ICCJ. Decizia nr. 2207/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2207/200.

Dosar nr. 43771/3/200.

Şedinţa publică din 19 iunie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 198 de la 15 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul T.G.C. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a ll-a ), b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercitare drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 12 iulie 2007 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ( teza a II-a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 15 septembrie 2007 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că în cauză nu există constituie de parte vătămată sau de parte civilă.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice de către inculpatul T.G.C. împreună cu inculpatul R.G. şi victima S.M., inculpatul T.G.C. pe fondul unui conflict spontan, împreună cu numitul, inculpatul R.G., i-au aplicat victimei S.M. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, iar ulterior l-au lovit de mai multe ori în toate zonele corpului, provocându-i leziuni care au dus la decesul acestuia.

Atât inculpaţii, cât şi victima sunt persoane fără adăpost, care locuiesc în diverse canale sau adăposturi improvizate, câştigându-şi existenţa din cerşit sau prin comiterea de infracţiuni.

Locul comiterii faptei este situat pe un fost amplasament al unui centru comercial în cartierul Giuleşti, lângă Stadionul Giuleşti. Acolo este un teren betonat, iar în mijlocul acestuia se află o construcţie de BCA, fără geamuri, în care de obicei dorm cei fără adăpost, atât pe timp de vară, dar şi iarna. în această construcţie, care se află la destul de aproape de un bulevard important, după comiterea faptei cei doi l-au abandonat pe S.M., după ce l-au bătut pe rând, cu sălbăticie.

Victima a fost lovită, atât cu pumnii şi picioarele, dar şi cu o coadă de mătură, găsită ruptă la locul faptei.

Astfel, în seara de 11 iulie 2007, victima împreună cu martorul T.M. au cumpărat mai multe sticle de votcă şi au început să bea. în jurul orelor 21,00 la baraca celor doi, au venit şi inculpaţii T.G.C. şi R.G., terminând toţi patru băutura. Din declaraţiile lui T.M., dar şi din cele ale lui R.G. a rezultat faptul că victima a început să se certe cu inculpatul T.G.C., care îi reproşa că l-a bătut pe un prieten de-al lui. Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste faţă lui S.M., fără ca acesta să riposteze, după care a început să îl lovească cu pumnii şi picioarele peste toate zonele corpului. în acel moment, martorul T.M. s-a speriat şi a plecat. Până la plecarea sa, după cum acesta a afirmat, inculpatul R.G. nu l-a lovit pe S.M.

Audiat de către prima instanţă la termenul de judecată din data de 21 decembrie 2007, inculpatul T.G.C. a recunoscut în parte infracţiunea pusă pe seama sa, arătând că în seara zilei de 11 iulie 2007, în jurul orelor 19,00, a lovit pe numitul S.M. cu o coadă de mătură de lemn ( ripostând la agresiunea acestuia din urmă ), de două ori pe spate şi o dată în mâna stângă pentru ca apoi, numitul T.M. să continue a lovi pe victimă cu pumnii şi picioarele pentru ca apoi, atât numitul T.M., cât şi victima să plece împreună spre stadionul Giuleşti. Inculpatul a mai arătat că dimineaţa în jurul orelor 5,00, a fost trezit de către numitul T.M., care i-a adus la cunoştinţă că S.M. decedase, inculpatul, menţionând în mod expres că coinculpatul R.G. nu a lovit victima nici înainte şi nici după ce el o lovise cu acea coadă de mătură.

La rândul lui, inculpatul R.G. a negat faptul că ar fi lovit pe victimă, arătând că numai inculpatul T. a lovit pe victimă cu acea coadă de mătură de 2-3 ori, inculpatul, arătând că declaraţia dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a fost sub influenţa băuturilor alcoolice.

Ambele declaraţii ale inculpaţilor sunt nesincere şi au fost înlăturate pentru următoarele considerente:

În primul rând, atât cu ocazia urmăririi penale, cât şi la momentul audierii inculpaţilor de către judecător, aceştia au recunoscut infracţiunea pusă pe seama lor pentru ca, ulterior, cu ocazia cercetării judecătoreşti, în mod nejustificat, să revină asupra declaraţiilor iniţiale.

Astfel, în declaraţia dată în faţa procurorului, în prezenţa unui apărător din oficiu, la data de 12 iulie 2007, inculpatul T. a arătat că, după ce victima i-a adus injurii („lucru care l-a deranjat foarte mult") a luat o coadă de mătură cu care l-a lovit pe M. ( victima ) peste mâini şi pe spate, „F." (inculpatul R.G. ) lovind şi el victima cu aceeaşi coadă de mătură, declaraţie menţinută şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, la data de 13 iulie 2007, unde se reiterează faptul că, pe fondul consumului excesiv de alcool, ambii inculpaţi au lovit pe victimă cu acea coadă de mătură.

La rândul lui, inculpatul R.G. a declarat la data de 15 septembrie 2007, în faţa procurorului, asistat de apărător (fila 60 d.u.p. ) că " inculpatul T. s-a apropiat de S. şi a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele peste tot corpul cca. 15 minute", pentru ca apoi acelaşi inculpat să arate că şi el a lovit victima cu pumnii şi picioarele cea. 10 minute, după care s-a oprit pentru ca inculpatul T. să lovească victima cu o coadă de mătură până ce aceasta s-a rupt, să ia o altă coadă de mătură, să lovească din nou pe victimă, dar şi aceasta s-a rupt, pentru ca apoi acelaşi inculpat să aducă de undeva de afară, un „par" lung de cea. 1,8 metri şi gros de cea. 5 cm., moment în care inculpatul R. a ieşit din încăpere, declaraţie menţinută şi în faţa judecătorului la momentul emiterii mandatului de arestare, iar susţinerea, cu ocazia cercetării judecătoreşti, că la momentul celor două declaraţii, inculpatul ar fi fost în stare de ebrietate este de-a dreptul hilară ( greu de crezut că organele de poliţie i-ar fi dat alcool inculpatului, iar acesta la mai bine de 20 de ore de la reţinere, s-ar mai fi aflat în stare de ebrietate în faţa judecătorului).

Declaraţiile celor doi inculpaţi au fost contrazise şi de declaraţiile martorilor audiaţi, atât cu ocazia urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti

Astfel, în declaraţia dată, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa judecătorului, martorul R.R. a declarat că în data de 12 iulie 2007, în jurul orelor 9,00, inculpatul T., i-a adus la cunoştinţă faptul că împreună cu o altă persoană, l-a omorât pe numitul „M.", martorul, arătând, de asemenea, faptul că numitul T.M., i-ar fi adus la cunoştinţă că cei doi inculpaţi au lovit cu o coadă de mătură pe victimă, T.M. nereuşind să-i potolească pe cei doi, ba mai mult decât atât, inculpatul T., lovindu-l şi pe el şi ameninţându-l cu moartea, acesta fiind nevoit să părăsească acea încăpere, în timp ce cei doi inculpaţi continuau să lovească pe victimă.

La rândul lui, martorul ocular, T.M. a declarat în faţa procurorului la data de 12 iulie 2007, (cu ocazia cercetării judecătoreşti acest martor nu a putut fi audiat, având în vedere faptul că locuieşte la o altă adresă necunoscută organelor de poliţie, decât cea comunicată acestora la momentul audierii, aceeaşi situaţie privind şi pe martorul M.D.P.) că l-a văzut pe inculpatul T. lovind pe victimă, moment în care martorul a părăsit acea încăpere nemaiavând cunoştinţă ce s-a întâmplat în continuare.

Prin urmare, toate aceste declaraţii coroborate cu raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (moartea victimei s-a produs prin lovire repetată cu corp dur şi corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză) a format convingerea primei instanţe că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii puse pe seama lor, care, în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. (lovirea repetată a victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, în condiţiile în care aceasta era lipsită practic de orice apărare, existând astfel, fără dubii, intenţia de a omorî, aducerea acesteia în stare de inconştienţă şi lăsarea fără ajutor, neanunţând pe nimeni, lăsând-o practic să moară fără nicio remuşcare).

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, inculpaţii R.G. şi T.G.C.

Apelantul inculpat R.G. a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., învederând că, deşi se afla la locul faptei, în momentul producerii evenimentelor, el nu a lovit victima, având o atitudine de pasivitate. în subsidiar, inculpatul R.G. a criticat sentinţa penală pentru greşita individualizare a pedepsei şi a solicitat reducerea acesteia, ţinându-se seama de circumstanţele reale a comiterii faptei, din care a rezultat că nu s-a urmărit suprimare vieţii victimei, agresiunea fiind săvârşită pe fondul consumului excesiv de alcool, ceea ce a provocat o scădere accentuată a discernământului, celor implicaţi, în evenimentele respective.

Apelantul inculpat T.G.C. a criticat sentinţa penală pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate şi a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere comportarea sa sinceră în cursul procesului şi împrejurările reale în care fapta a fost săvârşită, respectiv declanşarea conflictului pe fondul consumului de alcool, de către toţi cei implicaţi, inclusiv victimă, care avea o îmbibaţie de 2,45 g %o.

Prin Decizia penală nr. 78 de la 13 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 43771/3/2007 (dosar nr. intern 461/2008 ) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.G. şi T.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 15 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 43.771/3/2007.

S-a computat prevenţia inculpaţilor de la 12 iulie 2007 la zi pentru inculpatul T.G.C. şi de la 15 septembrie 2007 la zi pentru inculpatul R.G.

S-a menţinut starea de arest a fiecărui inculpat.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia celor doi inculpaţi.

În fapt, a rezultat din probe, că, în seara zilei de 11 iulie 2007, numitul S.M. ( victima ) împreună cu martorul T.M. au cumpărat mai multe sticle de votcă şi au început să bea.

În jurul orelor 21,00 , la baraca celor doi, au venit şi inculpaţii T.G.C. şi R.G., băutura fiind băută de toţi. La un moment dat, victima S.M. a început să se certe cu inculpatul T.G.C., care îi reproşa că l-a bătut pe un prieten de-al lui. Inculpatul T.G.C. i-a dat mai multe palme peste faţă lui S.M., fără ca acesta să riposteze, după care a încercat să îl lovească cu pumnii şi picioarele peste toate zonele corpului. Martorul T.M. s-a speriat şi a plecat. Până la plecarea acestui martor, inculpatul R.G. nu l-a lovit pe S.M.

În continuare, inculpatul T.G.C. a luat o coadă de mătură şi a lovit victima. După aproximativ 15 minute de bătaie, coada de mătură s-a rupt, însă inculpatul T.G.C. a luat o altă coadă de mătură şi a continuat să lovească victima, până când şi aceasta s-a rupt, moment în care a ieşit din baracă să caute un alt obiect cu care să îl lovească.

În acest timp, victima a fost bătută cu pumnii şi picioarele de către inculpatul R.G. timp de câteva minute, după care, inculpatul T.G.C. s-a întors de afară cu un par mai lung, cu dimensiunea de aproximativ 5 cm., cu care a continuat să-l lovească pe S.M. Văzând că victima nu mai mişcă, cei doi inculpaţi au plecat, lăsându-l pe S.M. plin de sânge în baracă.

Victima a fost în imposibilitate de a chema ajutor şi a încercat să îşi înfăşoare rănile de la mâini cu ce a avut la îndemână, însă în cursul nopţii a decedat.

Din expertiza medico-legală a rezultat că moartea numitului S.M. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, consecinţa unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar şi arcadă zigomatică dreaptă, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părţile moi subiacente echimozelor.

Această stare de fapt a rezultat din actele depuse la dosar, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cât şi din declaraţiile martorilor M.D.P., T.M., E.A. şi R.R., precum şi din declaraţiile celor doi inculpaţi.

Inculpatul T.G.C. a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, astfel cum au fost descrise mai sus, menţionând că victima a fost lovită de el şi de F. ( inculpatul R.G.). în declaraţia dată la instanţă, inculpatul T.G.C. şi-a modificat declaraţie, în sensul că inculpatul R.G. nu ar fi lovit-o pe victimă.

Inculpatul R.G. a recunoscut, în faza de urmărire penală, că a lovit-o de mai multe ori pe victimă, însă, în faţa instanţei de fond a negat implicarea sa în conflict. Modificarea declaraţiilor date în faza de urmărire penală, de către cei doi inculpaţi au fost înlăturate de prima instanţă, ca fiind nesincere şi în vădită contradicţie cu celelalte probe din dosar.

De altfel, în faţa instanţei de apel, în subsidiar, inculpatul R.G. a solicitat reducerea pedepsei care i-a fost aplicată, deoarece faptele au fost săvârşite în condiţiile în care discernământul era diminuat urmare consumului excesiv de alcool, iar prin loviturile aplicate victimei nu s-ar fi urmărit suprimarea vieţii, ci doar aplicarea unei corecţii.

Actele comise de cei doi inculpaţi au fost just încadrate juridic în infracţiunea de omor deosebit de grav (prin cruzimi) prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen., în raport de declaraţiile din dosar şi de raportul de expertiză medico-legală, rezultând lovirea repetată a victimei, pe o perioadă mare de timp, cu o mare intensitate, victima fiind lipsită de orice apărare şi după ce a fost adusă în stare de inconştienţă, a fost lăsată practic să moară, evidenţiindu-se, în acest mod, intenţia de a suprima viaţa victimei.

Individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, de câte 20 ani închisoare, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al infracţiunii de omor deosebit de grav, comisă de inculpaţi, de împrejurările reale ale săvârşirii faptei (lovituri multiple, de mare intensitate, aducerea victimei în stare de inconştienţă şi abandonarea acesteia fără niciun ajutor, starea de ebrietate) şi de circumstanţele personale, ambii inculpaţi fiind nesinceri în cursul procesului. S-a reţinut corect starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul T.G.C.

Pedeapsa de câte 20 ani închisoare (limita medie a pedepselor prevăzute de lege pentru asemenea infracţiuni) este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât nu s-a impus reducerea acestei pedepse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.G. şi T.G.C.. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpatul T.G.C., criticând-o, arătând în scris motivele şi inculpatul R.G., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul inculpat a arătat că a recunoscut partea sa de vinovăţie, deoarece a fost şi vina sa că l-a lovit pe partea vătămată, însă s-au despărţit, deplasându-se fiecare la locuinţa sa, de decesul victimei a aflat a doua zi, după mai bine de 12-15 ore de la conflictul lor, a solicitat extinderea cercetărilor împotriva numitului T.M., a se face reconstituirea şi confruntarea cu acesta la prezentarea materialului, dar nu s-a luat în considerare.

La termenul de judecată de la 24 aprilie 2008 s-a luat în examinare din oficiu, verificarea legalităţii detenţiei preventive a inculpaţilor T.G.C. şi R.G., ce a fost pusă în discuţia părţilor, după care, Înalta Curte, în baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor T.G.C. şi R.G., măsură pe care a menţinut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică, având în vedere să subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor şi care impun în continuare privarea de libertate, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 15 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 22 mai 2008, Înalta Curte, apreciind că în cauză există interese contrare între cei doi recurenţi inculpaţi, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat T.G.C. a acordat termen la 19 iunie 2008.

La acelaşi termen de judecată a fost depus la dosarul cauzei un memoriu formulat de recurentul inculpat T.G.C., datat 22 mai 2008, în care acesta a reiterat faptul că şi-a recunoscut partea sa de vinovăţie, precum că l-a lovit cu un lemn sau o coadă de mătură o dată în spate şi de două ori în mâna stângă, după care în timpul conflictului T.M. a intervenit tot prin câteva lovituri pe care Ie-a aplicat victimei, S.M., încetând conflictul, partea vătămată a plecat cu numitul T.M. traversând Calea Giuleşti spre Podul Grant, neştiind unde s-au deplasat. În acel moment, s-a deplasat cu ceilalţi colegi la locul unde se afla numitul R.G., au luat o sticlă de vin, au consumat cu toţii la un loc, după care s-au culcat, iar dimineaţă, în jurul orelor 5,30-6,00 a sosit martorul T.M. la locul unde el dormea pe canapea, l-a sculat di somn, după care i-a spus că partea vătămată S.M. a decedat, a stat de vorbă cu acesta, aproximativ 30 minute, după care acesta a plecat, iar el a rămas pe loc, s-au deplasat apoi cu toţii la un bar, după care martorul R.R. a venit la el şi i-a spus că numitul T.M. a spus că T.G.C. l-a omorât pe S.M. Recurentul inculpat a mai menţionat că i-a explicat martorului R.R. că a avut un conflict cu partea vătămată S.M. şi că l-a lovit cu o zi înainte, dar după ce s-au despărţit numitul T.M. a plecat împreună cu partea vătămată S.M., ulterior numitul T.M. a fost şi la martorul M.D.P., iar ulterior amândoi s-au dus la poliţie, a fost condus la Secţia 20 Poliţie, că a solicitat reconstituirea şi confruntarea cu martorii dar nu s-a luat în considerare, că a formulat un denunţ împotriva numitului T.M.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat R.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond, în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că inculpatul nu este vinovat de comiterea faptei, pentru că acesta, deşi se afla la faţa locului, nu a lovit victima, iar în subsidiar, redozarea pedepsei, având în vedere modul în care inculpatul a participat la comiterea faptei, este o persoană fără adăpost, a săvârşit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar incidentul a avut caracter spontan.

Apărătorul recurentului inculpat T.G.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi pe fond, în rejudecare redozarea pedepsei, deoarece inculpatul are aceeaşi poziţie procesuală ca şi la apel şi că solicită reaprecierea probelor, având în vedere împrejurarea că a recunoscut fapta şi că o regretă, adăugând că pedeapsa de 20 de ani închisoare este prea severă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de inculpaţi, precum şi poziţiile acestora, din ultimul cuvânt, recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii T.G.C. şi R.G. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul T.G.C. şi cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. pentru inculpatul R.G., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţei, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor T.G.C. şi R.G. în săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav pentru care au fost trimişi în judecată ambii inculpaţi şi cu aplicarea stării de recidivă postexecutorie numai pentru inculpatul T.G.C., în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaţilor T.G.C. şi R.G., care în noaptea de 11/12 iulie 2007, pe fondul consumului de alcool i-au aplicat mai multe lovituri victimei S.M., respectiv inculpatul T.G.C., lovindu-l iniţial cu palmele peste faţă, apoi cu pumnii şi picioarele peste toate zonele corpului, cu o coadă de mătură, aproximativ 15 minute, după care aceasta s-a rupt, din nou cu o altă coadă de mătură, până când şi aceasta s-a rupt, apoi cu un par mai lung respectiv de 1,8 metri şi gros de 5 cm., iar inculpatul R.G., lovindu-l cu palmele şi picioarele, timp de câteva minute, în perioada când inculpatul T.G.C. era plecat după par, fără a i se acorda ulterior victimei niciun ajutor, acesta decedând, moartea fiind violentă datorată şocului traumatic şi hemoragie consecinţa unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar şi arcada zigomatica dreaptă, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părţile moi subiacente echimozelor, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comisă de inculpatul T.G.C. şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., săvârşită de inculpatul R.G.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului de la 12 iulie 2007 întocmit de procurorul criminalist (filele 11-14 dosarul parchetului) cu raportul medico-legal de necropsie al victimei S.M. ( filele 20-22 dosarul parchetului), cu rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice privind pe inculpatul T.G.C. (filele 23-24 dosarul parchetului) şi privind pe inculpatul R.G. (filele 25-26 dosarul parchetului ), cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77201 din 11 septembrie 2007 privind analizele serologice de pe mai multe obiecte (filele 28-33 dosarul parchetului), cu declaraţiile inculpaţilor R.G. (filele 60-62 dosarul parchetului, fila 67 dată cu ocazia propunerii de arestare preventivă în dosarul nr. 30934/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, fila 16 dosarul tribunalului şi fila 13 dosarul curţii de apel), T.G.C. (fila 75 dosarul parchetului, declaraţie dată în dosarul nr. 25588/3/2007 la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală cu ocazia propunerii de arestare preventivă, filele 126-127; 133-134 dosarul parchetului, filele 14-15 dosarul tribunalului şi fila 12 dosarul curţii de apel), planşele foto cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, privind decesul numitului S.M., al cărui cadavru a fost găsit într-o construcţie dezafectată, pe un teren viran din sector 6 ( filele 82-124 dosarul parchetului), cu declaraţiile martorilor M.D.P.( filele 135-138 dosarul parchetului ), T.M. ( filele 139-140 dosarul parchetului ), R.R. ( fila 141 dosarul parchetului şi filele 56-57 dosarul tribunalului), E.A.I. (fila 142 dosarul parchetului şi filele 54-55 dosarul tribunalului), cu procesul-verbal întocmit de organele de poliţie (fila 140 dosarul parchetului) din care rezultă modalitatea comiterii faptelor de către inculpaţi, contribuţia concretă a acestora, aceştia având reprezentarea rezultatului letal al faptelor comise şi urmărind producere sa, lăsând victima în stare de inconştienţă, fără ajutor, nu au anunţat pe nimeni, lăsând-o practic să moară.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a constatat că prima instanţă a înlăturat declaraţiile date de inculpaţi, în cursul cercetării judecătoreşti, apreciindu-le nesincere şi în vădită contradicţie cu celelalte probe din dosar.

Totodată, în mod judicios instanţa de apel a reţinut că vinovăţia ambilor inculpaţi a rezultat din declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale, inculpatul T.G.C., recunoscând faptele, menţionând că victima a fost lovită de el şi de F. ( inculpatul R.G. ), iar inculpatul R.G. a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori, declaraţii care se coroborează cu declaraţiile martorilor M.D.P., T.M., E.A. şi R.R.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate constată că în mod corect s-a stabilit de către instanţa de apel vinovăţia inculpaţilor T.G. şi R.G. în săvârşirea de către fiecare a infracţiunii de omor deosebit de grav, în raport cu împrejurările faptice reţinute.

Astfel, martorul T.M. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a arătat că"...C. era băut şi la un moment dat s-a apucat să se certe cu M., cei doi fiind de mai mult timp supăraţi unul pe celălalt. Certându-se rău, C. l-a lovit cu palma pe M., l-a lovit cu palma peste faţă de mai multe ori...Cred că l-a lovit de circa cinci ori cu palma peste faţă; eu m-am speriat şi am plecat de acolo deoarece nu vroiam să fiu şi eu bătut, l-am lăsat la acea construcţie pe C., bătându-l pe M. şi pe F...."

Martorul R.R. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a menţionat că „...M. mi-a spus că C. l-a omorât pe un alt boschetar, dar nu a spus pe cine. A băut o votcă şi a plecat. După un sfert de oră a apărut acest C. care a luat de 10.000 lei votcă. L-am întrebat de ce e supărat şi mi-a spus că l-a omorât pe unul M.I. moldoveanul. Nu mi-a spus cum l-a omorât. Mi-a spus că l-a bătut până la omorât. L-am întrebat dacă mai respiră şi el a zis că e mort. A plecat din bar, patronul m-a trimis să iau ţigări şi mergând l-am prins din urmă. Atunci l-a mai întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus că e mort, dar că o să-l tragă după el şi pe M....".

Acelaşi martor în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a precizat că „Arăt că în dimineaţa zilei de 12 iulie 2007 în jurul orelor 9,00 mă aflam la o cârciumă în apropierea secţiei 20 Poliţie, iar la un moment dat a venit inculpatul T. şi mi-a spus mie şi barmanului „C.C.T.", că l-a omorât pe M., împreună cu o altă persoană. A sosit apoi la locul unde eram T.M. şi M.P., însoţiţi de un inspector de poliţie, m-au luat şi pe mine şi am mers împreună la numitul Marin, unchiul victimei, pentru a-i anunţa moartea acesteia. Cunosc de la martorul T.M. că C. şi F. (inculpaţii T. şi R. ) l-au lovit cu o coadă de mătură pe S.M. (victima), M. nereuşind să-i potolească pe cei doi, ba mai mult inculpatul T. l-a lovit şi pe el, ameninţându-l cu moartea, acesta din urmă fiind nevoit să părăsească acea construcţie, inculpaţii rămânând şi continuând să agreseze victima. Nu am fost la locul faptei a doua zi, pe 12, împreună cu M. şi implicit, nu l-am văzut pe decedat. Arăt că în momentul în care T. a venit la bar şi mi-a spus că l-a omorât pe M., nu era beat, ci doar „îndârjit". Primul a sosit M., care mi-a povestit că inculpatul T. şi cu un alt băiat, pe care nu-l cunoaştem, au bătut victima şi chiar pe el şi apoi a sosit inculpatul T. Arăt că martorul T.M. nu era băut."

Martorul E.A.I. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a arătat că „..în seara de 11 iulie 2007 , în jurul orei 20,00 fiind la poartă am văzut că se îndreptau spre clădirea mai sus menţionată, toţi în stare de ebrietate şi au pătruns în interiorul clădirii. Dintre toţi am recunoscut pe unul M.B. După lăsarea întunericului am auzit ţipete şi gălăgie până noaptea târziu, respectiv ora 23-24, când s-au potolit. Dimineaţa 12 iulie 2007 orele 7 una din persoanele respective l-am auzit când a ţipat la ceilalţi, spunându-le bă a murit acesta. Auzind acest lucru m-am speriat şi am intrat în curte până au sosit organele de poliţie."

Acelaşi martor în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „ Arăt că în seara zilei de 11 iulie 2007 la orele 20,00 l-am văzut pe inculpatul T. împreună cu victima îndreptându-se spre acea construcţie părăsită, unde locuiau de regulă, pentru ca apoi să treacă spre aceeaşi construcţie alţi doi băieţi, aceştia consumând în mod regulat băuturi alcoolice şi făcând scanda. Am auzit până târziu ţipete şi gălăgie şi apoi pe la 23:00-24:00 respectivii să se potolească. în dimineaţa zilei de 12 iulie 2007 orele 07:00, unul dintre cei care locuiau în acea clădire a ţipat la ceilalţi spunându-le: „Bă, a murit ăsta", eu auzind această expresie, m-am speriat şi am intrat în curte până au sosit organele de poliţie. Arăt că în acea clădire dormeau 2-3 băieţi, ceilalţi având alte adăposturi. Arăt că cel care a ţipat anunţând moartea lui S. este T.M., el fiind cel care a anunţat şi organele de poliţie. Momentul exact al ţipătului era anterior orelor 07:00, fiind întuneric...".

În declaraţia dată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului, inculpatul T.G.C. a arătat că „în ziua de 11 iulie 2007, în jurul orelor 12,00-13,00 în parcul situat lângă benzinăria MOLL, eu împreună cu M.I., M., F. şi E., am început să consumăm băuturi alcoolice. După ce am băut toţi, circa 3 litri de votcă, în jurul orele 19,00-20,00, M.I. a devenit violent, în sensul că, a început să ne înjure, cele mai multe înjurături adresându-mi-le mie. Acest lucru m-a deranjat foarte mult, motiv pentru care am luat o coadă de mătură, cu care am lovit pe M.I. peste mâini şi pe spate. F. l-a lovit şi el pe M.I. cu aceeaşi coadă de mătură. M., văzând că scandalul se amplifică l-a luat pe M.I. şi au plecat într-o direcţie necunoscută. Eu am continuat să beau cu prietenii mei, până seara târziu când am adormit lângă ghena de gunoi, a unui bloc situat lângă Podul Grant. Pot conduce organele de poliţie, la locurile unde l-am bătut pe M.I. şi unde am dormit peste noapte. în cursul dimineţii de astăzi, în jurul orei 5,00 la ghena unde dormeam a venit M. şi mi-a spus că „a murit M.I.". Nu l-am întrebat alte amănunte legate de moartea lui M.I., iar M., în continuare, a plecat spre un bar amplasat lângă Secţia 20 Poliţie. „La S.". Am plecat şi eu în zona respectivă, la un bar situat în faţa Secţiei 20 Poliţie de unde am şi fost invitat să merg în sediu, de către doi poliţişti pentru a clarifica împrejurările în care a decedat M.I.... Nu a fost vorba despre vreun conflict preexistent, ci totul a fost spontan, fiind generat de violenţa verbală a lui M.I....".

În declaraţia dată în faţa procurorului, în prezenţa apărătorului, inculpatul R.G. zis F. a arătat că „...în seara zilei de 11 iulie 2007, în jurul orelor 18,00, eu şi T. am mers la adăpostul lui M.I. şi M. Acesta aveau circa 4 sticle din plastic, cu votcă, băutură pe care am consumat-o până în jurul orelor 00,00. în jurul acestei ore, fiind beţi, T.G.C. i-a reproşat lui S.M. faptul că l-a agresat pe ui alt individ fără locuinţă, pe nume R.E. Din acest motiv, între ei a izbucnit cearta. T. s-a apropiat de S. şi a început să-l lovească u pumnii şi picioarele peste tot corpul, timp de circa 15 minute. După aceasta, m-am apropiat şi eu li timp de circa 10 minute l-am lovit pe S.M. cu pumnii şi picioarele, fără să vizez vreo anume parte a corpului. După ce m-am oprit, T. a luat o coadă de mătură cu care a început să-l lovească pe S.M., până aceasta s-a rupt. S-a înarmat cu o altă coadă de mătură cu care a lovit în continuare, dar şi aceasta s-a rupt. Atunci T. a ieşit din adăpost şi de undeva din exterior a adus un par lung de circa 1,8 metri şi gros de vreo 5 cm. În acest moment eu am ieşit din adăpost şi am plecat la adăpostul meu şi al lui T.... Astăzi, am hotărât să mă predau, deoarece sunt conştient de fapta pe care am făcut-o şi regret sincer comiterea acesteia. Nu am fost niciodată internat în vreo unitate psihiatrică."

În procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 12 iulie 2007 de procurorul criminalist se menţionează că „Ajunşi la faţa locului am constatat că locul producerii faptei este situat într-o baracă aflată în mijlocul unei platforme betonate de pe Calea Giuleşti pe locul unde a fost un en-gros, în prezent dezafectat. Construcţia respectivă este cunoscută în zonă pentru faptul că este folosită de oamenii fără adăpost pentru a locui... 1 Tot în faţa uşii de intrare la 3 metri a fost găsită o mătură căreia îi lipseşte coada. în interior, în colţul opus geamului se află cadavrul unui bărbat, printre alte lucruri. Lângă cadavru a fost găsită o care marcată cu cifra 2, agăţată pe perete o sacoşă de plastic maro identificată cu cifra 3, iar în spatele cadavrului pe o pătură maro a fost găsită o sticlă verde identificată cu cifra 4....în colţul opus uşii metalice au fost identificate mai multe bucăţi de lemn dintre care unul pare a fi o coadă de mătură marcate cu cifra 5 şi 6. Cu cifra 7 şi 8 au fost marcate alte bucăţi de lemn ce par de asemenea, bucăţi de cozi de mătură. Lângă mâna stângă a cadavrului este găsită o altă bucată de lemn care prezintă urme brun roşcat ce par a fi de sânge, identificată cu cifra 9. Pe salteaua gri a fost găsită o pungă de plastic identificată cu cifra 10, iar cu numărul 12 a fost marcată o sticlă având inscripţia „ALLURE". Cadavrul este în poziţia decubit lateral-stânga prezintă rigiditate generalizată şi are un tricou înfăşurat în jurul antebraţului stâng. Este îmbrăcat într-un tricou de culoare roşie şi pantaloni negri, desculţ. La examinarea făcută de medicul legist prezintă excoriaţii şi plăgi superficiale pe faţa antebraţului stâng şi în treimea inferioară a acestuia. O echimoză circulară centrată de excoriaţia în treimea superioară a antebraţului. La nivelul degetelor 3,4,5 stânga pe faţa dorsală prezintă câte o plagă excoriată. Pe braţul stâng în treime inferioară prezintă o plagă arcuită de 1 cm. în treimea medie a braţului o dungă echimotică cu centru palid. La degetul 2 de la mâna dreaptă plagă superficială delabremdă. Pe antebraţul drept, faţa cubitală, treimea inferioară, plagă profundă cu margini netede, 3,5 cm. şi unghiuri ascuţite. Pe braţul drept, anterolateral dungi echimotice cu centru palid şi margini paralele între 4-6 cm. lungime şi 2,5 cm. lăţime. Pe braţul drept posterior multiple placarde excoriate. în partea dreaptă a toracelui lateral şi posterior multiple placarde escoriate. La nivelul hemitoracelui drept crepităţi subcutanate şi osoase. La nivelul hemitoracelui stâng, lateral, multiple dungi echimotice cu centru palid. La nivelul şoldului şi fesei stângi multiple dungi echimotice cu centru palid. La nivelul gambei stângi, anterior plagă 0,8/1 cm. pe fond echimozat. La nivelul coapsei drept multiple dungi echimotice, iar la nivelul gambei drepte lateral şi posterior, de asemenea, dungi echimotice şi o escoriaţie. Toate acestea au caracteristici ca fiind recente. Urechea dreaptă pavilion, plagă plesnită ce merge până în conductul auditiv extern, plagă cu margini anfractuoase. In jurul urechii drepte, multiple placarde excoriate cu hematoame. Pe obrazul drept două excoriaţii profunde. Orbitopalpebral drept, echimoză cu tumefacţii. Frontal stânga placardă excoriată pe fond tumefiat. Frontal dreapta două placarde excoriate una cu înfundare în tăblia osoasă. Concluzia medicului legist este că victima prezintă un politraumatism cranio-facial,toracic şi de membre survenit cu 1-2 ore înaintea morţii prin agresiune şi lovire cu corpuri dure...".

În raportul medico-legal de necropsie al victimei S.M. cu nr. A 3/1010/2007 de la 13 noiembrie 2007 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti s concluzionează că „ Moartea bărbatului neidentificat de circa 38 ani ( S.M.) găsit decedat într-un imobil dezafectat din sector 6, a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecinţa unui politraumatism cu hemoragie meningee, fractură de os maxilar şi arcadă zigomatică dreapta, fracturi costale hemitoracic bilateral, dilacerare hepatică cu hemoperitoneu, multiple echimoze cu hematoame din sânge lichid în părţile moi subiacente echimozelor. Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au produs prin lovire repetată cu corp dur şi corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Decesul poate data din 11/12 iulie 2007. Sângele recoltat este de grup „A" au aglutinină beta distrusă (Buletin nr. 772 din 23 iulie 2007) şi conţine 2,45 g %o alcool etilic (Buletin nr. 734/c ).

Mijloacele de probă mai sus arătate au dovedit contribuţia şi în consecinţă vinovăţia inculpaţilor T.G.C. şi R.G. la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, din modalitatea săvârşirii acesteia, rezultând că inculpaţii au produs victimei S.M. multiple şi grave leziuni, după care, fără să-i acorde vreun ajutor, au abandonat-o, lăsând-o să moară, aşa încât aceştia au dovedit ferocitate, iar victima a fost supusă unor suferinţe prelungite în timp.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine critica apărătorul recurentului inculpat R.G., referitoare la nevinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei, deoarece din materialul probator administrat şi din al cărui conţinut au fost evidenţiate în mod expres mijloacele mai sus arătate a fost dovedită contribuţia inculpatului şi în consecinţă vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii reţinute.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepţia materialului probator administrat în cauză, de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată de aceasta există o deplină concordanţă, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici criticile ambilor recurenţi inculpaţi, prin apărători, referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate acestora, solicitând reducerea pedepselor aplicate, deoarece a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanţele în care acestea au fost săvârşite, de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptei, de multitudinea loviturilor aplicate, de intensitatea acestora, chiar de varietatea obiectelor folosite, precum şi cu pumnii şi picioarele, pe fondul consumului de alcool, aceasta fiind o circumstanţă agravantă, în condiţiile în care rapoartele de expertiză psihiatrice efectuate ambilor inculpaţi evidenţiază discernământul păstrat în raport cu faptele comise, valoarea socială fundamentală atinsă, respectiv viaţa omului, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au avut o atitudine nesinceră în faţa instanţelor cu privire la comiterea faptelor, inculpatul T.G.C. este recidivist postexecutoriu, aşa cum rezultă din fişa de cazier, aflată la fila 128 dosarul parchetului, iar inculpatul R.G. este cunoscut cu antecedente penale, potrivit fişei de cazier, aflată la 129-132 dosarul parchetului, ambii dovedind perseverenţă infracţională, nu au ocupaţie.

Astfel, pedepsele aplicate inculpaţilor, de câte 20 de ani închisoare, al căror cuantum a fost orientat către maximul special, cu executare în regim de detenţie, s-a considerat în mod just că sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor coercitiv, de exemplaritate, dar şi educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

Totodată, Înalta Curte consideră că în modul în care au fost stabilite pedepsele aplicate inculpaţilor, au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea reflectând şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilurile socio-morale şi de personalitate ale inculpaţilor, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi T.G.C. şi R.G. împotriva deciziei penale nr. 78 din 13 martie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Se va deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive astfel: pentru recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru recurentul inculpat R.G. de la 15 septembrie 2007 la 19 iunie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi T.G.C. şi R.G. împotriva deciziei penale nr. 78 din 13 martie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive astfel: pentru recurentul inculpat T.G.C. de la 12 iulie 2007 la 19 iunie 2008, iar pentru recurentul inculpat R.G. de la 15 septembrie 2007 la 19 iunie 2008.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2202/2008. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2215/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2207/2008. Penal