ICCJ. Decizia nr. 2129/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2129/200.
Dosar nr. 2396/88/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 pronunţată la data de 26 februarie 2008, în dosarul penal nr. 2396/88/2007, Tribunalul Tulcea, în baza art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 74 lit. c) şi art. 66 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 196/P/2007 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 175 C. pen. a aplicat inculpatului H.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b)C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 august 2007 la zi.
A constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 940 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorarii apărători din oficiu, în sumă de câte 100 de lei, se vor deconta din fondurile Ministrului Justiţiei către avocat G.S. (faza de judecată) şi către C.S. (faza de urmărire penală).
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a fond a reţinut situaţia de fapt următoare:
La data de 7 august 2007, inculpatul H.C. împreună cu martorii HG, N.F. şi I.R., se aflau în apropierea punctului de lucru al SC P. & C.D.H. SRL pe malul unui canal de centură al lacului Razelm, între comuna Jurilovca şi satul Sălcioara, judeţul Tulcea. Tot aici era şi victima C.H., rudă îndepărtată cu inculpatul şi care se afla în stare avansată de ebrietate.
Între timp, inculpatul H.C. s-a culcat într-o încăpere cu o singură intrare, situată în afara punctului de lucru, în timp ce victima şi cei trei martori se aflau pe malul lacului, unde au desfăcut mai multe setei.
Aici, victima C.H., a început să adreseze injurii inculpatului şi fratelui său HG, acestea fiind adresate inclusiv mamei decedate a celor 2 fraţi.
Auzind scandalul, după ce s-a trezit din somn, inculpatul H.C. s-a deplasat şi el pe malul apei, cerându-i victimei C.H. să înceteze cu injuriile adresate mamei, că o va omorî dacă nu încetează acest comportament.
Întrucât victima nu a încetat să adreseze injurii, inculpatul H.C. s-a deplasat câţiva metri sub un umbrar, iar de pe o masă a luat un cuţit cu o lamă lungă de circa 14 cm, cu plasele din lemn, cu care s-a întors la faţa locului.
Aici, fără vreun alt avertisment, inculpatul a aplicat o lovitură de cuţit în zona anterioară dreaptă a toracelui victimei, lovitură pe care iniţial atât inculpatul cât şi martorii au apreciat-o ca fiind aplicată în zona abdominală.
Ulterior, cu ultimele puteri, victima s-a ridicat în picioare şi 1-a urmărit câţiva metri pe inculpat, după clădire, moment în care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură de cuţit în zona pieptului înjunghiindu-l prin împungere.
Imediat, la faţa locului au apărut cei 3 martori, care au constatat că victima era decedată.
S-a reţinut că, pentru a se stabili această situaţie de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fata locului întocmit la 7 august 2007, la care este anexată planşa foto, raportul medico legal nr. 159/658/i din 8 septembrie 2007 emis de S.M.L. Tulcea, declaraţiile martorilor H.C., N.F. şi I.R., precum şi declaraţiile inculpatului.
Împotriva sentinţei penale nr. 40 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea a declarat recurs inculpatul H.C. criticând-o ca netemeinică, solicitând desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecând să se dispună o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma criticilor aduse constată că instanţa de fond în mod corect a interpretat şi aplicat criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gravitatea faptei comise, consecinţele greve ale acesteia - suprimarea vieţii unei persoane, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat cât şi reţinerea în sarcina acestuia a stării de provocare.
Pentru aceste considerente în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se respinge ca nefondat apelul inculpatului prin Decizia penală nr. 40 /P din 8 aprilie 2008.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs prin care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 iar în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în esenţă:
- schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită în public;
- casarea cu trimitere spre rejudecare dat fiind că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut ca urmare nereţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen. în favoarea inculpatului;
- redozarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente a circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond precum şi reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu se constată că recursul este fondat.
Prima critică privind schimbarea încadrării juridice nu poate fi primită dat fiind că, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, fapta a fost săvârşită în imediata apropiere a unui punct de lucru al unei societăţi comerciale, pe malul unui canal de apă loc accesibil publicului şi la momentul săvârşirii faptei se aflau mai multe persoane de faţă, astfel că în accepţiunea dispoziţiilor art. 152 C. pen., fapta a fost săvârşită în public.
Nici critica privind grava eroare de fapt nu poate fi primită, ştiut fiind că există eroare gravă de fapt, atunci când situaţia de fapt reţinută de instanţe prin hotărârea atacată este contrară probelor administrate în cauză.
Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate, eroarea de fapt , trebuie să fie gravă, respectiv să fi influenţat asupra soluţiei pronunţate în cauză şi să fie vădită, neîndoielnică.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt în sensul susţinut de inculpat, respectiv nereţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., deşi probele le indicau. Inculpatul nu a săvârşit fapta pentru a înlătura un atac material direct, injust îndreptat împotriva sa, ci dimpotrivă el, inculpatul a atacat-o pe victimă fără vreun avertisment.
Împrejurarea că victima a adresat injurii inculpatului, a fost avută în vedere de instanţe la individualizarea pedepsei, ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ea nefiind de natură a îndeplini cerinţele unei legitime apărări care să înlăture caracterul penal al faptei.
Critica privind individualizarea pedepsei este întemeiată pentru următoarele motive:
Deşi în mod corect instanţele au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aveau temeiuri să dea o mai mare eficienţă acestor circumstanţe având în vedere faptul că injuriile adresate de victimă au vizat-o şi pe mama inculpatului, decedată şi care au sporit agresivitatea inculpatului în opinia sa justificată, dar şi regretul manifestat de inculpat după săvârşirea faptei.
Aşa fiind, Curtea constată că pedeapsa este prea severă şi că o pedeapsă de 12 ani închisoare şi ar atinge scopul astfel cum a fost circumscris de legiuitor în dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa în totalitate Decizia atacată, iar sentinţa numai cu privire la individualizarea pedepsei cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.C. împotriva deciziei penale nr. 40/P din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 40 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Tulcea, secţia penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale, pe care o reduce de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 august 2007, la 12 iunie 2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2111/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2145/2008. Penal → |
|---|
