ICCJ. Decizia nr. 1912/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1912/2008
Dosar nr. 1427/63/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în baza art. 174-175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.I.M. deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 30 noiembrie 2006 şi a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 118 lit. b) şi f) C. pen. a confiscat de la inculpat 2 cuţite şi un levier care au fost depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Dolj, iar în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat inculpatul către partea civilă R.I. domiciliată în comuna Cerat, judeţul Dolj, la plata sumei de 18.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire şi 50.000 RON reprezentând daune morale. A obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la plata sumei de 875,81 RON actualizată la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei R.S.G. În baza art. 193 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 RON către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare şi în baza art. 191 C. proc. pen. 1-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1373/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul N.I.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numiţii B.D.D. şi E.N. sub aspectul art.26 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 26 noiembrie 2006 inculpatul N.I.M. împreună cu cumnatul său B.D.D. şi E.N.I. au plecat cu autoturismul Dacia 1310 la Craiova pe B-dul Dacia în direcţia Gării - Staţia Peco Consul unde au parcat autoturismul. Din direcţia Staţia Peco Consul s-a apropiat de ei un grup de tineri (trei băieţi şi o fată) iar unul dintre tineri, martorul F.R.A. s-a lovit umăr în umăr cu martorul E.N.I., care staţiona pe trotoar. S-a produs o altercaţie între victima R.S.G., F.R.A. pe de o parte şi martorul E.N.I. pe de altă parte, în urma căreia martorul E.N.I. susţine că a fost lovit în zona capului, acesta căzând pe trotuar. După acest incident cei patru tineri au traversat strada B-dul Dacia şi au intrat pe strada 1 Decembrie 1918. Ceilalţi trei tineri au întors maşina şi au parcat-o pe str. 1 Decembrie 1918, iar din maşină au coborât inculpatul N.I.M. şi martorul B.D.D., care văzând victima R.S.G., după un schimb de replici cu aceasta, victima a luat-o la fugă printre blocurile din apropiere, în faţa sa fugind deja martorul F.R.A. După victimă au alergat inculpatul N.I.M., urmat de martorii B.D.D. şi E.N.I., victima s-a refugiat într-o parcare flancată de blocurile F7 şi NI N6 şi în această parcare a fost prinsă de inculpatul N.I.M. care în altercaţia ce a avut loc a aplicat victimei trei lovituri cu cuţitul, una dintre ele i-a secţionat vena intraclaviculară dreaptă, victima decedând la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.
Analizând actele şi lucrările dosarului, după administrarea probelor respectiv declaraţia părţii civile şi inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, declaraţiile martorilor G.E., F.R.A., A.M., V.E., S.F., P.L., B.I.D., E.N. şi B.D.D., a martorului în circumstanţiere D.M. şi a actelor în circumstanţiere, instanţa de fond a constatat că starea de fapt şi de drept reţinută în rechizitoriu este corectă. Apărarea inculpatului că ar fi fost provocat de victimă şi că a lovit-o pe victimă pentru a se apăra împotriva atacului acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece cei trei au urmărit-o pe victimă prin alergare şi s-au năpustit asupra acesteia şi nu invers astfel că instanţa de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.I.M. şi a solicitat ca instanţa de apel să pronunţe o hotărâre temeinică şi legală în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în raport de dispoziţiile art. 72-74 şi art. 76 C. pen. faţă de circumstanţele reale şi personale în sensul că nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, era student, fiind cunoscut ca o persoană liniştită şi onestă.
Prin Decizia penală nr. 9 din 06 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva deciziei nr. 108 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata detenţiei preventive de la 30 noiembrie 2006, cu motivarea că în urma analizei motivelor de apel prin care se solicită reţinerea circumstanţelor atenuante reale şi personale cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, coroborată cu conduita ulterioară a inculpatului, prin sentinţa pronunţată instanţa de fond a aplicat o pedeapsă situată la minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege având în vedere că a avut o atitudine sinceră şi a fost provocat de victima. A arătat că a dorit să-i ceară socoteală verbal victimei, însă acesta a ridicat asupra sa un levier, moment în care i-a căzut din buzunar un cuţit cu care, de frică a acţionat şi se impune reţinerea dispoziţiilor art. 73 C. pen. întrucât există o legătură între actul provocator respectiv lovirea şi tulburarea psihică în care s-a aflat inculpatul la acel moment, toate aceste aspecte rezultând din probele administrate în cauză.
Înalta Curte, analizând lucrările din dosar constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, a inculpatului, a martorilor audiaţi, a martorilor oculari, şi a raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. Pedeapsa a fost aplicată ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei şi nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care, chiar dacă nu are antecedente penale a săvârşit infracţiunea de omor calificat. De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, acesta încercând să denatureze adevărul, neconcordanţele existente între declaraţiile inculpatului şi ale martorilor E.N. şi B.D.D., îndepărtarea probelor biologice de pe cuţit şi ascunderea cuţitului şi a levierului, nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante.
Cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, iar Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, a constatat că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Nu poate fi reţinută nici starea de provocare produsă de agresiunea victimei asupra inculpatului, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză, actele de violenţă ale inculpatului fiind vădit disproporţionate faţă de riposta aproape inexistentă a victimei, întrucât inculpatul deşi nu era înarmat era însoţit de două persoane iar conduita infracţională a acestuia a avut loc după urmărirea şi prinderea victimei care a fugit pentru a încerca să scape.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă (soluţie menţinută şi în apel), constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului N.I.M., potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 noiembrie 2006 la 29 mai 2008
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva deciziei penale nr. 9 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 noiembrie 2006, la 29 mai 2008
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1913/2008. Penal → |
|---|
