ICCJ. Decizia nr. 2027/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2027/2008
Dosar nr. 1363/59/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189/PI din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele SC G.F. SRL şi Asociaţia „16-21 decembrie 1989" Lugoj împotriva ordonanţei dată în dosarul nr. 222/P/2007 şi a rezoluţiei nr. 647/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionare la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc B.N.T., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinându-se că în procesul-verbal de executare silită din 23 ianuarie 2006, executorul judecătoresc nu a menţionat toate bunurile existente în imobilul aparţinând celor două petiţionare, precum şi că au fost nominalizate bunuri ale societăţii "G.F" SRL care nu s-au regăsit în fapt la data de 22 decembrie 2006 în depozitul SC U. SA.
Prin rezoluţia din 25 iunie 2007, dată în dosarul nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut, în esenţă, că evacuarea efectuată de executorul judecătoresc a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind iedentificate doar bunurile cu valoare economică. Totodată, s-a reţinut că actele jurisdicţionale îndeplinite de un executor judecătoresc cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu nu pot forma obiectul unor plângeri penale, eventualele nemulţumiri ale unei părţi putând fi înlăturate prin valorificarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000.
Prin rezoluţia din 2 august 2007, dată în dosarul nr. 647/ll/2/2007 a procurorului general adjunct, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petiţionarele au formulat plângere la instanţă, solicitând desfiinţarea acestora şi reţinerea cauzei pentru judecare, susţinând că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăţia intimatului.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarelor şi a menţinut soluţiile procurorului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Urmare rămânerii definitive şi irecovabile a sentinţei civile nr. 1361 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Lugoj, prin care s-a dispus evacuarea necondiţionată a pârâtei SC G.F. SRL Lugoj dintr-un imobil aparţinând mai multor creditori, la cererea acestora din urmă, s-a încuviinţat executarea silită a hotărârii sus-menţionate, de către Biroul executorului judecătoresc B.N.T.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile, în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar bunurile omise a fi menţionate de executorul judecătoresc - care ar fi aparţinut Asociaţiei 16-21 decembrie 1989 - nu au fost nominalizate de petiţionare, ci indicate doar generic.
Împotriva sentinţei petiţionarele au declarat recurs, susţinut de apărătorul ales al acestora, care a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, iar în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. c) C. proc. pen., dacă sunt probe suficiente, să se treacă la soluţionarea cauzei.
Recursurile declarate sunt nefondate.
În ce priveşte prima critică formulată de apărătorul recurentelor petiţionare, se constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât hotărârea instanţei de fond cuprinde atât considerentele referitoare la legalitatea rezoluţiilor atacate, cât şi cele privind temeinicia acestora.
Nici cea de a doua critică formulată nu este fondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile legii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond în considerente.
Astfel, procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, executorul judecătoresc inventariind bunurile din imobil, pe care ulterior Ie-a predat în custodie.
Criticile recurentelor petiţionare, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluţionate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condiţiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispoziţiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele petiţionare SC G.F. SRL şi Asociaţia „16-21 decembrie 1989" Lugoj împotriva sentinţei penale nr. 189/PI din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2028/2008. Penal → |
|---|
