ICCJ. Decizia nr. 1983/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1983/2008
Dosar nr. 36415/3/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 16 din 7 ianuarie 2008, a condamnat pe inculpata I.J., la 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen. şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1190 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 10 noiembrie 2004, contopirea restului de 735 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare.
Aceeaşi contopire s-a dispus şi în ce priveşte pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a 0,17 gr. heroină.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus confiscarea, de la aceeaşi, a sumei de 280 lei obţinută din vânzarea drogurilor.
În temeiul dispoziţiilor art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpată, a două telefoane mobile marca Nokia cu cartelă C. şi, respectiv cartelă S.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Existând indicii că I.J. se ocupă cu vânzarea de droguri, la data de 27 septembrie 2007, D.M., investigator sub acoperire, i-a înmânat colaboratorului sub acoperire P.F., sume de bani (câte 160 lei - două astfel de sume) pentru a cumpăra drog de la inculpată. Ca atare, P.F. s-a deplasat la domiciliul inculpatei, i-a dat banii şi a primit, într-o primă fază, 4 doze de heroină (orele 12,00), şi în a doua fază (orele 18,00), 3 doze de heroină.
Percheziţia domiciliară efectuată în prezenţa inculpatei a relevat existenţa, aici, a 67 pastile methadonă şi a 24 doze de heroină.
Rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifică au înscris că dozele cumpărate de la inculpată conţin heroină.
Împotriva sentinţei, inculpata a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Verificând, şi din oficiu, sentinţa apelată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 53 din 25 februarie 2008, l-a admis, a desfiinţat în parte, hotărârea primei instanţe şi a dispus restituirea, către inculpată, a sumei de 266 lei.
Nemulţumită şi de Decizia instanţei de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Orientându-se la 11 ani închisoare, instanţa a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, pericolul social grav al faptelor, deţinerea de droguri de mare risc şi comercializarea acestora aducând atingere sănătăţii şi vieţii colectivităţii umane, împrejurările în care au fost comise faptele, în formă continuată, ceea ce reprezintă o agravare a pericolului social concret, dar şi persoana inculpatei, recidivistă din săvârşirea de fapte de acelaşi gen.
Totodată, executarea pedepsei prin privare de libertate, se apreciază că va fi în măsură să realizeze şi scopul acesteia cel al prezumţiei generale şi speciale, astfel cum, este definit în art. 52 C. pen.
Ca atare, hotărârea fiind legală şi temeinică în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpata va fi respins ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.J. împotriva deciziei penale nr. 53 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2007 la 3 iunie 2008.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1973/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1988/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
