ICCJ. Decizia nr. 2028/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2028/2008
Dosar nr. 1/44/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62/F de la 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1/44/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P. SA, Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţ Galaţi împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 189 C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.P. SA Galaţi împotriva rezoluţiei nr. 361/P/2007 împotriva executorului judecătoresc C.D.C.
Pentru a pronunţa această soluţia s-a avut în vedere că SC „A.P." SA Galaţi, prin reprezentantul legal a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.D.C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că acesta şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu în dosarul de executare 296/ES-CDC/2007, cauzând societăţii o pagubă de 481.787 lei. În concret, SC „A.P." SA Galaţi a susţinut că, în cadrul unei proceduri de executare silită de drept comun a unui bilet la ordin, la solicitarea SC „B.C." SRL Brăila, executorul judecătoresc a înfiinţat sechestru asupra culturilor de rapiţă şi de grâu ale S.A.R. Frumuşiţa - Galaţi, culturi care făceau obiectul unui contract de gaj încheiat între S.A.R. Frumuşiţa şi petenta, pentru garantarea obligaţiilor ce izvorau din două contracte de vânzare-cumpărare; executorul judecătoresc nu a oprit executarea, deşi i s-a pus la dispoziţie contractul de gaj (care constituie titlu executoriu în baza dispoziţiilor art. 17 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 ) şi a exclus petenta de la distribuirea preţului rezultat din vânzarea la licitaţie a recoltei.
În urma cercetărilor efectuate ca urmare a acestei plângeri, prin rezoluţia nr. 361/P/2007 din 01 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.D.C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reţinut că activitatea executorului judecătoresc de a pune în executare biletul la ordin emis de S.A.R. Frumuşiţa în favoarea SC B.C. SRL Brăila, este legală; petenta nu şi-a dovedit creanţa faţă de S.A.R. Frumuşiţa, în faţa executorului judecătoresc, nu a depus contractele care au stat la baza contractului de gaj şi nu a precizat ce reprezintă suma de bani pe care dorea să o primească la distribuirea preţului gajului şi nici din ce titlu provenea; prin urmare, fapta executorului judecătoresc nu constituie un abuz în serviciu, ci îmbracă forma legală în care trebuia să se înscrie activitatea de executare silită.
În fapt, s-au reţinut de către procuror că între S.A.R. Frumuşita şi SC „A.P." SA Galaţi s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 şi nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007 cu privire la întreaga recoltă obţinută de S.A.R. Frumuşita în anul 2007.
Pentru garantarea obligaţiilor izvorâte din contractele de vânzare-cumpărare menţionate, părţile au încheiat contractul de gaj pe recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 08 iunie 2007 înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
La data de 30 mai 2007, SC B.C. SRL Brăila a solicitat executorului judecătoresc C.D.C. executarea silită a unui titlu, respectiv un bilet la ordin emis de S.A.R. Frumuşita, bilet care nu a avut acoperirea necesară în bancă.
Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007; la data de 30 mai 2007 a emis somaţie de plată, care a fost primită de debitor la data de 01 iunie 2007.
Întrucât S.A.R. Frumuşita nu şi-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înfiinţat popriri pe conturile societăţii şi, la data de 21 iunie 2007, a pus sechestru pe culturile de rapiţă şi grâu ale acesteia.
În aceeaşi zi, 21 iunie 2007, reprezentanţii SC „A.P." SA Galaţi au comunicat executorului, prin fax, că toate recoltele aparţinând debitorului au fost gajate în favoarea sa prin contractul de gaj din 08 iunie 2007 şi au solicitat executorului judecătoresc să înceteze formele de executare silită.
La data de 22 iunie 2007, executorul judecătoresc a cerut SC „A.P." SA Galaţi să facă dovada că are de recuperat de la S.A.R. Frumuşita o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aspect nedovedit de societate.
Întrucât cultura de rapiţă sechestrată a fost recoltată de S.A.R. Frumuşita şi transportată la silozul SC „A.P." SA din Brăila, executorul a început recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru.
La data de 08 august 2007, grâul recoltat a fost vândut la licitaţie.
La distribuirea preţului obţinut, SC „A.P." SA Galaţi a solicitat executorului judecătoresc să-i vireze suma de 45.531,45 lei - reprezentând restul creanţei pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumuşita şi a depus la cerere tabele de clacul din contabilitatea sa.
Apreciind că societatea nu a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, executorul judecătoresc nu a virat acesteia suma cerută.
Având în vedere această situaţie de fapt, s-a apreciat că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, faţă de executorul judecătoresc C.D.C.
Executarea silită a început la data de 30 mai 2007.
Somaţia de executare a fost primită de reprezentanţii legali ai S.A.R. Frumuşita la data de 01 iunie 2007, deci cel puţin la această dată au cunoscut faptul că s-a pornit executarea silită.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 300 din 08 iunie 2007 şi contractul de gaj între S.A.R. Frumuşita şi SC „A.P." SA Galaţi au fost încheiate ulterior datei pornirii executării silite.
La data când au fost sechestrate culturile de rapiţă şi grâu, respectiv 21 iunie 2007, reprezentantul S.A.R. Frumuşita nu a adus la cunoştinţă executorului judecătoresc faptul că acele culturi făceau obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare.
La aceeaşi dată, SC „A.P." SA Galaţi a trimis executorului judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat către S.A.R. Frumuşita vreo sumă de bani în avans.
Dacă SC „A.P." SA Galaţi ar fi achitat vreo sumă de bani după data de 07 iunie 2007, data când executorul a înfiinţat popriri pe conturile S.A.R. Frumuşita, aceste sume ar fi fost găsite în conturile societăţii.
Tabelele de calcul din contabilitatea SC „A.P." SA Galaţi, transmise executorului judecătoresc nu fac dovada creanţei.
Pentru a face dovada creanţei, SC „A.P." SA Galaţi trebuia să depună la dosar instrumentele de plată (file CEC, bilete la ordin, etc. ) cu care a achitat sumele de bani către S.A.R. Frumuşita, dar şi această din urmă societate să depună la dosar acte din care să rezulte că a încasat sumele.
În lipsa probelor care să dovedească că petenta avea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în mod corect executorul judecătoresc a continuat executarea silită şi nu a admis cererea acesteia de a i se acoperi creanţa la distribuirea preţului obţinut în urma vânzării la licitaţie a bunurilor.
Prin urmare, executorul judecătoresc nu a nesocotit dispoziţiile art. 17 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care conferă contractului de garantei reală caracterul de titlu executoriu, ci a avut în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada existenţei creanţe certe, lichide şi exigibile, în condiţiile prevăzute de art. 379 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, dacă S.C „A.P." SA Galaţi se considera vătămată prin executarea silită a S.A.R. Frumuşita, avea posibilitatea să formuleze o contestaţie la executare, în baza dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ.
Actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 361 /P/2007, au dovedit că executorul judecătoresc C.D.C. şi-a exercitat în mod atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestor hotărâri a formulat plângere în termen legal în baza art. 2781 C. proc. pen., petenta SC A.P. SA Galaţi, care a apreciat rezoluţiile pronunţate ca fiind nelegale, deoarece atât timp cât depusese titlul executoriu şi cât timp avea un drept de gaj conservat în condiţiile legii asupra recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca la distribuirea preţului, ţinând cont de ordinea de preferinţă, să îndestuleze pe ceilalţi creditori numai după ce dreptul petentei era acoperit.
A apreciat, faţă de actele depuse la dosarul cauzei, că executorul judecătoresc, care a nesocotit titlul executoriu al petentei a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de petentă, curtea de apel a reţinut că în mod judicios s-a constatat de către organele de urmărire penală că intimatul executor judecătoresc C.D.C. nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu pentru următoarele considerente:
-la data de 30 mai 2007, SC B.C. SEL Brăila a solicitat executarea silită a unui bilet la ordin emis de S.A.R. Frumuşiţa, bilet care nu avea acoperirea necesară în bancă.
În baza acestei cereri, executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007, emiţând somaţia de plată primită de debitor la 01 iunie 2007.
-deoarece debitoarea nu şi-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea pe conturile acesteia, punând la data de 21 iunie 2007 sechestru pe culturile de rapiţă şi de grâu ale debitoarei.
- în aceeaşi zi, 21 iunie 2007, reprezentanţii petentei au comunicat executorului judecătoresc că recolta aparţinând debitoarei a fost gajată în favoarea sa prin contractul de gaj din 08 iunie 2007 şi au solicitat executorului judecătoresc să înceteze executarea silită.
- la 08 august 2007, grâul recoltat a fost vândut la licitaţie SC A.P. SA Galaţi, solicitând executorului judecătoresc să-i livreze suma de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanţei pe care o avea de recuperat de la S.C.R. Frumuşiţa şi a depus la cerere, tabele de calcul din contabilitatea sa, acesta, refuzând virarea sumei apreciind că societatea nu a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
În raport cu această situaţie de fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:
Contractul de gaj al SC A.P. SA Galaţi a fost încheiat cu debitoarea S.A.R. Frumuşiţa la 08 iunie 2007, deci la o săptămână după ce reprezentanţii legali ai S.A.R. Frumuşiţa au cunoscut că împotriva societăţii lor se pornise executarea silită.
Până la data sechestrării culturilor, 21 iunie 2007, niciun moment reprezentanţii S.A.R. Frimuşiţa nu au adus la cunoştinţa executorului judecătoresc faptul că aceste culturi făceau obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu petenta şi nici faptul că aceasta ar fi avut un titlu de gaj asupra lor.
-petenta SC A.P. SA a solicitat executorului judecătoresc virarea sumei de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanţei pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumuşiţa, depunând la cerere tabelele de calcul din contabilitatea sa.
Astfel, în mod judicios executorul judecătoresc a apreciat că acele tabele de calcul anexate la cerere de către petentă nu fac dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, deoarece SC A.P. SA Galaţi a trimis executorului judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat către S.A.R. Frumuşiţa vreo sumă de bani în avans, sumă care ar fi îndreptăţit-o la constituirea unui contract de gaj.
- această sumă de bani dată în avansa de către petentă debitoarei, aşa cum a susţinut petenta şi care a făcut obiectul contractului de gaj nu a fost găsită în contabilitatea societăţii debitoare, respectiv S.A.R. Frumuşiţa.
- de asemenea, petenta nu a depus executorului judecătoresc instrumentul de plată prin care a efectuat plata către S.A.R. Frumuşiţa (filă CEC, bilet la ordin, etc. ).
În aceste condiţii, în mod judicios executorul judecătoresc a constatat că petenta, în afara contractului de gaj şi a unui tabel de calcul din contabilitatea sa, nu a făcut nicio dovadă că ar fi avut o creanţă certă şi exigibilă faţă de debitoarea S.A.R. Frumuşiţa.
În acest context, în dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc, cu ştiinţă, nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act într-un mod defectuos, producându-se o vătămare intereselor unei persoane, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În subsidiar, dacă petenta s-ar fi considerat nedreptăţită şi ar fi făcut dovada prin documente a creanţei certe şi exigibile, avea posibilitatea să formuleze conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestaţie la executare, lucru pe care nu l-a făcut, deşi cunoştea de existenţa executării silite.
Faţă de aceste considerente, rezoluţiile fiind legale şi temeinice, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P. SA Galaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, petiţionara S.C. A.P. SA Galaţi, fără a arăta iniţial motivele de recurs.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 15887 la 2 mai 2008, o cerere din partea intimatului C.D.C. în care a solicitat respingerea, ca nefundat a recursului promovat împotriva sentinţei penale nr. 62/F din 11 aprilie 2008 emisă de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, de recurenta SC A.P. SA, precum şi judecarea cauzei în lipsa sa, renunţând la apărător, cerere aflată la fila 7 dosarul Înaltei Curţi.
De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme la nr. 17441 la 3 iunie 2008, motivele de recurs formulate de recurenta petiţionară S.C. A.P. SA, prin apărător, în dublu exemplar, la care s-a ataşat şi împuternicirea avocaţială a doamnei avocat M.L., aflate la filele 9-36 dosarul Înaltei Curţi.
În motivele de recurs, recurenta petiţionară S.C A.P. SA, prin apărător a criticat sentinţa pronunţată în primă instanţă, în sensul că aceasta nu s-a pronunţat asupra unor fapte menţionate în plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc C.D.C., dar şi în plângerea formulată în condiţiile art. 278 1 C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut la art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
De asemenea, recurenta a invocat că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale cuprinse atât în reglementarea civilă comună, cât şi în legea specială şi care vizează executarea silită, drepturile şi obligaţiile legale ale executorului judecătoresc în cadrul executării silite, invocând [art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.].
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiţionară, prin apărător a făcut referiri concrete la considerentele arătate de prima instanţă, apreciind că argumentele respective sunt contrare situaţiei faptice existente în speţă, dar şi dispoziţiilor legale care au aplicabilitate la situaţia de fapt existentă, făcând referire la dispoziţiile art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.
S-a mai menţionat că în considerarea acestei obligaţii legale a executorului, instanţa trebuia să verifice în ce măsură executorul judecătoresc a respectat legea şi drepturile legale ale societăţii şi pe astfel de situaţii să aprecieze măsura în care executorul se face vinovat de fapta de la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi faptul că motivarea hotărârii reia motivarea rezoluţiei 1373/11/2/2007 din 14 decembrie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, deşi instanţa era chemată să cenzureze acea rezoluţie şi temeiurile care au determinat emiterea ei.
Recurenta petiţionară consideră că este irelevant în speţă că executorul somase debitorul S.A.R. FRUMUŞITA anterior încheierii contractului de vindere cumpărare şi contractului de gaj încheiate cu SC A.P. pentru că somaţia nu are efectul indisponibilizării bunurilor din patrimoniul debitoarei, astfel încât S.A.R. Frumuşiţa era liberă să dispună de culturile proprietatea sa, prin vânzarea şi gajarea acestora către SC A.P., chiar şi după primirea somaţiei.
Potrivit art. 418 C. proc. civ., numai măsura sechestrării bunurilor debitorului are ca efect indisponibilizarea acestora, debitorul nemaiputând dispune de acestea, dar acest fapt s-a petrecut abia la data de 21 iunie 2007 când s-a încheiat procesul-verbal de sechestru.
Aşa fiind, instanţa nu putea pune în discuţie, în ce priveşte drepturile SC A.P., a contractelor de vindere cumpărare şi a contractului de gaj şi pe acest temei, lipsa oricărei fapte de natură infracţională în sarcina executorului judecătoresc.
De altfel, din conţinutul art. 387 C. proc. civ., rezultă că somaţia este un act premergător executării, căci textul spune că „executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie", astfel încât instanţa nu putea aprecia că la momentul comunicării somaţiei executarea silită a început.
De asemenea, poprirea înfiinţată de executorul judecătoresc după comunicarea somaţiei, dar anterior datei de 21 iunie 2007 nu aveau legal ca efect o indisponibilizare a bunurilor debitorului.
S-a mai arătat că instanţa a pus implicit în discuţie o lipsă a vinovăţiei executorului judecătoresc, decurgând din faptul că n-ar fi cunoscut la momentul punerii sechestrului (21 iunie 2007) despre drepturile SC A.P. SA izvorâte din contractele de vânzare-cumpărare şi contractul de gaj încheiat cu S.A.R. Frumuşiţa.
Faptul de mai sus este însă infirmat de adresa 296/ES-CDC/2007 din 22 iunie 2007 a Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C., prin care în ziua imediat următoare punerii sechestrului solicita SC A.P. SA să-i remită titlul executoriu din care să rezulte creanţa sa certă, lichidă şi exigibilă împotriva S.A.R. Frumuşiţa.
În aceeaşi adresă se menţiona că contractul de gaj înaintat biroului executorului judecătoresc la 21 iunie 2007 nu este luat în considerare căci a fost încheiat la data de 8 iunie 2007, data ulterioară începerii executării.
Se apreciază irelevantă în speţă a investirii executorului de către SC B.C. SRL cu cererea de executare din 30 mai 2007 şi comunicării somaţiei către debitor, în ce priveşte dreptul debitorului de a dispune de bunurile sale, cât timp un sechestru nu fusese înfiinţat.
Adresa executorului judecătoresc la care a făcut referire dovedeşte că la momentul înfiinţării sechestrului (21 iunie 2007), executorului judecătoresc i se adusese la cunoştinţă de către debitoare existenţa unor contracte de vindere cumpărare a culturilor şi a unui contract de gaj încheiate cu SC A.P. SA, de vreme ce la 22 iunie 2007 executorul cerea SC A.P. să-i fie înaintat titlul sau executoriu, iar contractul de gaj chir fusese comunicat executorului în ziua în care acesta a sechestrat recolta.
Recurenta, prin apărător apreciază că instanţa nu putea aduce ca argument pentru respingerea plângerii faptul că executorului nu i s-ar fi adus la cunoştinţă de debitor, până la 21 iunie 2007 de existenţa contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu A.P. SA şi a unui contract de gaj.
Executorul judecătoresc a avut cunoştinţă de existenţa acestor contracte, de drepturile A.P. asupra recoltei şi de garanţia reală ce-i beneficia şi cu toate acestea a refuzat, cu bună-ştiinţă, să recunoască aceste drepturi, vătămând drepturile legale ale unui creditor, care se bucură de preferinţă, în raport cu orice alt creditor negarantat.
Se mai menţionează că temeiul de drept invocat de executor în debutul adresei sale arătate, respectiv art 3732 pct. 2 C. proc. civ. dovedeşte că intenţia reală a executorului nu a fost de a proteja drepturile A.P.
Dimpotrivă, negând efectele contractului de gaj, intenţia reală a executorului a fost să pună creditorul A.P. în situaţia unui debitor al S.A.R. Frumuşiţa, solicitând relaţii cu privire la bunurile spuse urmăririi SC B. dar deţinute de A.P., în condiţiile în care era un fapt real că A.P. începuse el însuşi executarea în temeiul dispoziţiilor speciale cuprinse în titlul VI al Legii nr. 99/1999, recoltând culturile gajate.
Intenţia executorului în mod evident a fost de a pune A.P. în situaţia de a nu putea beneficia de dispoziţiile legale privind executarea, cuprinse în Legea nr. 99/1999 şi de a nega acestei societăţi orice drepturi pe care însăşi legea i le recunoştea.
Recurenta petiţionară, prin apărător consideră că într-o astfel de situaţie, existenţa faptei de la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi intenţia executorului în săvârşirea acelei fapte era în afară de orice îndoială, instanţa neputând aprecia lipsa elementelor ce puneau în discuţie existenţa faptei şi a vinovăţiei în persoana executorului şi a respins, ca nefondată, plângerea cu a cărei judecată a fost investită.
Totodată, recurenta consideră că instanţa a reţinut şi recunoscut în persoana executorului judecătoresc puteri pe care legea nu le consideră acestuia. Executorul judecătoresc nu a putut şi nu are abilitatea din partea legii a face aprecieri asupra unei creanţe, cât timp acea creanţă rezulta dintr-un titlu pe care legea îl recunoaşte ca având puterea de titlu executoriu.
O astfel de abilitare, respectiv de a aprecia validitatea şi efectele unui titlu recunoscut de lege, ca fiind executoriu, o are numai instanţa judecătorească şi numai sub condiţia investirii sale cu o cerere relativă la executarea silită, formulată în condiţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Ori este de reţinut faptul că nici un moment SC B.C. nu a contestat titlul prezentat de A.P., astfel încât nu putea executorul judecătoresc, cu de la sine putere şi în sfidarea legii, să facă aprecieri şi să decidă asupra validităţii şi efectelor unui contract de gaj, căci legea nu-i conferea un astfel de drept care aparţine exclusiv instanţelor judecătoreşti. Nici debitorul S.A.R. Frumuşiţa nu a contestat drepturile SC A.P. SA. Au fost invocate dispoziţiile art. 372 C. proc. civ., art. 376 din acelaşi cod, art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, arătându-se că situaţiile de mai sus, fiind imperativ stabilite de lege, nu putea executorul judecătoresc să aprecieze altfel şi nici instanţa ce a judecat plângerea să motiveze că în mod judicios executorul a apreciat ceea ce legea nu-i permitea a aprecia. S-a mai menţionat că instanţa a pierdut din vedere cum defineşte legea creanţa certă şi exigibilă, invocându-se art. 379 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Ori contractele de vindere cumpărare şi contractul de gaj, ce potrivit art. 17 din Legea nr. 99/1999 constituie titlu executoriu vizau o obligaţie a debitorului recunoscută chiar de acesta prin încheierea şi semnarea respectivelor acte juridice, astfel încât executorul nu putea aprecia că o creanţă certă nu a existat şi nici instanţa nu putea confirma prin hotărârea pronunţată părerea executorului.
Mai mult decât atât, este de remarcat, că voinţa reală a părţilor a fost ca prin gajul constituit să se garanteze însăşi executarea obligaţiei de predare a recoltei izvorâtă din contractele de vindere cumpărare, căci obiectul material al gajului îl constituia chiar obiectul material al contractelor de vindere cumpărare, respectiv cantităţile de cereale realizate de vânzătoare.
Recurenta petiţionară, prin apărător a mai menţionat că prin contractul de gaj s-au garantat toate obligaţiile izvorâte din contractele de vindere cumpărare, inclusiv aceea de transfer faptic şi transmitere a proprietăţii (obligaţia de a da – art. 1074 C. civ.) recoltei ce a făcut obiectul vânzării către SC A.P.
Creanţa izvorâtă din contractele de vindere cumpărare şi garantată prin gaj, îndeplinea astfel condiţiile art. 379 alin. (1)-(4) C. proc. civ., în sensul că era certă, căci rezulta din însăşi titlul de creanţă, respectiv contractele de vindere cumpărare şi contractul de gaj, era lichidă, căci câtimea sa rezulta din contractele de vindere cumpărare, iar actele prin care creanţa era determinată erau recunoscute de debitor ca şi creanţa ca atare, iar caracterul cert era îndeplinit, potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă pentru determinarea ei ar fi fost nevoie de o socoteală deosebită. Aşa fiind organul de soluţionare a plângerii nu putea pune în discuţie că nu exista o creanţă certă, de vreme ce câtimea ei putea fi determinată în baza contractelor de vindere cumpărare chiar printr-o socoteală deosebită, iar creanţa era ajunsă la scadenţă de îndată ce producţia agricolă putea fi recoltată.
Aşa fiind, instanţa nu putea aprecia şi confirma poziţia executorului judecătoresc potrivit căreia nu a existat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care să-l oblige la respectarea drepturilor legale ale creditorului A.P. SA interesat în executare.
Recurenta petiţionară, prin apărător a mai arătat că nu a existat nicio probă din care să rezulte că ar fi fost verificată, pe calea unei expertize contabile, evidenţa contabilă a SC A.P. şi nici nu era necesar a se depune CEC-uri sau bilete la ordin care să dovedească creanţa acestei societăţi, atâta timp cât existau contractele de vindere cumpărare şi contractul de gaj, care constituia prin el titlu executoriu şi care garanta tocmai executarea obligaţiilor contractate între A.P. şi S.A.R. Frumuşiţa. Recurenta a mai menţionat că nu a pretins dreptul de creanţă ca rezultând dintr-un CEC sau bilet la ordin, astfel încât nu avea de ce justifica dreptul său prin astfel de instrumente de plată, care oricum ar fi putut fi executate silit după procedura din Legea nr. 58/1931, respectiv Legea nr. 59/1934 şi codul de procedură civilă şi nicidecum după procedura specială reglementată de titlul VI Legea nr. 99/1999.
Totodată, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiţionară, prin apărător a arătat detaliat temeiurile în sensul săvârşirii de către executorul judecătoresc a faptei de la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat şi anume:
1) Executorul judecătoresc a înfiinţat iniţial popriri pe conturile societăţii şi doar la 21 iunie 2007 a pus sechestru pe culturile de rapiţă şi grâu ale debitoarei. Anterior datei de 21 iunie 2007 însă, atât contractele de vindere cumpărare, cât şi contractul de gaj fuseseră încheiate, SC A.P. SA bucurându-se de o garantei asupra recoltei la un moment anterior momentului când executorul judecătoresc a înfiinţat sechestrul. Recurenta a făcut menţiunea că somaţia a fost comunicată doar debitorului, la data de 1 iunie 2007, dar nu şi SC A.P. SA, iar somaţia sau poprirea conturilor nu au ca efect indisponibilizări ale bunurilor din patrimoniul debitoarei, aceasta fiind liberă să dispună de bunurile sale anterior oricărei măsuri de indisponibilizare luată de executorul judecătoresc.
Se apreciază că în condiţiile arătate, la momentul când executorul judecătoresc a pus sechestrul, începând deci procedurile proprii unei executări asupra bunurilor, recurenta deja începuse procedura execuţională prevăzută de Legea nr. 99/1999, iar executorul nu avea legal posibilitatea de a întrerupe acea procedură prin propriile acte de urmărire, ceea ce însă a făcut în sfidarea legii şi obligaţiilor sale profesionale. Au fost invocate dispoziţiile art. 6 alin. (5) lit. j) din titlul VI al Legii nr. 99/1999, art. 9 alin. (2) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, menţionând că SC B.C. SRL, creditor pentru care executorul judecătoresc a realizat procedura de executare silită este un creditor negarantat, fiind făcute referiri şi la art. 11, art. 62-63 din titlul VI al Legii nr. 99/1999. Astfel, s-a arătat că recurenta avea dreptul legal de a-şi satisface creanţa, din bunul afectat garantei, înaintea oricărui alt creditor negarantat, situaţie în care se afla SC B. şi în care executorul judecătoresc nu putea ca în numele şi pentru acesta să deruleze propria executare silită şi să desfiinţeze practic dreptul său prevăzut de lege, că în puterea garanţiei reale SC A.P. SA putea intra în posesia sau reţine bunul şi-l putea vinde pentru a-şi valorifica creanţa, posibilitate legală, de asemenea împiedicată prin abuz de executorul judecătoresc, că avea dreptul de a intra în posesia paşnică a recoltei afectate garanţiei, drept, de asemenea îngrădit, desfiinţat de executorul judecătoresc.
Dispoziţiile Legii nr. 99/1999, lege specială, se aplică prioritar faţă de dispoziţiile legale comune, fiind derogatorii de la acestea. Recurenta a arătat că a făcut cunoscute executorului judecătoresc, în scris, drepturile născute în persoana ei conform dispoziţiilor legale de mai sus şi i-a cerut să le respecte, ceea ce ar fi impus ca acesta să nu mai desfăşoare procedurile execuţionale asupra recoltei, în limitele impuse de valoarea garantată şi drepturile garantate prin contractul de gaj, sau oricum să respecte valorificarea prioritară a drepturilor creditorului garantat în concurs cu creditori negarantaţi.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc nu doar că a continuat executarea, în sfidarea şi cu vătămarea drepturilor sale, dar a împiedicat-o în mod efectiv şi sub ameninţare să-şi realizeze drepturile în formele prevăzute de lege.
Recurenta petiţionară, prin apărător a mai arătat că un conflict de drepturi între creditorii aceluiaşi debitor, a fost tranşat de executorul judecătoresc, în beneficiul creditorului ce-l investise cu executarea silită a creanţei sale şi în paguba şi cu încălcarea drepturilor celuilalt creditor, deşi doar instanţa judecătorească este competentă legal a soluţiona conflicte de asemenea natură, când este sesizată cu o cerere în legătură cu executarea.
2) Măsura sechestrului luată de executorul judecătoresc asupra recoltei afectate garanţiei reale constituite în favoarea SC A.P. SA a reprezentat, de asemenea un act al executorului judecătoresc realizat cu înfrângerea dispoziţiilor legale şi cu scopul şi rezultatul vătămării intereselor sale legitime.
Măsura sechestrului dispusă în condiţiile dreptului comun, presupune scoaterea bunului sechestrat din posesia sau sfera de dispoziţie a debitorului, Dispoziţiile titlului VI al Legii nr. 99/1999, fiind cuprinse într-o lege specială, derogă însă de la dispoziţiile dreptului comun, care devin ineficiente, invocându-se dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi (2), art. 63 din actul normativ menţionat.
Recurenta petiţionară, prin apărător apreciază că executorul judecătoresc şi-a arogat însă un drept ce aparţine numai justiţiei şi anume de a aprecia el lipsa de efecte juridice a contractelor de vindere cumpărare a recoltei şi a unui contract de gaj (garanţie reală pentru care s-au făcut toate demersurile prevăzute de lege pentru opozabilitate ) şi lipsa oricărui drept în persoana societăţii.
Chiar şi instanţa, pentru ca să se pronunţe în sensul existenţei sau nu a drepturilor sale pe care Ie-a invocat mai sus, era necesar a fi fost investită cu o contestaţie la executare promovată de debitor sau celălalt creditor urmăritor, care însă nu a fost promovată.
Mai mult decât atât, conform art. 67 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, însăşi executorul judecătoresc, de vreme ce-i solicitase prin adresa 2581 din 27 august 2007 ( de care face vorbire însăşi executorul judecătoresc în procesul-verbal de distribuire a sumelor realizate din vânzarea recoltei) realizarea executării silite în considerarea şi a contractului de gaj ce constituia titlu executoriu, avea obligaţia de a se abţine de la orice act de natură a împiedica predarea recoltei către recurentă, în calitate de creditor garantat în condiţiile Legii nr. 99/1999. Recurenta subliniază că faţă de dispoziţiile imperative ale legii speciale, dispoziţiile de drept comun privind executarea silită, cuprinse în Codul de procedură civilă rămân ineficiente (art. 721 C. proc. civ.).
În consecinţă, se consideră că măsura sechestrului şi toate actele de urmărire ce au urmat au înfrânt dispoziţiile imperative ale titlului VI al Legii nr. 99/1999, consecinţa fiind aceea a vătămării esenţiale, cu intenţie, a drepturilor sale, ceea ce realizează conţinutul infracţiunii de la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recurenta petiţionară, prin apărător a mai precizat că un motiv distinct al plângerii penale îndreptate împotriva executorului judecătoresc C.D.C. a fost acela că acesta avea obligaţia legală de a sigura cel puţin participarea sa la distribuirea preţului în condiţiile art. 562 şi urm. C. proc. civ., obligaţie cu ştiinţă neîndeplinită, cu efectul vătămării intereselor sale legale. A arătat că, potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în baza unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
Prin urmare, singurul înscris care prezintă relevanţă şi este obligatoriu pentru executorul judecătoresc într-o executare silită, este înscrisul care potrivit legii constituie titlu executoriu.
În speţă, singurul înscris căruia legea îi conferea putea şi valoarea de titlu executoriu era contractul de gaj, care a fost prezentat executorului judecătoresc. Astfel, potrivit art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, „contractul de garanţie reală este titlu executoriu".
Recurenta consideră că executorul judecătoresc a ignorat puterea executorie a contractului de gaj, înlăturându-o de la distribuirea preţului în condiţiile art. 562 şi următoarele C. proc. civ., pe considerentul că A.P. nu era titulară a unei creanţe certe, lichide, exigibile. Este adevărat că art. 379 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nicio urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Acelaşi articol defineşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, dar dispoziţiile art. 379 C. proc. civ. sub acest aspect nu au fost avute în vedere la soluţionarea plângerii.
Creanţa SC A.P. SA era cea izvorâtă din contractele de vindere cumpărare, având ca obiect dreptul SC A.P. de a i se preda recolta pe măsura recoltării şi obligaţia corelativă a vânzătoarei de a preda recolta cumpărătoarei.
Gajul avea ca obiect garantarea tocmai a executării obligaţiilor izvorâte din contract, dar şi a sumei plătită anticipat vânzătoarei şi celor ce urmau a fi plătite, căci contractele de vindere cumpărare prevedeau expres că plata se face în avans în baza facturii emise de cumpărător, deci anterior predării cantităţilor de produse agricole către cumpărător.
Prin urmare art. 379 C. proc. civ. nu justifica acţiunile executorului judecătoresc, ci le incriminează, astfel încât motivarea hotărârii de respingere a plângerii este una ce contravine acestui text de lege.
În condiţiile arătate, executorul judecătoresc avea obligaţia legală de a asigura cel puţin participarea sa la distribuirea preţului în condiţiile art. 562 şi urm. C. proc. civ., în condiţiile în care creaţă sa nu a fost contestată nici de debitor, nici de creditorul B.C. SRL, în formele permise de art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Prin procesul-verbal încheiat la 27 august 2007, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea şi distribuirea preţului obţinut în urma vânzării cantităţii de 664.273 tone grâu, respectiv a sumei de 391.921,07 lei.
În finalul procesului-verbal se face menţiunea că cererea sa 2581 din 27 august 2007 nu a putut fi luată în calcul, căci nu a prezentat titlu executoriu din care să rezulte o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ci doar liste parţiale de calcul.
Din motivarea de mai sus a executorului judecătoresc este lesne de observat că acesta a înlăturat-o de la distribuirea sumelor pe considerentul că nu a prezentat titlu executoriu, dar titlul executoriu era chiar contractul de gaj, conform art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999.
SC A.P. SA a depus singurul înscris ce are valoare de titlu executoriu potrivit legii (art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 ), respectiv contractul de gaj.
Precizările de mai sus fiind făcute, caracterul infracţional al faptei executorului de a exclude pe recurenta petiţionară de la distribuirea sumelor realizate din vânzarea silită este evident.
Potrivit art. 563 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când până la distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor (şi a depus contractul de gaj ce constituie titlu executoriu), distribuirea se face potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de acest text procedural.
Art. 564 C. proc. civ. prevede că dacă există creditori care, asupra bunului vândut au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).
Prin urmare, în condiţiile textelor de mai sus, creditorul care are asupra bunului vândut un drept de gaj sau altă garantei reală conservată în condiţiile legii, participă la distribuirea sumelor înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. (1) lit. b), deci imediat după distribuirea sumelor necesare acoperirii creanţelor, reprezentând cheltuieli provocate de executare şi care sunt făcute în interesul comun al creditorilor.
Astfel, cum a arătat a comunicat executorului judecătoresc contractul de gaj înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare D 2007-00002776522519-KAI, care constituia titlu executoriu.
Recurenta petiţionară, prin apărător a mai menţionat că reaua-credinţă a executorului a mers mai departe, căci în cuprinsul procesului-verbal a afirmat că a prezentat „doar liste parţiale de calcul", ceea ce contravine realităţii, întreaga corespondenţă purtată de aceasta cu executorul judecătoresc dovedind acest fapt. Astfel, prin adresa din data de 22 iunie 2007 executorul judecătoresc recunoaşte că i-a comunicat contractul de gaj; prin adresa din data de 3 iulie 2007, executorul judecătoresc recunoaşte că i-a transmis în cadrul executării silite, contractul de gaj cu dovada înscrierii în arhiva electronică de garanţii mobiliare; a comunicat, de asemenea executorului, contractele de vindere cumpărare.
Aşa fiind, cât timp a depus titlul executoriu şi cât timp avea un drept de gaj, conservat în condiţiile legii, asupra recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca la distribuirea preţului, ţinând cont de ordinea de preferinţă conferită de art. 524 C. proc. civ. să îndestuleze creditorul B. numai după ce drepturile sale erau acoperite. Şi Legea nr. 99/1999 cuprinde dispoziţii în acest sens.
Potrivit art. 9 alin. (2 ) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 „garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat." Atât SC B.C. SRL, cât şi toţi ceilalţi creditori, dar şi a legii speciale, executorul era obligat ca prioritar, înaintea oricărui alt creditor, să satisfacă drepturile sale, iar nerespectarea cu bună ştiinţă a acestei obligaţii, având ca efect vătămarea intereselor sale legitime constituie infracţiunea de la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recurenta petiţionar, prin apărător a solicitat faţă de argumentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, sau după caz, conform art. 38515 pct. 2 lit. d), judecând plângerea sa să se pronunţe soluţia de la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiţionară SC A.P. SA Galaţi şi intimata C.D.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat părţilor cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiţionară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară SC A.P. SA Galaţi declarat împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P. SA Galaţi.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Aşa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiţionară, în raport cu persoana şi fapta pretins a fi săvârşită de către aceasta, procurorul constatând, în fapt că la data de 30 mai 2007, S.C. B.C. SRL Brăila a solicitat executorului judecătoresc C.D.C. executarea silită a unui titlu - bilet la ordin emis de către debitor S.A.R. Frumuşiţa, bilet care nu a avut acoperirea necesară.
Societatea agricolă amintită a emis acel bilet la ordin la data de 22 octombrie 2006, cu scadenţă la data de 23 mai 2007.
Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007, iar la data de 30 mai 2007 a emis somaţie de plată către debitor, întrucât debitorul nu şi-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înfiinţat popriri pe conturile debitorului la bănci, însă s-a constatat că nu avea bani în cont.
La data de 18 iunie 2007, executorul i-a pus în vedere administratorului debitorului că în cazul în care nu-şi va achita debitul, va pune sechestru pe culturile sale.
La data de 21 iunie 2007, executorul judecătoresc a pus sechestru pe culturile de rapiţă şi grâu aparţinând debitorului.
în aceeaşi zi, S.C. A.P. SA Galaţi a comunicat prin fax executorului că toate recoltele aparţinând debitorului au fost gajate în favoarea sa prin contractul de gaj nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007.
La data de 22 iunie 2007, executorul a solicitat S.C. A.P. SA Galaţi să prezinte titlurile (contractele) care au fost garantate cu contractul de gaj, lucru care nu s-a întâmplat.
Cu toate că nu au prezentat acele contracte nici până la finalizarea executării, cultura de rapiţă sechestrată a fost recoltată şi transportată la silozul S.C. A.P. SA din Brăila.
în aceste condiţii, executorul a început recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru.
La data de 8 august 2007, grâul recoltat de executor a fost vândut la licitaţie, iar banii obţinuţi au fost viraţi către S.C. B.C. SRL Brăila.
La distribuirea preţului SC A.P. SA Brăila a solicitat executorului să-i vireze suma de 45.501,450 lei, afirmând că reprezintă restul de datorie pe care îl mai are de recuperat de la S.A.R. Frumuşiţa".
Pentru acesta, SC. A.P. S.A. nu a prezentat niciun titlu, ci un tabel de calcul din contabilitate.
În aceste condiţii, executorul nu a putut plăti nimic către SC A.P. SA
Cantitatea de grâu vândută la licitaţie nu a acoperit tot debitul din biletul la ordin, dar la data de 10 septembrie 2007, S.C. B.C. SRL Brăila şi S.A.R. Frumuşiţa" au încheiat un protocol prin care şi-a stins datoria.
Ca urmare a acestui protocol, executorul a încetat executarea silită şi a închis dosarul de executare.
Situaţia de fapt mai sus menţionată a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declaraţia administratorului SC A.P. SA Galaţi, domnul R.F., dată la procuror la 19 octombrie 2007 (filele 10-11 dosarul nr. 361/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi ); fotocopia contractului de gaj pe recolta viitoare cu nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între S.A.R. Frumuşiţa şi SC A.P. SA Galaţi ( filele 12-15 dosarul parchetului menţionat ); declaraţia executorului judecătoresc C.I.D.C. dată la procuror la data de 16 octombrie 2007 (filele 16-18 dosarul parchetului menţionat); fotocopiile mai multor înscrisuri trimise de către SC A.P. SA Galaţi, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu adresa nr. 3361 AGP de la 22 octombrie 2007, respectiv fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între SC A.P. SA Galaţi şi S.A.R. Frumuşiţa având ca obiect cumpărarea a cca. 50 TO orzoaica de primăvară, cea 800TO porumb, 300TO floarea soarelui, 1000TO grâu din producţia anului 2007, în condiţiile de calitate impuse de piaţă, preţurile urmând a fi stabilite prin negociere la momentul recoltării în funcţie de preţul pieţei în condiţiile de livrare menţionate în concret, potrivit pct. 2.1,2.2 din contract, iar la pct. 7 plata mărfii, stipulându-se că pentru realizarea obiectului contractului în strictă conformitate cu clauzele contractului, cumpărătorul se obliga să achite un avans, în baza facturii emise de vânzător (filele 20-22 din dosarul parchetului menţionat); fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 274/C/AGP din 15 mai 2007 încheiat între SC A.P. SA Galaţi şi S.A.R. Frumuşiţa, la pct. 2 din contract stipulându-se că obiectul contractului îl constituie cumpărarea a cca. 500 tone rapiţă producţia anului 2007, în următoarele condiţii: rapiţă - cantitate - cca. 500 tone, calitate - umiditate - baza 9 %. Cumpărătorul aplică o penalizare de 1% la preţul contractului pentru fiecare depăşire cu 1% a umidităţii de 11 % - proporţional, pentru umiditate mai mică de 9 % nu se acordă bonificaţii. Cantitatea se va diminua prin calcul 1 la 1 pentru fiecare procent de umiditate în exces, corpuri străine - baza 2 %. Cumpărătorul aplică o penalizare de 1 % la preţul contractului pentru fiecare depăşire cu 1 % a unui conţinut de 4 % corpuri străine - proporţional, pentru acest conţinut mai mic de 2 % nu se acordă bonificaţii. Cantitate se va diminua prin calcul 1 la 1 pentru fiecare procent de corpuri străine în exces. Preţ 629 lei/tonă + TVA în condiţia de livrare arătată, iar la pct. 7 plata mărfii, că plata în avans a 25 % din valoare totală a mărfii în baza facturii emise de vânzător. Pentru suma achitată în avans se va elibera un bilet la ordin stipula la ordin fără protest şi avalizat în nume propriu. Diferenţa de 75 % se va achita la livrarea mărfii (filele 23-25 dosarul parchetului menţionat), fotocopia contractului de gaj pe recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între S.A.R. Frumuşiţa şi SC A.P. SA Galaţi (filele 26-29 dosarul parchetului menţionat), fotocopia adresei Primăriei Frumuşiţa cu nr. 3107 din 16 aprilie 2007 prin care se atestă că S.A.R. Frumuşiţa este înregistrată în registrul agricol vol. 01 poz. 003 al comunei Frumuşiţa, fiind menţionate în concret culturile (fila 30 dosarul parchetului menţionat); fotocopia înregistrării la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare cu nr. 2007-00002776522519-KAI la 8 iunie 2007 şi a formularului de aviz de garanţie iniţial ( filele 31-37 dosarul parchetului menţionat); fotocopia adresei trimisă prin fax de BEJ C.D.C. în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 la 22 iulie 2007 către SC A.P. SA prin care se aducea la cunoştinţa acesteia că la data de 27 august 2007, ora 10,00 la sediul BUJ C.D.C., se va efectua eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită de la debitoarea S.A.R. Frumuşiţa" şi i se solicita a trimite un reprezentant în locul, data şi ora arătată, cu obligaţia de a depune titlu executoriu din care să reiasă creanţa certă, lichidă şi exigibilă (fila 38 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia adresei nr. 2581 AGP din 27 august 2007 a SC A.P. SA către BEJ C.D.C. prin care se comunica creanţa rămasă în urma derulării şi executării celor două contracte de vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 şi nr. 300/C/AGP/8 iunie 2007 de 45.531,45 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei adrese şi care constituie înregistrările contabile ale operaţiunilor derulate de SC A.P. SA cu S.A.R. Frumuşiţa, adresă în care au fost invocate dispoziţiile art. 3732 alin. (2) C. proc. civ., art. 62 şi urm. art. 9 alin. (2) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 (fila 39 dosarul parchetului menţionat); fotocopia procesului-verbal încheiat conform art. 562 şi urm. C. proc. civ. la 27 august 2007, ora 10,00 de BEJ C.D.C., în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 privind eliberarea şi distribuirea preţului obţinut în urma vânzării cantităţii de 664.273 tone grâu, respectiv suma de 391.921,07 lei, fiind evidenţiate în concret sumele şi creditorii, în care se face menţiunea că pentru SC A.P. SA nu a putut fi luată în calcul cererea 2581 din 27 august 2007, întrucât nu au prezentat titlu executoriu din care să reiasă creanţa certă, lichidă şi exigibilă, ci doar liste parţiale de calcul (filele 40-41 dosarul parchetului menţionat); fotocopia unei comunicări a BEJ C.D.C. că SC A.P. SA Galaţi în dosarul de executare menţionat (fila 42 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile cererii de executare silită formulată de B.C. SRL Brăila a titlului executor bilet la ordin emis la data de 22 octombrie 2006 de către S.C.R. Frumuşiţa Galaţi în favoarea societăţii arătate pentru suma de 515.688,86 RON cu scadenţă la data de 23 mai 2007, refuzat parţial la plată pentru suma de 501.262,29 RON, precum şi a executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitorului fidejusor A.T., în calitate de avalist, care a avalizat pentru S.A.R. Frumuşiţa biletul la ordin pus în executare, ale biletului la ordin ( filele 44-45 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile contractului de executare silită nr. 296 din data de 30 mai 2007 încheiat între executor judecătoresc C.D.C. şi S.C. B.C. SRL şi a facturii de avans onorariu ( fila 46 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile somaţiei nr. 296/2007 din 30 mai 2007 emisă de BEJ C.D.C. către debitori S.A.R. Frumuşiţa", în solidar cu A.T., în care se arată că în termen de o zi liberă de la comunicarea prezentei somaţii să achite suma de 513.014,49 lei, în caz contrar va proceda la executarea silită conform legii, precum şi dovezile de primire şi procesele-verbale de predare debitorilor datate 1 iunie 2007, respectiv 2 iunie 2007( fila 47 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia adresei BEJ C.D.C. către unităţile bancare indicate în concret prin care în baza art. 452 şi urm. C. proc. civ. a înfiinţat poprire pentru suma de 513.014,49 lei pe conturile debitoarei S.A.R. Frumuşiţa în conformitate cu dispoziţiile titlului executoriu bilet la ordin emis la data de 22 octombrie 2006 şi scadent la 23 mai 2007, ce îndeplineşte condiţiile art. 3741 C. proc. civ., la cererea părţii creditoare S.C. B.C. SRL, adresă emisă la 7 iunie 2007 ( fila 48 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile procesului-verbal încheiat la 18 iunie 2007, ora 17,20 de către executorul judecătoresc prin care se atestă că s-a prezentat domnul A.T. care a declarat că nu dispune de bani pentru a achita debitul existent şi că nu s-a ajuns la nicio înţelegere privind achitarea în rate a debitului, reprezentanţii creditoarei solicitând continuarea executării pe culturile existente, că se vor sechestra toate culturile, după care se va proceda la valorificarea până la achitarea integrală a debitului, proces-verbal care nu a fost semnat de către debitor, fiind făcută menţiunea că refuză să semnez, precum şi a procesului-verbal de sechestru încheiat de către executorul judecătoresc la 21 iunie 2007, ora 13,30, în care se indică în concret sechestrarea unor culturi de rapiţă şi grâu de pe suprafeţe indicate, fiind făcută menţiunea că debitorul nu a fost prezent la executare (filele 48 verso şi 49 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia contractului de gaj pe recolta viitoare cu nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007, a formularului de aviz garanţie iniţial şi a unei adrese către BEJ C.D.C. din partea SC A.P. SA cu nr. 493 din 21 iunie 2007, în care încunoştinţează că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 şi nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007 a cumpărat întreaga recoltă realizată de S.A.R. Frumuşiţa Galaţi, că obligaţia vânzătorului a fost garantată cu contractul de gaj pe recolta viitoare 310/C/AGP din 8 iunie 2006 înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare D 2007-00002776522519-KAU, că garanţia şi efectele acesteia faţă de debitorul vânzător şi terţi sunt cele prevăzute de Legea nr. 99/1999 astfel încât solicită încetarea oricărei proceduri de executare silită asupra recoltei care este proprietatea sa, în virtutea contractelor de vânzare-cumpărare amintite şi în condiţiile în care obligaţia de predare a recoltei de către vânzător a fost garantată în modalitatea arătată, existând pe prima fotocopie menţiunea primirii, de către executor la data de 21 iunie 2007, prin fax, putându-se observa data şi ora primirii acestora pe fax, respectiv 21 iunie, ora 14.18 (filele 50-55 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia adresei executorului judecătoresc către SC A.P. SA în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 datată 22 iunie 2007 în care au fost arătate dispoziţiile art. 3732 pct. 2 C. proc. civ., cu aplicarea art. 108 1 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi art. 1082 C. proc. civ., prin care se solicita înaintarea titlului executoriu din care să rezulte creanţa certă, lichidă şi exigibilă pe care o avea de recuperat de la debitorii S.A.R. Frumuşiţa şi A.T., aducându-i-se la cunoştinţă că, contractul de gaj pe recolta viitoare înaintat prin fax biroului în data de 21 iunie 2007 a fost încheiat în data de 8 iunie 2007, data ulterioară începerii executării, respectiv 30 mai 2007, precum şi a primirii somaţiei de către debitori, condiţii în care a constatat sustragerea debitorilor de la executarea silită şi întrucât sechestrarea recoltelor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale, executarea va continua prin valorificarea acestora, urmând ca distribuirea preţului să se facă după rangul de referinţă ( fila 56 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia procesului-verbal de constatare încheiat de către executorul judecătoresc, la 22 iunie 2007, ora 11,30 în care se constată că în urma sechestrului aplicat prin procesul-verbal din 21 iunie 2007 au fost recoltate cantităţile de rapiţă indicate încărcate într-o maşină cu numărul de înmatriculare arătat şi transportate la A.P.S. Transeuropa (fila 56 verso dosarul parchetului menţionat); fotocopia unei plângeri penale formulată de BEJ C.D.C. împotriva lui A.T., administrator la S.A.R. Frumuşiţa pentru art. 244 C. pen., datată la 22 iunie 2007 (fila 57 dosarul parchetului menţionat); fotocopia adresei nr. 504 de la 24 iunie 2007 a SC A.P. SA Galaţi către BEJ C.D.C. primită de acesta prin fax la 24 iunie 2007 în care se face referire la contractele arătate anterior, la dispoziţiile Legii nr. 99/1999, că actele de vindere cumpărare a le recoltei, cât şi garanţia reală de care a făcut vorbire au fost anterioare oricărui act de executare silită, fiind invocate dispoziţiile art. 42 şi art. 681 din Legea nr. 188/2000 (fila 58 dosarul parchetului menţionat); fotocopiile proceselor-verbale din 25 iunie 2007, ora 14,00, 26 iunie 2007, ora 11,30, de constatare din 26 iunie 2007, ora 13,50 încheiate de către executorul judecătoresc, în care se atestă începerea recoltării grâului, precum şi de recoltare a grâului de către SC A.P. SA ( filele 59-60 dosarul parchetului menţionat); fotocopia plângerii penale formulată de BEJ C.D.C. împotriva SC A.P. SA pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 C. pen., datată 27 iunie 2007 şi fotocopia dovezii trimiterii acesteia la parchet ( fila 61 dosarul parchetului ); fotocopiile proceselor-verbale de sechestru întocmit la 2 iulie 2007, ora 13,30, precum şi a celui de situaţie întocmit în aceeaşi zi, însă la ora 14,30 de către executorul judecătoresc, privind sechestrarea unor culturi şi respectiv de amplasare a unor bunuri, urmând a fi emisă somaţie imobiliară ( fila 62 dosarul parchetului menţionat); fotocopia adresei BEJ C.D.C. către SC A.P. SA în care i se aduce la cunoştinţă procesul-verbal de sechestru din 2 iulie 2007, faptul că urmează a se valorifica grâul recoltat, revenind cu solicitarea de a comunica titlul executoriu din care să rezulte creanţa certă, lichidă şi exigibilă ce o are de recuperat de la debitoare, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 564 C. proc. civ., că s-a depus cerere de intervenţie de către SC P. SA, că nu a înaintat biroului, contractul de vânzare-cumpărare a culturilor despre care a făcut vorbire, ci doar înscrierea la arhiva electronică, pentru garantarea sumei finanţate şi nu garantarea culturilor cumpărate (fila 63 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile procesului-verbal de constatare a cheltuielilor de executare, a adresei SC C.A. SRL Bucureşti către biroul executor judecătoresc cu nr. 720/31 iulie 2007 ( filele 63 verso şi 64 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile publicaţiei de vânzare mobiliară nr. 1 din 31 iulie 2007 în dosarul de executare arătat şi dovezii de primire şi proces-verbal de predare (fila 65 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile procesului-verbal de licitaţie de la 8 august 2007, ora 10,00, a unei facturi fiscale de executare silită, a adresei nr. 2581 AGP de la 27 august 2007 şi listarea parţială de la contul 409 Recolta Frumuşiţa, la contul 409 Recolta, listarea parţială de la contul 401 Recolta la contul 401 Recolta anexate de SC A.P. SA, a procesului-verbal din 27 august 2007, ora 10,00 întocmit de către executorul judecătoresc, a procesului-verbal din 27 august 2007, orele 11,00 întocmit de către executorul judecătoresc (filele 66-70 dosarul parchetului menţionat); fotocopia protocolului încheiat la 10 septembrie 2007 între S.C. B.C. SRL, Biroul Executor Judecătoresc C.D.C. şi S.A.R. Frumuşiţa în care se menţionează că referitor la debitele înscrise în biletul la ordin emis la data de 22 octombrie 2006 şi scadent la 23 mai 2007 înregistrat în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007, părţile au hotărât stingerea acestora prin compensare, drept pentru care au procedat la închiderea dosarului de executare (fila 70 verso dosarul parchetului menţionat ); fotocopia certificatului întocmit de către BEJ C.D.C. în care se certifică închiderea dosarelor de executare nr. 296, 398, 406/ES-CDC/2007 cu menţiunea „executat" (fila 71 dosarul parchetului menţionat); fotocopia procesului-verbal de constatare încheiat la 18 septembrie 2007 în care BEJ C.D.C. în conformitate cu dispoziţiile art. 3715 lit. a) C. proc. civ. a constatat că dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 a fost închis în Registrul general de dosare, cu menţiunea „executat" la data de 18 septembrie 2007 (fila 71 verso dosarul parchetului menţionat).
Procurorul a stabilit în mod corect şi motivat, că din actele premergătoare aflate la dosar a rezultat că persoana vătămată nu şi-a dovedit cu nimic vreo creanţă faţă de S.A.R. Frumuşiţa în faţa executorului judecătoresc, întrucât nu a depus contractele care au stat la baza contractului de gaj. De asemenea, persoana vătămată nu a precizat ce reprezintă suma de bani pe care dorea să o primească la distribuirea preţului gajului şi nici din ce titlu provenea.
De altfel, SC A.P. SA Galaţi nu a pus la dispoziţia procurorului, contractul nr. 244/C/AGP/15 mai 2007 la care s-a făcut referire în contractul de gaj. Prin adresa nr. 3361/AGP din 22 octombrie 2007 SC A.P. SA Galaţi a trimis copii doar de pe contractul 300/C/AG P/2007 şi 274/C/AGP din 15 mai 2007 şi de pe contractul de gaj.
În aceste condiţii, activitatea executorului de a pune în executare biletul la ordin a fost apreciată ca fiind legală, iar fapta nu constituie un abuz în serviciu ce îmbracă forma legală în care trebuia să se înscrie activitatea de executare silită.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia din noiembrie 2007, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., faţă de executorul judecătoresc C.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a fost menţinută prin rezoluţia din 14 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în lucrarea cu nr. 1373/11/2/2007, prin respingerea plângerii formulată de SC „A.P." SA Galaţi, prin reprezentantul legal, împotriva rezoluţiei nr. 361 /P/2007 din 1 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca nefondată.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare, analizând, criticile formulate de petiţionară în raport cu soluţia dispusă de procuror cu privire la intimatul C.D.C., motivând temeinic, neîndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece, prin actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc, acesta a respectat prevederile legale, arătându-se în concret că până la data sechestrării culturilor 21 iunie 2007, nici un moment reprezentanţii S.A.R. Frumuşiţa nu au adus la cunoştinţa executorului judecătoresc faptul că aceste culturi făceau obiectul unui contrat de vânzare-cumpărare încheiat cu petenta şi nici faptul că aceasta ar fi avut un titlu de gaj asupra lor.
De asemenea, prima instanţă în mod corect a stabilit că, executorul judecătoresc a apreciat că petenta SC A.P. SA, deşi a solicitat virarea sumei de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanţei pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumuşiţa, depunând la cerere tabelele de calcul din contabilitatea sa şi contractul de gaj, nu a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în condiţiile în care nu rezultă că petenta ar fi achitat către S.A.R. Frumuşiţa vreo sumă de bani în avans, sumă care ar fi îndreptăţit-o la constituirea unui contract de gaj.
Suma de bani dată în avans de către petenta debitoarei, aşa cum aceasta a susţinut şi care a făcut obiectul contractului de gaj nu a fost găsită în contabilitatea societăţii debitoare, respectiv S.A.R. Frumuşiţa.
Totodată, petenta nu a depus executorului judecătoresc instrumentul de plată prin care a efectuat plată către S.A.R. Frumuşiţa (filă cec, bilet la ordin, etc. ).
Astfel, în mod corect şi motivat, prima instanţă constată că nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc, cu ştiinţă, nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act într-un mod defectuos, producându-se o vătămare intereselor unei persoane, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa de fond a mai arătat că dacă petenta s-ar fi considerat nedreptăţită şi ar fi făcut dovada prin documente a creanţei certe şi exigibile, avea posibilitatea să formuleze conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestaţie la executare, ceea ce nu a făcut, deşi cunoştea de existenţa executării silite.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, precum şi a sentinţei atacate, constată că prima instanţă a analizat şi a făcut o corectă evaluare a actelor premergătoare efectuate, în raport cu criticile petiţionarei, motivând temeinic, cu indicarea actelor premergătoare, însuşindu-şi argumente expuse de procuror, dar evidenţiind şi considerentele proprii, fundamentate prin procesul de apreciere, că executorul judecătoresc, respectiv intimatul C.D.C., prin actele de executare silită, în dosarul întocmit, a respectat prevederile legale, aşa încât, în mod legal şi temeinic, procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de acesta, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentei petiţionare, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor fapte menţionate în plângerea îndreptată împotriva executorului judecătoresc C.D.C., dar şi în plângerea formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece, aşa cum rezultă din plângerile adresate parchetului (filele 2-8 dosarul nr. 361 /P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi ) şi primei instanţe (filele 2-9 dosarul nr. 1/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi ), petiţionara a pretins săvârşirea de către intimat numai a unei singure fapte, respectiv aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, procurorul, prin rezoluţia dată şi confirmată în condiţiile arătate s-a pronunţat asupra faptei pretins a fi comise de către intimat, iar prima instanţă, la rândul său a examinat plângerea formulată de petiţionară, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., în raport cu soluţia dispusă de procuror pentru fapta arătată, prin analiza actelor premergătoare efectuate, evidenţiind argumentele neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte nu poate examina critica recurentei petiţionare, în sensul că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale cuprinse, atât în reglementarea civilă comună, cât şi în legea specială ce vizează executarea silită, a drepturilor şi obligaţiilor legale ale executorului judecătoresc, în raport cu obiectul cauzei concretizat în plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul C.D.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instituţie juridică ce presupune examinarea îndeplinirii sau neîndeplinirii unor condiţii specifice, atât dreptului penal, cât şi dreptului procesual penal.
Înalta Curte consideră, însă, că poate examina modul în care prima instanţă a examinat şi evaluat actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror ce au condus la soluţia dispusă, concretizate în înscrisurile, respectiv fotocopiile contractelor arătate, actele specifice procedurii de executare silită, ce se regăsesc în dosarul de executare menţionat, întocmit către intimatul C.D.C., care reflectă activitatea desfăşurată de acesta, în temeiul dispoziţiilor legale specifice procedurii executării silite şi atribuţiilor conferite de lege, precum şi a declaraţiilor date în cauză, prin prisma conţinutului constitutiv obiectiv şi subiectiv al incriminării prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Or, în contextul cauzei, în mod judicios au fost evaluate actele de executare îndeplinite de către intimatul C.D.C., în baza atribuţiilor legale de executor judecătoresc de la momentul întocmirii dosarului de executare nr. 296/ES-CDC/2007, ca urmare a unei cereri de executare silită formulată de SC B.C. SRL, în calitate de creditor asupra unui bilet la ordin emis la data de 22 octombrie 2006, cu scadenţă la data de 23 mai 2007 de către S.A.R. Frumuşiţa", pentru suma de 513.014,49 lei, refuzat parţial la plată pentru suma de 501.262,29 RON, bilet la ordin ce constituia titlu executoriu cu îndeplinirea condiţiilor art. 3741 C. proc. civ., precum şi executarea silită asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitorului-fidejusor A.T.
Astfel, au fost analizate în succesiunea lor temporară actele emise şi întocmite de către intimat, în baza dispoziţiilor C. proc. civ. ce reglementează executarea silită şi care au fost arătate în detaliu în prezenta decizie, respectiv de ia somaţia emisă în condiţiile art. 387 C. proc. civ., adresa de înfiinţare a poprii pentru suma arătată trimisă mai multor unităţi bancare, ce au fost indicate, fiind invocate dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., numeroasele procese-verbale ce au fost evidenţiate, prin care a şi fost instituit sechestru pe recoltă la data de 21 iunie 2007, ora 13,30, de constatare a unor situaţii, precum şi actele transmise de către petiţionara SC A.P. SA Galaţi, la data de 21 iunie 2007, ora 14:18, potrivit menţiunii de pe fax, prin care aducea la cunoştinţă existenţa unui contract de gaj pe recolta viitoare încheiat în condiţiile Legii nr. 99/1999 şi înregistrat la data de 8 iunie 2007 la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, încheiat ulterior pornirii executării silite ce a avut loc la data de 1 iunie 2007, prin primirea dovezii somaţiei de executare de către S.A. R. Frumuşita, adresele ulterioare efectuate de către intimat în vederea depunerii de către petiţionară a contractelor de vânzare-cumpărare ce erau evidenţiate în contractul de gaj, precum şi a dovezilor că suma pretinsă de către petiţionară constituie o creanţă, certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum prevăd atât dispoziţiile C. proc. civ., cât şi cele din Legea nr. 99/1999, care nu au fost înaintate executorului.
Modul în care a avut loc executarea a fost evidenţiat şi în declaraţia dată la procuror la 16 octombrie 2007 de intimatul C.D.C., confirmat prin celelalte acte premergătoare la care s-a făcut referire, în sensul că „La solicitarea creditorului SC B. SRL Brăila la data de 30 mai 2007 am declarat procedura de executare împotriva S.C.R. Frumuşita în baza titlului executoriu bilet la ordin din 22 octombrie 2006 scadent la 23 mai 2007 în dosarul execuţional nr. 296/2007. Am deschis dosar de executare în cadrul căruia am emis somaţie de plată către debitorii S.C.R. Frumuşita în solidar cu A.T. în continuare am înfiinţat popriri la toate băncile comerciale în urma cărora am constatat că debitoarea nu are disponibil în conturi. Pentru recuperarea debitului am continuat executarea şi prin procesul-verbal din 18 iunie 2007 s-a pus în vedere adm. A.T. că se va proceda la sechestrarea culturilor. Reprezentantul debitoarei nu a făcut nicio obiecţie însă a refuzat să semneze p.v. La data de 21 iunie 2007 am procedat la sechestrarea culturilor de rapiţă şi grâu prin p.v. încheiat la aceeaşi dată la ora 13,30 în aceeaşi zi prin fax primit la birou la ora 14,18 SC A.P. SA Galaţi mă înştiinţa despre un contract de gaj înregistrat la arhiva electronică unde se invocă un contract de vânzare-cumpărare a tuturor recoltelor nr. 244/C/AGP şi 300/C/AGP din 15 mai 2007 respectiv 8 iunie 2007. Menţionez că prin fax nu au fost trimise aceste contracte decât contractul de gaj 301/C/AGP din 8 iunie 2007 şi înregistrarea la Arhiva de Garanţii Mobiliare din 8 iunie 2007. Prin aceste acte S.C A.P. S.A. mi-au adus la cunoştinţă că au deja o garanţie pe culturile pe care eu le-am sechestrat, solicitându-mi să nu mai continui executarea pe acele culturi. în data de 22 iunie 2007 am solicitat adm. SC A.P. SA să-mi prezinte titlurile care au stat la baza contractului de gaj pe care nu le-am primit nici până la finalizarea executării. Prin p.v. din 22 iunie 2007 am constatat că din cultura de rapiţă sechestrată a început recoltarea de către A.T., aceasta fiind transportată la A.P.S. Transeuropa Brăila conform informaţiilor date de şoferul autocamionului cu nr. GL aprilie EFS găsit la faţa locului. Am sesizat Parchetul Galaţi cu privire la acest aspect. Pe data de 26 iunie 2007 s-a început recoltarea grâului sechestrat de către administratorul sechestru B.G. Pe 26 iunie 2007 ora 13,50 am constatat că în altă tarla s-a prezentat domnul A.D. ca fiind împuternicit al SC A.P. SA şi care recolta cu 4 combine o parte din grâul sechestrat. Acesta mi-a prezentat o dovadă acelaşi contract de gaj şi înregistrarea la Arhivă şi nimic altceva continuând recoltarea. Cantitatea de grâu recoltată a fost vândută în data de 8 august 2007 către adjudecatorul SC C.A. SRL Bucureşti. Banii obţinuţi au fost viraţi către prestatorii de servicii (recoltării ) şi către SC B., creditoare. La distribuirea preţului SC A.P. SA solicită virarea sumei de 45.531,45 lei, fără a prezenta un act legal din care să rezulte acest debit ci doar o listă a unui cont întocmită de SC A.P. SA sens în care li s-a răspuns prin p.v. de distribuire a preţului din 27 august 2007. Suma obţinută nu a acoperit debitul însă părţile au încheiat un protocol în 10.09.2007 din care rezultă că şi-au stins datoria prin cumpărare şi solicită închiderea dosarului de executare. Menţionez că în aceste condiţii am încetat executarea fără recoltare sau valorificare a culturilor sechestrate sau bunuri imobile. Atât declar, susţin şi semnez".
Astfel, Înalta Curte consideră, în contextul cauzei că nu există probe din care să rezulte că intimatul C.D.C., cu ştiinţă, nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act într-un mod defectuos şi prin aceasta să cauzeze o vătămare a intereselor petiţionarei, aşa cum impune, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece prin actele de executare silită efectuate în cauză, în virtutea atribuţiilor legale, acesta a respectat prevederile legale ce guvernau executarea silită pe care o efectua, depunând diligente în vederea respectării ordinelor de preferinţă de către creditori, prin adresele efectuate repetat şi prin solicitarea dovezilor actelor înaintate, dar şi pretenţiilor avute, care, însă nu au fost trimise de către petiţionară, aşa încât, atât procurorul, cât şi prima instanţă, au dispus şi respectiv confirmat, prin soluţia, respingerii, ca nefondată a plângerii petiţionarei, neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea arătată.
În consecinţă, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă ce a fost recurată în prezenta cauză este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta petiţionară SC A.P. SA Galaţi împotriva sentinţe penale nr. 62/F din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta petiţionară SC A.P. SA Galaţi împotriva sentinţe penale nr. 62/F din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2034/2008. Penal → |
|---|
