ICCJ. Decizia nr. 1973/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1973/2008
Dosar nr. 592/44/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2008
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 78/ F din 27 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a dispus, în temeiul art. 13 din Decizia – cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Europei şi art. 94 alin. (1) nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 5 februarie 2008 de Parchetul de Tulle Franţa pe numele persoanei solicitate C.G. în dosarul având numărul de referinţă 06001621.
În temeiul art. 12 din Decizia cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 şi art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.G.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28mai 2008 până la 25 iunie 2008, şi predarea acestuia către statul francez.
S-a luat act că persoana solicitată renunţă la regula specialităţii.
S-a reţinut că, la data de 5 februarie 2008, Parchetul din Tulle Franţa a emis, în baza mandatului de arestare din 31 martie 2007 emis de către Tribunalul de Mare Instanţă din Tulle, Corezze, Franţa în dosarul nr. 1/06/13.
Predarea a fost solicitată în scopul efectuării urmăririi penale şi judecării cu privire la săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 121 - 5, art. 311-1, art. 314 – 4, art. 311 – 13 şi art. 311 - 4, C. pen. francez, respectiv furturi şi tentative la furt în grup şi prin efracţie sau degradare, comise între 25 iulie 2005 şi 2 septembrie 2005 în Correze, Crens şi Haute-Vienne.
În fapt, s-a reţinut că în perioada menţionată persoana solicitată a comis, împreună cu alte persoane, numeroase furturi din magazine, agenţii de turism şi furturi de vehicule, în localitatea Correze, Franţa.
Printr-un rechizitoriu suplimentar din 9 mai 2009 s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate comiterea a 77 de furturi şi tentative de furt agravat comise în departamentul H.V.
Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 77, 79 şi 85 din Legea nr. 302/2004 modificată, în sensul că mandatul conţine informaţii referitoare la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, indică mandatul de arestare preventivă în baza căruia se solicită punerea în executare a mandatului european; descrie faptele pentru care se solicită predarea; a fost emis de o autoritate judiciară competentă, reţinându-se în sarcina persoanei solicitate săvârşirea de infracţiuni de drept comun, prevăzute de art. 85, ca fapte care dau loc la predare.
Instanţa a constatat că în cauză nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului.
Referitor la opoziţia formulată de persoana solicitată instanţa a reţinut că aceasta a susţinut că nu a comis infracţiunile pe teritoriul Franţei, deoarece în perioada respectivă se afla internat în spital în Spania sau în România, astfel încât vizează fondul cauzei.
S-a mai reţinut că împrejurarea că în mandatul european nu este trecut şi prenumele „Marian", fiind menţionat doar C.G. nu constituie o eroare cu privire la identitatea în sensul art. 90 pct. 6 din Legea nr. 302/2004 deoarece celelalte date de stare civilă corespund (data naşterii, părinţii, ultimul domiciliu, codul numeric personal).
Întrucât faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate prezintă un pericol social ridicat, iar pedeapsa prevăzută de legea română este mai mare de patru ani, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile arestării în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
Persoana solicitată a declarat recurs susţinând că nu este persoana care trebuie predată întrucât mandatul îl priveşte pe C.G., iar numele său este C.G.M.
A mai arătat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi pus în executare mandatul european de arestare întrucât în perioada în care au fost comise faptele nu se afla în Franţa, ci în România.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Justificat, prima instanţă a reţinut că nu este întemeiată opoziţia persoanei solicitate referitoare la existenţa unei erori cu privire la identitate. Împrejurarea că în mandatul european este menţionat un singur prenume (G.) în loc de două (G.M.) nu constituie o astfel de eroare în sensul art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 atâta timp cât celelalte date de identificare corespund, neexistând nici un dubiu că persoana arestată în vederea predării este cea la care se referă mandatul european.
Se mai reţine că, motivele de refuz al executării sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 88 din Legea nr. 302/2004, iar în speţă persoana solicitată nu a invocat nici unul dintre aceste motive.
Susţinerea acesteia că nu a comis faptele pentru care a fost emis mandatul, întrucât la data la care au fost săvârşite nu se afla pe teritoriul Franţei, nu se încadrează în nici unul dintre motivele legale de refuz al executării mandatului european de arestare şi, în consecinţă, nu putea fi examinată de instanţa de executare a mandatului european, care, atât potrivit deciziei-cadru 2002/584/JAI cât şi Legea nr. 302/2004 modificată, nu este competentă să verifice legalitatea sau temeinicia deciziei judiciare emise de autoritatea competentă a statului solicitant, pe baza căreia se solicită predarea.
Faţă de cele expuse şi constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 78/ F din 27 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în dosarul nr. 592/44/2008.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1956/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1983/2008. Penal → |
|---|
