ICCJ. Decizia nr. 2192/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2192/2008
Dosar nr. 772/59/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62/PI din 20 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 2/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată de petentul B.I. s-a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 29 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara dată în dosarul 2/P/2007, întrucât a fost nemulţumit de soluţionarea fondului cauzei ce a condus la condamnarea sa la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, deoarece fila CEC nu a fost completată la rubricile pe care le conţinea, iar completarea acesteia s-a realizat ulterior de către altă persoană.
Această plângere a fost înregistrată la instanţa de fond la data 20 aprilie 2007, formându-se dosarul nr. 772/59/2007.
Din conţinutul plângerii, a rezultat că petentul B.I. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător C.M. pe care a acuzat-o de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, fiind nemulţumit de soluţia pe care aceasta a pronunţat-o într-o cauză având ca obiect revizuire - ce a format obiectul dosarului nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad, soluţionat prin sentinţa penală nr. 773 din 27 martie 2002, deoarece a interpretat în mod greşit prevederile art. 394 C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că petentul a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe considerentul că nu este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, deoarece fila CEC nu a fost completată la rubricile pe care le conţinea, iar completarea acesteia s-a realizat ulterior de către altă persoană, filă CEC care dealtfel nici nu se află la dosar, concluziile Parchetului au fost de respingere a cererii de revizuire, concluzii care au fost înaintate instanţei competente. împotriva sentinţei pronunţată de magistratul împotriva căruia se îndreaptă plângerea, a declarat apel petentul, fiind nemulţumit de depăşirea competenţei materiale de către intimată, în opinia sa cererea de revizuire urmând a se judeca de Tribunalul Arad.
Instanţa a apreciat că nu se poate reţine în sarcina judecătoarei C.M. săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât aceasta a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materie, consacrate de art. 394 C. proc. pen., potrivit cărora nu se poate proceda la rejudecarea cauzei decât în cazurile expres prevăzute de lege. Cu privire la competenţa materială a soluţionării cererilor de revizuire, prin Recursul în interesul legii din data de 09 octombrie 2006, s-a statuat că în aplicarea dispoziţiilor art. 401 C. proc. pen., instanţa competentă cu soluţionarea cererilor de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul B.I. , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimata magistrat judecător C.M. în calitatea pe care o avea, aceea de judecător la Judecătoria Arad, a pronunţat sentinţa şi a indicat considerentele care au stat la baza acesteia.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii de judecată a magistratului judecător, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiuni reclamată. Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia soluţionării cauzei de către magistratul judecător, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de control judiciar, instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei respective în calea de atac. In speţă, petiţionarul, a avut calitatea de revizuent condamnat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârşit faptele reclamate, astfel încât îşi putea valorifica susţinerile în faţa instanţei de control judiciar.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I., împotriva sentinţei penale nr. 62/PI din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală .
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2200/2008. Penal → |
|---|
