ICCJ. Decizia nr. 2493/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2493/2008
Dosar nr. 6193/1/2008
Şedinţa publică din 30 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul Ţ.F. împotriva sentinţei penale nr. 426 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului Ţ.F. şi a amânat judecarea apelului la 8 august 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa Curţii de Apel a motivat că până la termenul când a pronunţat încheierea nu au intervenit împrejurări noi de natură să modifice temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
S-a reţinut că instanţa de fond l-a condamnat, la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
Instanţa a motivat că nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara nu este fondată, întrucât aşa cum a reţinut nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
În motivele de recurs a susţinut că deşi a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara instanţa nu s-a pronunţat efectiv în legătură cu această cerere. Consideră că această omisiune este nelegală şi a cerut casarea încheierii cu trimitere la instanţa care a pronunţat-o.
Pe de altă parte, susţine că încheierea din 29 mai 2008 a aceleiaşi curţi de apel prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului Ţ.F. este lovită de nulitate fiind semnată de 3 judecători.
Recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanţa apelului a motivat că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă se menţin.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de corupţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Sunt realizate condiţiile art. 143 alin. (1) şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru arestarea inculpatului.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 160b alin. (3) în cursul judecăţii instanţa care verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Aşa cum s-a arătat nu s-a schimbat nimic cu privire la situaţia care a determinat arestarea preventivă a inculpatului, astfel că revocarea sau modificarea acesteia ar fi netemeinică.
Nu are relevanţă nici invocarea faptului că instanţa a cărei încheiere este atacată nu s-a pronunţat expres cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Aşa cum s-a arătat instanţa a motivat care sunt temeiurile pentru a nu înlocui măsura şi în mod expres a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, ceea ce în înţelesul limbii române exclude că instanţa ar fi modificat această măsură.
Referitor la critica pe care recurentul inculpat o aduce încheierii din 29 mai 2008, Înalta Curte constată că este investită să judece doar recursul împotriva încheierii din 8 iulie 2008.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva încheierii din 8 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 36865/3/2007 (990/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 30 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2498/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
