ICCJ. Decizia nr. 2447/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2447/2008
Dosar nr. 5863/1/2008
Şedinţa publică din 16 iulie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3377/2/2008,în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.P. pe o perioadă de 30 de zile, de la 7 iulie 2008 până la 5 august 2008 inclusiv.
S-a reţinut că la data de 6.06.2008 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 3377/2/2008, sesizarea formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24 aprilie 2008 de Tribunalul de Mare Instanţă din Marsilia Franţa, faţă de numitul I.P.
După efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 881 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu dispoziţiile alin. (5) al acestui text de lege, Curtea a înaintat mandatul european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea luării de către procurorul general a măsurilor necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în fata instanţei.
La data de 06 iulie 2008 - ora 23.30, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat acestei instanţe actele întocmite în cauză împreună cu persoana solicitată I.P., aflată în stare de libertate, pentru a se proceda conform dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004.
La termenul fixat în data de 07 iulie 2008, ora 00.30, Curtea a procedat la aducerea la cunoştinţa numitului I.P. a mandatului european de arestare emis pe numele său şi la ascultarea acestuia în vederea arestării.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel a reţinut că la data de 24 aprilie 2008, Vice-preşedintele însărcinat cu instrucţia la Tribunalul de Mare Instanţă din Marsilia - Franţa a emis un mandat european de arestare faţă de numitul I.P. în vederea efectuării urmăririi penale în cauza ce face obiectul dosarului de instrucţie nr. R05/00016 (nr. parchet 051101354).
Din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare rezultă că persoana solicitată I.P. este anchetată judiciar de către autorităţile franceze pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism agravat comis de mai multe persoane acţionând în calitate de autori sau complici faţă de mai multe persoane, prevăzută de art. 225-5, art. 225-7, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25 din Codul penal francez şi sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare delictuală şi participare la o asociere de răufăcători în vederea săvârşirii unor fapte de proxenetism agravat, prevăzută de art. 450-1 şi art. 450-3 din Codul penal francez şi sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare delictuală.
Faptele reţinute în sarcina persoanei urmări te constau, în esenţă, în aceea că: din datele existente a rezultat presupunerea existenţei în Marsilia a unei reţele de proxeneţi români aflaţi în Franţa, conduşi de către I.I., fratele numitului I.P., în care se aflau şi numiţii C.A., zis R., T.V., S.M. şi M.S., fiecare membru al acestei reţele având câte una sau mai multe prostituate cărora le controlează munca, numărul clienţilor, alegerea hotelurilor şi recuperează produsele obţinute de pe urma prostituţiei prin utilizarea violentelor verbale şi fizice. Totodată, a rezultat că numitul B.D.G. ar fi intermediarul dintre I.I. şi numitul B.G., alias G., în scopul permiterii îndrumării fetelor aduse din România.
În cursul anului 2005 şi 2006, acţionând pe teritoriul României, numitul I.P. împreună cu soţia sa "S.", complice, E.D. alias "M.", B.V. alias "C." şi M., au recrutat mai multe fete printre care A.M.C., O.T., I.B., în vederea preluării acestora de către S.P. şi B.G. alias G., care se ocupau de organizarea transportului acestor femei din România până în Marsilia - Franţa, unde erau preluate de către un grup constituit în vederea săvârşirii unor fapte de proxenetism şi obţinerii unor importante sume de bani din această activitate.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei urmărite I.P., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În acest context, Curtea reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88/1 şi art. 89 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune arestarea persoanei urmărite I.P., având în vedere că faţă de acesta s-a emis un mandat european de arestare pentru infracţiuni prevăzute de art. 85 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004, mandat ce cuprinde informaţiile necesare şi este tradus conform dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din acelaşi act normativ.
În raport de dispoziţiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se impune arestarea persoanei urmărite I.P. în vederea audierii acesteia şi discutării punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său.
Susţinerile persoanei urmărite cu privire la nevinovăţia sa în săvârşirea faptelor pentru care este anchetat de autorităţile franceze (invocându-se, în acest sens, împrejurarea că nu a părăsit teritoriul României în perioada în care s-au comis faptele, nu a cunoscut participanţii la săvârşirea acestora, enumeraţi în cuprinsul mandatului) sunt lipsite de relevanţă sub aspectul arestării sale în această procedură, cât timp autoritatea română de executare nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt reţinută de autorităţile emitente sau probele administrate, atribuţiile sale fiind limitate la examinarea conformităţii mandatului european cu dispoziţiile legale incidente în această procedură.
Nici faptul menţionării în cuprinsul mandatului a cărui executare se solicită a unui al doilea prenume al persoanei solicitate, respectiv "F.", nu constituie un impediment la arestarea acestuia, deoarece celelalte date de stare civilă corespund în totalitate, iar menţionarea celui de-al doilea prenume este în mod evident o eroare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a dispus arestarea persoanei solicitate I.P. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 07 iulie 2008 până la data de 05 august 2008 inclusiv .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, prin apărătorul său ales care a fost prezent la pronunţare.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 177 din 8 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor franceze, dispunându-se în consecinţă predarea(sub condiţia ca. în cazul pronunţării unei pedepse privative de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei).
În baza sentinţei susmenţionate, persoana solicitată a fost predată autorităţilor franceze la data de 15 iulie 2008,fapt ce rezultă din adresa transmisă instanţei de recurs de către I.G.P.R.
Examinând încheierea recurată Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Arestarea persoanei solicitate a fost dispusă de prima instanţă cu respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 302/2004,constatându-se că mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) din aceeaşi lege.
Este adevărat că, fiind audiat cu ocazia arestării, persoana solicitată nu a recunoscut săvârşirea faptelor menţionate în mandat ,însă această împrejurare a fost calificată în mod corect de către instanţa de fond ca fiind lipsită de relevanţă, având în vedere cadrul procesual de faţă, dar şi împrejurarea că situaţia de fapt şi probatoriul administrat de autoritatea emitentă nu pot fi cenzurate în procedura executării unui mandat european de arestare.
În consecinţă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, prima instanţă a dispus arestarea persoanei solicitate, respectând astfel prevederile imperative ale Legii nr. 302/2004 înscrise în art. 89 alin. (3).
Pe de altă parte, este de observat că ulterior, cu ocazia discutării punerii în executare a mandatului european, persoana solicitată a consimţit în mod expres la predarea sa către autorităţile franceze, lucru care între timp s-a şi întâmplat, astfel încât recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa este rămas practic fără obiect.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva încheierii din 7 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3377/2/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2443/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2449/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
