ICCJ. Decizia nr. 2476/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2476/2008
Dosar nr. 6316/1/2008
Şedinţa publică din 25 iulie 2008
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 40681/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a revocat măsura arestării preventive a inculpatului N.S. şi a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.
În baza art. 145 alin. (1) pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va respecta următoarele obligaţii:
- să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., în cazul încălcării cu rea credinţă a măsurii preventive aplicate.
Inculpatul urmează a fi pus de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 147/ U.P. din 10 septembrie 2007 al Tribunalului Bucureşti la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că, în raport de stadiul procesului, apel, şi de starea sănătăţii inculpatului, soluţionarea cauzei se poate face şi cu inculpatul în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând casarea încheierii şi menţinerea stării de arest a inculpatului în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, iar bolile de care suferă acesta nu sunt grave.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de parchet, cât şi din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia atacată fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 2332/P/2007 din 19 noiembrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 727 din 12 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 10 ani şi 4 luni închisoare, pentru complicitate la înşelăciune, iar în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 61 din 9 ianuarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a dispus ca inculpatul, în final, să execute 11 ani închisoare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul N.S. a fost reţinut de organele de poliţie pe o perioadă de 24 ore, măsură dispusă prin ordonanţa din 28 august 2007.
La data de 29 august 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de înşelăciune.
La data de 30 august 2007, parchetul a întocmit referatul de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului N.S.
Prin încheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 29045/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data încarcerării.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 174/ DP din 10 septembrie 2007 de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale, existând indicii că acesta a părăsit teritoriul României, prin încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 29045/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională nr. 13 din 12 noiembrie 2007 în vederea extrădării inculpatului.
Totodată, a fost emis mandatul european de arestare nr. 33 din 12 noiembrie 2007.
La data de 19 mai 2008, inculpatul a fost arestat în baza mandatului european de către autorităţile germane, inculpatul fiind predat autorităţilor judiciare române.
Prin încheierea din 26 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 29045/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a constatat efectuată procedura prevăzută de art. 150 alin. (2) şi art. 152 alin. (4) C. proc. pen., faţă de inculpat şi s-a dispus punerea în executare a M.A.P. 174/ UP din 10 septembrie 2007.
Ulterior acestei date, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a 2-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost înregistrat apelul declarat de Parchet împotriva sentinţei penale nr. 727 din 12 iunie 2008, prilej cu care instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N.S. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., adoptând soluţia care a fost atacată cu recurs de către procuror şi care face obiectul prezentului dosar.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând conform art. 160b C. proc. pen., dispoziţii referitoare la revocarea măsurii arestării preventive sau la menţinerea acestei măsuri.
În cauză, instanţa investită cu soluţionarea apelului a considerat că, la data la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a cunoscut împrejurarea că acesta suferă de mai multe afecţiuni grave, împrejurarea dovedită cu acte medicale, motiv pentru care a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi a luat faţă de inculpat măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea Bucureşti, conform art. 145 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că soluţia este corectă având în vedere că inculpatul suferă de diabet zaharat insulino-dependent decompensat, obezitate gradul II-III, boală coronariană cronică ischemică dureroasă, iar în antecedente infarct miocardic, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, împrejurare care, într-adevăr, nu a fost cunoscută la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că aceasta a fost luată în lipsa inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală.
Înalta Curte apreciază că în cadrul verificării periodice a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive nu trebuie omise dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., referitoare la scopul măsurii preventive, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, viaţa, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care a fost luată măsura.
Ori, în cauză, în raport atât de faza în care se află procesul penal (apel), cât şi de starea de sănătate precară a inculpatului, se constată că acesta se poate desfăşura în bune condiţii şi cu inculpatul în stare de libertate, faţă de care, oricum, s-a dispus o măsură restrictivă de circulaţie, respectiv, obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Împrejurările că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească şi că acesta este recidivist, vor fi analizate de către instanţa de control judiciar, în cadrul soluţionării apelului declarat de Parchet, prilej cu care şi inculpatul îşi va putea face apărările pe care le consideră necesare.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 25 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 40681/3/2007, privind pe intimatul inculpat N.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2473/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2477/2008. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
