ICCJ. Decizia nr. 1988/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1988/2008
Dosar nr. 25186/3/2005
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul P.A.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la date fixate la consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 31 martie 2005 la 27 iunie 2005.
În baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S.L.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 18 pct. 1 din aceeaşi lege, şi la art. 291 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la date fixate de consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005.
În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată prin Decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău, în pedepsele componente, respectiv 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 a condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată prin Decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău în pedepsele componente şi, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., sporită cu un an închisoare, astfel încât inculpatul va executa 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul S.L.M. la restituirea sumei de 15000 dolari S.U.A. şi pe inculpatul P.A.V. la restituirea sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunţători A.E. şi A.L.
În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din 24 mai 2005 cu privire la terenul în suprafaţă de 9000 m.p., situat în comuna Mogoşoaia, jud. Ilfov, aparţinând inculpatului S.L.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în toamna anului 2003, inculpatul P.O. a convenit cu cei doi martori denunţători să deruleze o afacere având ca obiect cumpărarea de combustibil din import şi vânzarea lui către Ministerul Apărării Naţionale, activitate ce urma să se desfăşoare prin firma SC F.T. SRL Bacău, pentru obţinerea finanţării achiziţionării combustibilului fiind încheiate două contracte comerciale cu cetăţeanul de origine arabă O.H.
Inculpatul P.O. a solicitat sprijin din partea inculpatului S.L.M. pentru a obţine relaţii cu privire la modul în care erau organizate de către Ministerul Apărării Naţionale licitaţiile pentru achiziţionarea de combustibil, iar S.L.M., la rândul său, l-a contactat pe inculpatul P.A.V., care s-a interesat la comandantul logistic al U.M. 02574 Bucureşti, generalul M.M.
Cei trei inculpaţi au aflat astfel că licitaţiile urmau să se organizeze începând cu luna decembrie 2003.
În cursul lunii decembrie 2003, cei trei inculpaţi, însoţiţi de P.L.V. s-au întâlnit într-un restaurant din Bucureşti cu martorii denunţători A., ocazie cu care inculpatul S.L.M. l-a prezentat pe inculpatul P.A.V. ca fiind general de aviaţie în rezervă, iar cel din urmă a arătat că este prieten cu mai multe persoane influente din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, putând în acest mod să faciliteze în beneficiul soţilor A. şi a inculpatului P.O. adjudecarea licitaţiei organizată de U.M. 02574.
Pentru a face cât mai convingătoare posibilităţile de a-şi trafica influenţa, inculpatul P.A.V. a prezentat un înscris semnat de mai mulţi generali şi de Ministerul Apărării Naţionale, prin care se certifica faptul că firma SC F.T. SRL Bacău a fost admisă la licitaţie, cu posibilitatea de a livra şi alte cantităţi de combustibil, fără a mai participa la vreo licitaţie.
Inculpatul P.A.V. a justificat faptul că înscrisul se afla în posesia sa tocmai prin posibilitatea sa nelimitată de a trafica influenţa la nivel de conducere în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, dând în acelaşi timp soţilor A. o carte de vizită cu numele său, care avea înscrisă pe verso, olograf, cantitatea de combustibil ce urma a fi livrată către armată, după câştigarea licitaţiei.
Totodată, inculpatul P.A.V. s-a obligat să obţină caietul de sarcini şi documentele necesare pentru înscrierea la licitaţie, urmând să-i ajute pe soţii A. şi pe inculpatul P.O. să câştige licitaţia, prin formularea de oferte atractive.
Inculpatul S.L.M. a întărit spusele inculpatului P.A.V., sub toate aspectele, iar în momentul în care inculpatul P.A.V. a întrebat dacă problema este rezolvată, în sensul că se referea evident la o sumă de bani pe care urma să o pretindă de la denunţători, inculpatul S.L.M. i-a condus pe cei doi către ieşirea din restaurant, pentru a le explica despre ce problemă este vorba.
Inculpatul S.L.M. a solicitat inculpatului P.O. şi martorilor denunţători suma de 25.000 dolari S.U.A., pe care aceştia să o aibă până în ziua următoare, explicând că această sumă va fi dată de inculpatul P.A.V. unor persoane de rang înalt din Ministerul Apărării Naţionale, pentru facilitarea adjudecării licitaţiei, o parte din sumă urmând a fi înmânată unei persoane din cadrul P.N.A., care efectua la acea dată cercetări asupra achiziţionării de combustibil de către armată, înlăturând în acest mod o posibilă verificare şi în această situaţie.
Pentru că inculpatul P.O. nu avea disponibilităţi, cei doi martori denunţători au înmânat a doua zi suma de 810 milioane lei martorilor P.I. şi C.D.I., aceştia urmând să se deplaseze la Bucureşti pentru a da banii inculpatului S.L.M. Din bonurile fiscale aflate la dosar, a rezultat că acest lucru s-a întâmplat la data de 04 decembrie 2003.
Referitor la data la care a fost pretinsă suma de bani, inculpatul S.L.M. a susţinut că nu a participat la întâlnirea respectivă, deci nu a putut solicita suma de 25.000 dolari S.U.A., fiind la acea dată la un meci de fotbal între echipele S. Bucureşti şi FC B.O., depunând în acest sens înscrisuri în care figura ca „delegat gazde".
Faptul că acest meci s-a disputat la data de 03 decembrie 2003 nu exclude prezenţa inculpatului la întâlnire şi nici solicitarea sumei de bani, pentru că partida s-a desfăşurat pe stadionul G., între orele 17,00 – 19,00, neexistând nici o probă care să ateste prezenţa continuă a inculpatului pe stadion sau în altă parte, cu atât mai mult cu cât martorii A. şi inculpatul P.O. au arătat că inculpatul S.L.M. a fost prezent la întâlnire.
În timpul deplasării, martorii C.D.I. şi P.I. au păstrat legătura telefonic cu inculpatul S.L.M., şi s-au deplasat conform instrucţiunilor, la SC A.E. SRL Bucureşti unde au schimbat în valută suma de 810 milioane lei, pe care au dat-o ulterior inculpatului S.L.M.
Din această sumă, inculpatul P.A.V. a primit suma de 10.000 dolari S.U.A., pentru ca acesta să-şi poată trafica influenţa, conform celor stabilite în ziua anterioară cu cumpărătorii de trafic.
Ulterior, între inculpaţi şi martorul denunţător A.L. au mai avut loc întâlniri în cadrul cărora inculpatul P.A.V. a creat aparenţa că încearcă influenţarea în scopul facilitării adjudecării licitaţiei, motiv pentru care a obţinut caietul de sarcini pentru participarea la licitaţie.
La o altă dată, a intrat în sediul Ministerului Apărării Naţionale şi a spus apoi inculpatului P.O. şi martorului A. că a discutat cu un funcţionar din cadrul Ministerului, care i-a spus că este sigur că va câştiga licitaţia.
Apoi, inculpatul P.A.V. le-a prezentat celorlalţi o persoană despre care a arătat că are funcţia de trezorier în cadrul Ministerului, iar prin această funcţie pe care o deţine, acesta poate plăti în avans preţul combustibilului pentru întreaga cantitate prevăzută în contractul de adjudecare, imediat după câştigarea licitaţiei de către SC F.T. SRL Bacău.
Licitaţia pentru care s-a susţinut traficarea de influenţă de către inculpatul P.A.V. şi S.L.M. a avut ca obiect achiziţionarea cantităţii de 18.856 tone combustibil uşor tip III şi 32.283 tone combustibil pentru uz industrial tip M.
Prima dată stabilită pentru depunerea ofertelor a fost 26 februarie 2004, fiind reţinuţi ca ofertanţi SC F.T. SRL şi SC R.A.R. SA Ploieşti, ulterior, prin procesul verbal de evaluare a ofertelor procedându-se la descalificarea firmei SC F.T. SRL Bacău pentru combustibilul tip III, dar calificarea sa pentru combustibilul tip M.
În apărarea sa, cu privire la suma de bani pretinsă, inculpatul S.L.M. a încercat să acrediteze ideea unui împrumut obţinut de la inculpatul P.O., sens în care i-a solicitat celui din urmă să întocmească o chitanţă olografă, în care să se specifice valoarea şi termenul de restituire al împrumutului.
Înscrisul este datat 28 august 2004, în act stipulându-se că P.O. a primit de la S.L.M. suma de 20.000 dolari S.U.A., restanţă dintr-un împrumut de 25.000 dolari S.U.A., contractat în luna decembrie 2003, situaţie referitor la care martorul T. precizează că banii au fost restituiţi cu ocazia întocmirii chitanţei.
Ulterior, inculpatul P.A.V. a mai pretins, în perioada 31 ianuarie 30 martie 2005, suma de 20 miliarde lei de la denunţători, de la care a primit suma de 10.000 euro, în scopul traficării sale pe lângă generalul M.M. din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a altor funcţionari din cadrul Ministerului Transporturilor şi Construcţiilor, pentru facilitarea adjudecării unei alte licitaţii, împrejurare dovedită prin declaraţiile denunţătorilor, înregistrările video şi audio, declaraţia inculpatului P.A.V. care recunoaşte primirea banilor, dar la insistenţele denunţătoarei A.E., precum şi din faptul că infracţiunea a fost descoperită în flagrant la data de 30 martie 2005.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpaţii.
În apelul său, parchetul critică hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Cu privire la inculpatul P.O., se solicită înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei primului termen al recidivei.
Inculpatul P.O. critică hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de trafic de influenţă.
Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicită achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Se critică hotărârea şi sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., dar şi pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Inculpatul invocă şi lipsa de procedură la termenul judecării în fond a cauzei, fiind în executarea unei pedepse.
În subsidiar, se solicită aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi executarea pedepsei conform dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Inculpatul S.L.M. critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen., şi înlăturarea măsurilor aferente.
Inculpatul P.A.V. critică hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita sa condamnare şi solicită achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Analizând apelurile formulate de parchet şi de inculpaţi, Curtea de Apel Bucureşti constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, cu privire la inculpaţii P.O. şi P.A.V., dovedite cu prisosinţă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor denunţători, înregistrările audio şi video, recunoaşterea parţială a inculpatului P.A.V. cu privire la primirea banilor.
Cu privire la inculpatul S.L.M., însă, instanţa de apel a constatat că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt probate în cauză, cu atât mai mult cu cât la dosar există un înscris emanând de la inculpatul P.O. referitor la un împrumut contractat de inculpatul S.L.M.
Acest înscris a fost supus expertizării, dovedindu-se în cauză că el a fost redactat în întregime de inculpatul P.O., iar acest înscris, în lipsa unei probe contrare, face dovada împrumutului obţinut de inculpatul S.L.M. de la inculpatul P.O., în cuantum de 25.000 dolari S.U.A., împrumut care, de altfel a şi fost restituit.
În această situaţie, şi deşi inculpatul P.O. arată că, iniţial a negat existenţa acestui înscris, pentru ca, ulterior, să revină asupra declaraţiilor sale, susţinând că a încheiat chitanţa sub ameninţare, contrar declaraţiilor martorilor S.R. şi B.S., instanţa de apel a dat valenţă principiului in dubio pro reo în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.L.M.
Instanţa de apel a reţinut şi declaraţiile contradictorii pe care martorii denunţători le-au dat cu privire la desfăşurarea evenimentelor în raport de cele ale inculpatului P.O.
Astfel, martorii susţin că inculpatul S.L.M. le-a cerut suma de 25.000 dolari S.U.A. la ieşirea din restaurant, după ce fuseseră anterior informaţi de inculpatul P.O. că o să fie nevoie de o sumă de bani, în timp ce inculpatul P.O. susţine inexistenţa vreunei discuţii în care să se solicite vreo sumă de bani, ba, mai mult, în seara respectivă s-a înţeles cu martorii denunţători să nu-i remită lui S.L.M. nici o sumă de bani.
Referitor la transmiterea banilor, inculpatul P.O. arată că, nefiind de acord cu această situaţie, a plecat cu afaceri judiciare, fiind informat ulterior de denunţători că i-au dat banii lui S.L.M.
Martorul A.L. pretinde că suma de bani a fost adusă de el, personal, la firmă, unde a fost arătată lui P.O., cu care a căzut de acord să o trimită la Bucureşti prin intermediul lui P.I. şi C.D.I., pentru ca ulterior, în aceeaşi declaraţie, să revină şi să arate că această sumă a perceput-o ca pe un împrumut acordat lui P.O.
În aceste împrejurări, în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că, intrând în posesia sumei de bani, inculpatul S.L.M. ar fi lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, care să le faciliteze adjudecarea licitaţiei de achiziţie de combustibil din 26 februarie 2004.
Nu s-a demonstrat în cauză că a fost folosit un înscris sub semnătură privată fals, pentru a se ascunde săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.O. nu sunt aplicabile dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Referitor la celelalte critici invocate de apelanţi, instanţa de apel a constatat o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa fondului, nefiind necesară o nouă redozare a acestora, în sensul reducerii lor sub minimul special prevăzut de lege, nu s-a constatat lipsă de procedură cu inculpatul P.O. la termenul la care cauza s-a judecat în fond, acesta având termen în cunoştinţă şi fiind reprezentat de apărătorul ales, care a formulat concluzii scrise, iar dacă inculpatul s-a aflat în executarea unui mandat, împrejurare nedovedită la fondul cauzei, acest lucru nu este imputabil instanţei de judecată care nu a fost încunoştiinţată în nici o modalitate despre această situaţie.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 326 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii S.L.M. şi P.O. împotriva sentinţei penale nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o şi, în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.L.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.O. în pedepsele componente.
A schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzutăde art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul la un an închisoare.
În baza art. 40 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin Decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi un an închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, în final inculpatul având de executat 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A constatat că inculpatul a executat din pedeapsa de 2 luni închisoare în detenţie perioada de la 27 octombrie 2006 la 12 decembrie 2006, care va fi dedusă din pedeapsa aplicată prin prezenta.
În baza art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul P.O. la restituirea sumei de 15.000 dolari S.U.A. şi pe inculpatul P.A.V. la restituirea sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunţători A.E. şi A.L.
A ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 24 mai 2005 cu privire la terenul în suprafaţă de 9000 m.p. situat în comuna Mogoşoaia, jud. Ilfov, aparţinând inculpatului S.L.M.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.A.V. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii P.A.V. şi P.O.
În recursul său, parchetul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că Decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelului formulat în cauză, şi nici motivele pentru care s-a înlăturat starea de recidivă a inculpatului P.O.; hotărârea nu evidenţiază concret care pedeapsă de 3 ani închisoare a fost contopită de instanţa de apel pentru inculpatul P.O. şi nici dacă înscrisul intitulat „chitanţă" a fost sau nu declarat fals; inculpatul S.L.M. a fost greşit achitat de instanţa de apel, faţă de probatoriul administrat la judecata în fond a cauzei, iar pedepsele aplicate inculpaţilor S.L.M. şi P.A.V. au fost greşit individualizate.
Inculpatul P.O. critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, vizând înlăturarea unor apărări esenţiale pe care le-a făcut şi care puteau influenţa hotărâtor soluţia în ceea ce-l priveşte, greşita sa condamnare, solicitând admiterea recursului şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, înlăturarea sporului de pedeapsă şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., sau 861 C. pen., referitor la modalitatea de executare a pedepsei.
Inculpatul P.A.V. critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, probele administrate în cauză nefăcând pe deplin dovada vinovăţiei sale, în cazul infracţiunii de traficare de influenţă neexistând coautorat, caz în care o eventuală infracţiune reţinută în sarcina sa nu poate fi decât aceea de tăinuire. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, se solicită suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile de casare prevăzutăde art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Nemulţumite de modul de desfăşurare a judecăţii în primă instanţă, sau de soluţiile pronunţate, părţile pot să exercite căile ordinare de atac prevăzute de lege, respectiv apelul sau recursul.
Apelul este o cale ordinară de atac, cu efecte devolutive, care generează o nouă judecată asupra fondului cauzei, cu aprecierea probelor de la dosar şi posibilitatea administrării de noi probe.
Raţiunea apelului este aceea de a se continua judecarea cauzei de către instanţa ierarhic superioară în limitele prescrise de lege.
Instanţa de apel poate devolua fondul cauzei, fără a putea agrava situaţia apelantului în propria cale de atac, în limitele impuse de calitatea procesuală a apelantului şi de calitatea părţilor la care se referă apelul declarat.
Cu ocazia judecării apelului, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de control judiciar este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţi şi să verifice modul de rezolvare a acţiunilor penală şi civilă exercitate în cauză, în raport de criticile apelanţilor.
Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unuia dintre apelurile exercitate în cauză, ori de a motiva soluţia adoptată cu privire la apelurile declarate, constituie un motiv de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
În cauză, este de observat că instanţa de apel a admis calea de atac exercitată de inculpatul P.O., doar cu privire la reţinerea stării de recidivă, deşi inculpatul a invocat şi faptul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, arătând, totodată, că trebuiau aplicate dispoziţiile art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Cu privire la situaţia de fapt în care este implicat inculpatul recurent P.O., instanţa de apel se mărgineşte la a arăta că faptele celor doi inculpaţi rămaşi condamnaţi după pronunţarea deciziei în apel sunt dovedite cu o serie de probatorii, fără a se face o analiză a forţei probante pentru fiecare.
Referitor la aplicabilitatea art. 19 din OUG nr. 43/2002, instanţa de apel face doar o trimitere la acest text de lege şi la criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, instanţa de apel nu a făcut referiri la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.O., deşi se procedase la extinderea motivelor de apel de către organul de urmărire penală şi cu privire la acest inculpat.
Instanţa de apel nu a indicat motivele înlăturării stării de recidivă cu privire la inculpat şi nici nu a procedat la o contopire a pedepselor ce se presupun a fi stabilite pentru infracţiuni aflate în concurs, corespunzătoare prescripţiilor legale.
Cu prilejul soluţionării apelului, nu se poate observa că s-a dat o rezolvare punctuală a criticilor formulate de apelantul P.O. şi asupra situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă, instanţa de control judiciar preocupându-se doar de justificarea soluţiei de achitare a inculpatului S.L.M.
Prin aceste procedee, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul P.O., va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Întrucât infracţiunile săvârşite de inculpaţi se află în raporturi de indivizibilitate, pentru o justă soluţionare a cauzei, se va admite şi recursul declarat de inculpatul P.A.V., urmând ca instanţa de apel să se preocupe de rezolvarea fiecărei critici formulate de apelanţi şi să recurgă la o soluţie corespunzătoare probelor administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de inculpaţii P.A.V. şi P.O. împotriva deciziei penale nr. 326 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti secţia I penală, privind şi pe inculpatul S.L.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare în apel, la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1983/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1999/2008. Penal → |
|---|
