ICCJ. Decizia nr. 2200/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2200/2008
Dosar nr. 111’78.2/87/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 11 martie 2008 a Tribunalului Teleorman, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuent condamnat G.C., împotriva sentinţei penale nr. 98/2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman, sentinţă prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 ani şi 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1039/2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 8 luni închisoare.
A fost obligat inculpatul şi la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, revizuent condamnat G.C., a solicitat revizuirea sentinţei amintite invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv că este nevinovat în raport de probele administrate în cauză şi a solicitat audierea unui martor.
Pentru a respinge cererea de revizuire, prima instanţă a reţinut că în dovedirea susţinerilor sale, revizuentul a propus audierea unui martor, pentru care a solicitat „ protecţie specială", acest martor în urma unei convorbiri telefonice cu P.R., a aflat de la acesta că el a comis infracţiunea.
Susţinerea condamnatului revizuent nu s-a coroborat cu întregul material probator administrat în cauză, din care a rezultat fără dubii vinovăţia acestuia cu privire la fapta pentru care a fost judecat şi condamnat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. care prevăd strict şi limitativ cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat de către revizuent nu poate conduce la fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul revizuent.
Prin criticile aduse sentinţei fondului, revizuentul condamnat a arătat că, nu este vinovat de fapta pentru care a fost judecat şi condamnat, că această faptă a fost săvârşită de către P.R., iar despre acest fapt a aflat ulterior de la o altă persoană pe care solicită a fi audiată ca martor în instanţă.
Apelul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticii aduse şi în lumina dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se constată că în mod corect prima instanţă a conchis că în cauză n-au fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 99 din 08 aprilie 2008, Curtea de apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea cererii de revizuire pentru aceleaşi motive invocate la fond şi în apel.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, astfel cum s-a reţinut de cele două instanţe, prin motivele de revizuire încadrate de revizuent la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul revizuent urmăreşte prelungirea probaţiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute instanţelor ce au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul procesual penal actual, acestea nerespectând dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de revizuentul condamnat, motivat de faptul că art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede strict şi limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea, iar motivele invocate de către revizuentul condamnat nu se regăsesc în aceste dispoziţii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat G.C., va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.C. împotriva deciziei penale nr. 99 din 08 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2202/2008. Penal → |
|---|
