ICCJ. Decizia nr. 2104/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2104/2008
Dosar nr. 962/2/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 110 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti secţia I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C.N.P.R. SA împotriva Rezoluţiei nr. 23/ll-2/2008 din 22 ianuarie 2008 ,emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. în dosarul nr. 202/P/2007.
A fost obligată petenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea adresată Curţii, la data de 12 februarie 2008, petenta C.N.P.R. SA a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 23/ll-2/2008, emisă în dosarul nr. 202/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi să se constate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. cu privire la intimaţii B.D., A.A., N.I., R.C. şi N.O.A. - controlori financiari din cadrul Curţii de Conturi, infirmarea rezoluţiei criticate şi trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale fată de persoanele menţionate în plângere.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Analizând plângerea formulată, prima instanţă a reţinut că în dosarul nr. 202/P/2007 al Secţiei de Combatere a Infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-au efectuat acte premergătoare ca urmare a plângerii formulate de D.M.T., director general al C.N.P.R. SA, care solicitase cercetarea penală a numitelor B.D., A.A., N.I., R.C. şi N.O.A. - toţi din cadrul Curţii de Conturi a României.
Conform plângerii, intimaţii ar fi întocmit, cu depăşirea competenţelor legale şi în mod tendenţios, proiectul privind Auditul performanţei privind încheierea de contracte cu societăţile de asigurări de către C.N.P.R. SA", act înregistrat la această unitate sub nr. 101/6263 din 10 iulie 2007, precum şi răspunsul la obiecţiunile formulate în legătură cu acest proiect; plângerea fiind formulată împotriva proiectului de raport, raportul final de audit al Curţii de Conturi fiind finalizat la 26 iulie 2007.
La data de 05 decembrie 2007, procurorul a dispus, în baza art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen., raportat la art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale în cauză.
În plângerea împotriva acestei soluţii se arată, în esenţă, că rezoluţia este nefondată, că procurorul ar fi trecut cu uşurinţă peste faptul că echipa de audit s-ar fi pronunţat şi asupra veniturilor obţinute de C.N.P.R. SA din dobânzile încasate pentru banii depuşi de unele instituţii publice în conturile poştei, în vederea prestării serviciului de achitare a drepturilor de pensii, ajutoare sociale, alocaţii de stat pentru copii preşcolari, etc; totodată, se impută "echipei de audit că ar fi analizat aspecte tangenţiale, nerelevante şi nesemnificative".
Plângerea împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 23/11-2/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., care a reţinut că, procurorul de caz, în mod corect, a concluzionat că echipa de controlori financiari nu şi-a depăşit atribuţiile de serviciu cu ocazia efectuării auditului.
În argumentarea soluţiei, s-a arătat că, în conformitate, cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, modificată prin Legea nr. 77/2002, art. 30 alin. (2) din acelaşi act normativ, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare, iar controlorii financiari întocmesc rapoarte, cuprinzând constatările, concluziile şi propunerile lor, aceste rapoarte urmând a fi examinate de complete constituite conform legii; în ipoteza contestării, pe fond, a concluziilor echipei de audit, C.N.P.R. SA avea calea atacării lor în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 94/1992, cu posibilitatea introducerii, ulterioare a unei acţiuni de contencios administrativ.
În plus, nici în cuprinsul plângerii penale şi nici în cuprinsul plângerii împotriva soluţiei, petenta P.R. nu a arătat în ce constă presupusa pagubă adusă de echipa de audit avutului public şi nici nu se argumentează în ce constau "consecinţele grave", cum se cuantifică, sau cum se manifestă, în activitatea petentei.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta s-a adresat Curţii de Apel, reiterând criticile expuse în cele ce preced.
Analizând plângerea, prin prisma motivelor invocate, a actelor anexate şi a textelor de lege incidente cauzei, prima instanţă a constatat că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Prin rezoluţia atacată pe calea acestei plângeri, rezoluţie prin care a fost menţinută neînceperea urmăririi penale dispuse în cauză.
Astfel, petenta C.N.P.R. SA a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu o plângere îndreptată împotriva controlorilor financiari B.D., A.A., N.I., R.C. şi N.O.D., din cadrul Curţii de Conturi, pentru comiterea de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în legătură cu modalitatea de efectuare a controlului privind încheierea unor contracte cu societăţile de asigurări, finalizat cu întocmirea raportului.
În esenţă, sesizarea se referă la faptul că, în raport nu se face o analiză obiectivă şi independentă a respectivelor contracte, ci se încearcă acreditarea ideii utilizării ilicite a fondurilor de către Companie, iar multe dintre menţiunile din cuprinsul acestuia nu corespund realităţii, documentele financiare analizate fiind interpretate tendenţios.
Potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare, din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
Potrivit art. 30 alin. (2) din aceeaşi lege, controlorii financiari întocmesc rapoarte, în care prezintă constatările şi concluziile lor, formulând propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate.
Rapoartele sunt examinate de complete constituite potrivit legii, în funcţie de Decizia acestora putând să fie luate măsuri diferite, conform procedurilor specifice, prevăzute de art. 31 şi urm. din Legea nr. 94/1992.
Aşadar, se poate conchide că legea stabileşte modalităţi specifice de contestare a rapoartelor întocmite în contextul exercitării atribuţiilor de către controlorii financiari.
Cum petenta, în cuprinsul plângerii formulate, tinde să declanşeze o verificare a raportului menţionat mai sus şi cum o analiză pe fond a acestui document este posibilă numai prin urmarea procedurilor jurisdicţionale specifice, instituite prin Legea nr. 94/1992, prima instanţă a considerat plângerea ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta C.N.P.R. SA, susţinând că soluţia este netemeinică şi nelegală, solicitându-se desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale.
În cuprinsul motivelor scrise de recurs se aduc critici detaliate modului în care intimaţii în calitate de membri ai echipei de audit au întocmit raportul de audit înserând menţiuni ce nu corespund realităţii şi sunt contrazise flagrant de înscrisurile anexate raportului.
Se mai susţine că, faptul că legea pune la dispoziţie căi de atac specifice procedurii jurisdicţionale nu are nicio legătură şi nu îngrădeşte dreptul părţii de a sesiza organele de cercetare penală, atunci când aceasta consideră că anumite elemente din activitatea desfăşurată de controlorii Curţii de Conturi pot fi apreciate ca având caracter penal.
Concluziile scrise depuse de petentă cuprind în esenţă aceleaşi aspecte, chiar dacă ele vizează în realitate o altă soluţie, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (rezoluţia nr. 1321/P/2007 din 7 septembrie 2007) cu privire la o plângere penală similară.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că petenta C.N.P.R. SA a formulat o plângere penală împotriva intimatelor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 248 şi 289 C. pen., cu referire la întocmirea, cu depăşirea limitelor legale şi în mod tendenţios, a proiectului privind "Auditul performanţei privind încheierea de contracte cu societăţile de asigurări de către C.N.P.R. SA."
Criticile formulate de petentă cu privire la conţinutul acestui proiect de raport au fost analizate punctual de către echipa de audit, care şi-a exprimat punctul de vedere în Nota întocmită la 25 iulie 2007 sub nr. 21295/B.D., ulterior fiind întocmit şi Raportul de audit, care cuprinde o serie de recomandări în baza constatărilor efectuate.
Curtea reţine că atât prin plângerea penală formulată, cât şi prin susţinerile constante în faţa primei instanţe şi în motivele de recurs, petenta contestă conţinutul proiectului de Raport de Audit, ca şi răspunsurile echipei de audit la obiecţiunile formulate, încercând să supună cenzurii organelor judiciare penale aspecte ce se circumscriu şi pot fi analizate în condiţiile şi cu respectarea procedurilor înscrise în Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
În acest context, nemulţumirile petentei cu referire la conţinutul şi concluziile auditului efectuat de intimate trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva membrilor echipei de audit. De altfel, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, o plângere penală similară a fost adresată de petentă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 1321/P/2007 din 7 septembrie 2007.
Simplul fapt că opinia expusă de intimaţi este contrară susţinerilor petentei, nu echivalează cu săvârşirea de către aceştia a faptelor prevăzute de legea penală indicate în plângerea formulată, astfel încât Curtea constată că atât soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurorul care a instrumentat plângerea penală, cât şi soluţia instanţei de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului sunt legale şi temeinice, sens în care recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara C.N.P.R. SA împotriva sentinţei penale nr. 110 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2100/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2138/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
