cel invocat de acesta (lovirea cu pumnul de către ginerele părţii vătămate)
- neavând gravitatea susceptibilă de a provoca o puternică tulburare
sau emoţie în psihicul său, cu consecinţa luării unui obiect cu ridicat
potenţial letal (coasă) şi lovirii părţii vătămate în zona capului.
În favoarea inculpatului urmează a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., concluziile reprezentatului Ministerului Public fiind în acelaşi sens.
Din fişa de cazier rezultă că inculpatul, până în prezent, nu a suferit condamnări (faţă de acesta efectuându-se însă cercetări cu privire la o altă infracţiune contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii -fil. 126). Inculpatul a manifestat sinceritate şi regret în cursulprocesului penal, recunoscând săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată în prezenta cauză.
În raport cu reţinerea circumstanţelor atenuante, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa Decizia şi, în parte, sentinţa, numai cu privire la pedeapsa principală, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie.
Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte, reţinând gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, va reduce pedeapsa închisorii sub minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare, stabilind un cuantum de 5 ani închisoare, apreciat ca fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Urmează a înlătura pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen. şi a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza I şi lit. c) C. pen., inculpatul nefolosindu-se de o funcţie, profesie ori de o anumită activitate pentru săvârşirea infracţiunii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar din pedeapsa aplicată se va deduce, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata măsurilor preventive.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 647 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, doar cu privire la inculpatul R.D.C. şi numai în ce priveşte pedeapsa principală, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie.
Reduce pedeapsa principală de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Potrivit art. 76 alin. (3) C. pen. înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza I şi lit. c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2007 la 29 mai 2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1919/2008. Penal → |
|---|
