ICCJ. Decizia nr. 2189/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2189/2008
Dosar nr. 123/97/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 416 din 31 octombrie2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 123/97/2007, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. art. 174, art. 75 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), art. 76 lit. b) C. pen.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive, cu începere din 15 decembrie 2006, până în 31 octombrie 2007.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată şi civilă C.I. şi s-a respins cererea de despăgubiri materiale formulată de aceeaşi parte.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5448,33 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Urgenţă Petroşani.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 C. proc. pen. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat şi 149 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 14 decembrie 2006, în jurul orei 13.00, inculpatul A.A. se afla în localul R.J.C. SRL, şi consuma băuturi alcoolice, ajungând în scurt timp într-o vădită stare de ebrietate (fila 19 dosar urmărire penală, fila 60 dosar fond).
În jurul orei 15.00, conform declaraţiei martorei B.R., barman în local, în bar a intrat partea vătămată C.S., care s-a aşezat la masa unde se afla inculpatul şi martorul V.M.
Din declaraţia martorului V. reiese că, la masă, inculpatul şi partea vătămată îşi vorbeau, dar nu a auzit ce au discutat datorită muzicii şi pentru că partea vătămată vorbeşte mai dificil, atunci când este în stare de ebrietate. Tot acest martor a afirmat că inculpatul şi partea vătămată au ieşit din local de circa 5-6 ori şi că, la un moment dat, partea vătămată revenind de afară a venit iritată la masă, afirmând că o să-l bată pe inculpat, martorul neînţelegând de ce face această afirmaţie.
Martora B.R. a confirmat cele declarate de martorul V., susţinând că ea a ieşit afară în jurul orei 17.00, când şi inculpatul şi partea vătămată s-au îndreptat spre ieşire şi că aceştia discutau pe un ton normal, fără a gesticula, deducând că între ei nu există divergenţe; aceeaşi martoră a văzut-o apoi pe partea vătămată intrând în local şi aşezându-se la aceeaşi masă. După aproximativ 10 minute, inculpatul a intrat în local calm şi cu mâinile la spate, susţine martora B.R., s-a apropiat de masa unde se afla partea vătămată şi cei doi martori menţionaţi şi, fără un cuvânt, a lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă de baseball în cap.
Martorul V. a declarat că lovitura a fost foarte puternică întrucât au sărit stropi de sânge pe masă şi pe obiectele care se aflau pe masă, apoi partea vătămată a căzut pe pardoseală, după care inculpatul l-a mai lovit de două ori cu bâta, apoi a părăsit localul, fără a spune nimic. Aspectele menţionate sunt susţinute şi de către ceilalţi consumatori din local, respectiv martorii P.C.A. - fila 21, V.M. - fila 22 dosar u.p. şi 101 fond, D.C. - fila 23, martorul P.G. relatând doar că l-a văzut pe inculpat intrând în local cu o bâtă de baseball şi nu a putut vedea ce se întâmplă, fiind lângă uşa de intrare în local.
Imediat după agresiune au fost anunţate organele de urmărire penală şi serviciul de ambulanţă, victima fiind transportată la Spitalul de Urgenţă Petroşani unde s-a intervenit pentru salvarea vieţii acesteia.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală efectuat de SJML Hunedoara Deva, a reieşit că partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire activă cu corp dur, care necesită 70-75 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, respectiv fractură multieschiloasă fronto-parieto-temporală stânga şi hematom extradural temporal stâng care au pus în pericol viaţa victimei (fila 11 dosar urmărire penală).
Tot prin raportul de expertiză medico legală s-a mai stabilit că partea vătămată prezintă diagnosticul de status post hematom extradural temporal stânga operat pentru traumatism cranio-cerebral deschis, fractură 1/3 medie distală cubitul stâng operată, consolidată, că prezintă gradul III de invaliditate, cu revizuire după 6-12 luni şi că leziunile au fost produse prin lovire activă cu corp dur, fiind exclus mecanismul de producere prin lovire de corp dur (filele 120-121 dosar fond).
În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
În declaraţiile date, inculpatul a recunoscut fapta, însă a susţinut că a comis-o fiind iritat de atitudinea părţii vătămate care i-a adresat cuvinte jignitoare şi chiar l-a lovit (fila 30 dosar u.p.) ori pentru că l-a ameninţat că îl omoară pe el şi pe fiul său (fila 74 dosar fond). Astfel, pe acest fond şi pentru că era în stare de ebrietate, susţine inculpatul, în timp ce se îndrepta spre casă a văzut o bâtă, care nu era bâtă de baseball, s-a întors şi a lovit victima. Tot inculpatul susţine că leziunile părţii vătămate s-au produs deoarece acesta s-a aruncat de pe scaun pe pardoseala de ciment şi că, atunci când s-a aruncat, s-a lovit cu capul de scaun şi apoi de ciment (fila 74 dosar fond).
Versiunea şi apărarea inculpatului nu au fost luate în considerare motivat, având în vedere declaraţiile de martori, care au fost de faţă la producerea evenimentului şi care nu au confirmat faptul că partea vătămată l-a înjurat pe inculpat şi l-a ameninţat cu moartea. în ceea ce priveşte arma folosită de către inculpat în momentul agresării părţii vătămate, aceasta a fost cu siguranţă o bâtă de baseball, astfel cum au relatat toţi martorii audiaţi în cauză.
În legătură cu modalitatea de producere a leziunilor suferite de partea vătămată, s-a constatat că martorii oculari B.R. şi V.M. au relatat aceeaşi stare de fapt, respectiv inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a lovit-o cu bâta în cap, moment în care partea vătămată a căzut pe pardoseală, apoi inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri peste tot corpul. De altfel, producerea leziunilor a fost stabilită prin expertiza medico - legală dispusă în cauză, care se coroborează cu declaraţiile martorilor menţionaţi, respectiv că leziunile s-au produs prin lovire activă cu un corp dur, fiind exclus mecanismul de producere prin lovire de corp dur.
Având în vedere aspectele menţionate s-a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv starea de provocare, aceasta nefiind probată, ci doar susţinută de inculpat. Pentru existenţa stării de provocare este necesar ca infracţiunea să constituie o ripostă la fapta victimei, care însă să nu fi fost determinată de manifestări agresive ale inculpatului. Or, aşa cum s-a arătat anterior, din probaţiune a reieşit că partea vătămată era doar iritată de manifestările inculpatului şi nu l-a agresat pe acesta în nici un fel.
De asemenea, nu s-au reţinut nici prevederile art. 175 lit. a) C. pen., astfel cum a solicitat partea vătămată prin apărător, agresiunea nefiind comisă cu premeditare, ci sub imperiul stării de ebrietate şi în mod spontan. Premeditarea, ca element circumstanţial, nu presupune numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii infracţionale şi exteriorizarea acesteia ci şi o chibzuire suficientă şi o pregătire de natură a înlesni săvârşirea infracţiunii.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea vătămată C.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi 100.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, prin apărător ales, a mai solicitat taxe medicale şi de expertiză, diferenţele salariale pe perioada cât nu a putut lucra şi onorariu avocat.
Spitalul de Urgenţă Petroşani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5448,33 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi asistenţa medicală acordate părţii civile.
Examinând aceste pretenţii, s-a constatat că partea vătămată nu şi-a dovedit în nici un mod pretenţiile materiale solicitate, în sumă de 2000 lei, astfel că au fost respinse ca nedovedite.
În legătură cu constituirea de daune morale, apreciindu-se că părţii vătămate i s-a adus un prejudiciu moral prin suferinţa fizică dar şi psihică creată, rezultând din modalitatea de comitere a infracţiunii, instanţa a considerat a fi justă suma de 5000 lei, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o achite părţii vătămate.
În legătură cu diferenţele salariale solicitate de către partea vătămată, s-a reţinut că, din adresa emisă de SC H. SA Şantier R., Baraj, locul de muncă al părţii vătămate, reiese că în perioada 15 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006, partea vătămată a beneficiat de concediu medical în sumă de 332 lei net iar dacă ar fi lucrat toată luna ar fi primit un salariu de 431 lei. De asemenea, a mai beneficiat de concediu medical în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 ianuarie 2007, plătit cu 645 lei net, iar dacă ar fi lucrat primea 499 lei net.
Compensând aceste sume, a reieşit că suma primită de către partea vătămată cu titlu de concediu medical este mai mare decât ar fi primit dacă lucra efectiv, astfel că pretenţiile civile sub acest au fost respinse.
B. împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul A.A. şi partea civilă C.S.
Parchetul a criticat sentinţa atacată pe motivul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, neaplicării pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor sau neaplicării dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen.
Inculpatul A.A. a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, învederând că în mod corect s-au reţinut circumstanţe atenuante. Sub aspectul laturii civile, s-a menţionat că instanţa a omis să ia act de poziţia inculpatului, în sensul că acesta este de acord cu plata despăgubirilor civile, în cuantumul solicitat de 2000 lei.
Partea civilă C.I. a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea cuantumului pedepsei, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate la instanţa de fond, la plata unei prestaţii periodice în sumă de 150 lei/lună, deoarece partea civilă are tot timpul nevoi ce medicamente în plus, având în vedere gradul de invaliditate. S-a precizat că diferenţa dintre salariu şi pensie este de 1620 lei, la care se mai adaugă o jumătate de lună de concediu medical, respectiv 403 lei.
Prin Decizia penală nr. 33/A din 2 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul A.A. şi părţii civile C.S. împotriva sentinţei penale susmenţionate, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare, s-a majorat de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen. privind înlăturarea pedepsei complementare. Totodată, s-a înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii dispoziţia privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) şi e) C. pen., s-a majorat de la 5000 lei la 15000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, menţinându-se măsura arestării preventive şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi urmările produse (punerea în primejdie a vieţii victimei, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoşirea victimei), pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mică, nefiind proporţională cu pericolul social al faptei comise, astfel că a dispus majorarea cuantumului de la 3 ani la 5 ani, tocmai pentru ca noua sancţiune aplicată să-şi atingă dublul scop, educativ şi represiv.
Pentru aceleaşi considerente, a apreciat că nu se justifică suspendarea executării pedepsei aplicate, schimbarea modalităţii de executare nefiind de altfel posibilă raportat la noul cuantum al pedepsei cu închisoarea.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a pedepsei accesorii, interzicând inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) şi e) C. pen., cu toate că din actele dosarului nu rezultă că infracţiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă de exercitarea unei profesii sau desfăşurarea unei anume activităţi de care să se fi folosit inculpatul cu ocazia comiterii faptei sau de aspecte legate de exercitarea tutelei sau curatelei şi că nu s-a demonstrat că retragerea absolută şi prin efectul legii a drepturilor de a fi tutore sau curator ale inculpatului ar corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele vreunei persoane şi că, în consecinţă, s-ar urmări un scop legitim, respectiv protecţia sănătăţii, moralei sau educaţiei vreunei persoane.
Referitor la daunele morale, ţinând seama de urmările produse, de leziunile cauzate victimei şi de consecinţa punerii în primejdie a vieţii acesteia, instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale cuvenite părţii civile, de la 5.000 lei, la 15.000 lei.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.A., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia la perioada deja executată sau, în subsidiar, menţinerea sentinţei instanţei de fond, în raport de poziţia procesuală, de recunoaştere şi regret a faptei, de lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Circumstanţele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată, fiind căsătorit, cu un copil minor în întreţinere şi avea un loc de muncă stabil la momentul săvârşirii infracţiunii, pe care a comis-o sub influenţa băuturilor alcoolice -, au fost avute în vedere de instanţa de apel care, menţinând circumstanţele atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului de către instanţa de fond, a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat peste jumătatea dintre minimul prev. de art. 76 lit. b) C. pen. (1 an) şi minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa ( 7 ani şi 6 luni). Solicitarea inculpatului de a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare, reducând pedeapsa la perioada deja executată - de cea. 1 an şi jumătate - sau menţinerea pedepsei stabilite de instanţa de fond - 3 ani - , este nejustificată întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate deosebită, atât prin modalitatea de săvârşire, cât şi prin consecinţa produsă. Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a lovit victima cu o bâtă în zona capului, cu o lovitură foarte puternică, aplicându-i şi alte lovituri în timp ce era căzută la pământ, ce denotă lipsa de respect a acesteia fată de una din valorile umane fundamentale - viata unui persoane, se constată că fapta inculpatului, deşi singulară, prezintă în concret un pericol social ridicat.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 33/A din 02 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 decembrie 2006, la 18 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2174/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2196/2008. Penal → |
|---|
