ICCJ. Decizia nr. 2511/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2511/2008
Dosar nr. 3148/2/2008
Şedinţa publică din 6 august 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 ianuarie 2008 s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, cererea de revizuire împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, formulată de condamnata C.L., privind sentinţa penală nr. 847 din 12 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 4302 din 19 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, condamnata a arătat că urmărirea penală şi judecata s-au făcut în lipsa sa şi, tot în lipsă, a fost condamnată, deşi ea ar fi fost în ţară, în tot acest timp. Părţile vătămate M.G. şi M.L. au de fapt ură personală pe ea, în urma unor vechi certuri de familie. Revizuienta nu i-ar fi putut nici înşela şi nici constrânge, de vreme ce ea şi soţii M. nici măcar nu-şi vorbeau. Dosarul penal i-a fost fabricat, ea nu a fost confruntată cu părţile vătămate, a fost condamnată pe baza unor prezumţii şi nu pe baza unor dovezi solide concrete.
Revizuienta a solicitat rejudecarea dosarului, cu consecinţa diminuării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 355 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, cererea de revizuire formulată de petentă.
Prima instanţă, şi-a argumentat soluţia prin aceea că motivul invocat de revizuientă şi anume rejudecarea dosarului, cu consecinţa diminuării pedepsei, nu constituie caz de revizuire, deoarece ar presupune şi încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Apelul declarat de condamnata revizuientă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 158/ A din 12 iunie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, fără a-l motiva în scris.
Inculpata nu şi-a motivat recursul nici ulterior, susţinând doar, prin apărătorul din oficiu, ideea casării, cu trimiterea pentru a se completa probatoriul administrat, cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Recursul este nefondat.
Niciunul din argumentele invocate de revizuientă în susţinerea cererii sale de revizuire nu se înscrie în motivele concrete şi limitativ prevăzute de lege, pentru a justifica admiterea unei astfel de cereri.
În atare situaţie, hotărârea de respingere a cererii de revizuire ca şi hotărârea de menţine a acelei hotărâri, este temeinică şi legală, nefiind motive de casare a lor.
Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată C.L. împotriva deciziei penale nr. 158 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2505/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
