ICCJ. Decizia nr. 2517/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2517/2008
Dosar nr. 6377/1/2008
Şedinţa publică din 6 august 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus menţinerea arestării preventive în cauză a inculpaţilor P.B.M. şi B.R.V. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanţa de apel a reţinut pe baza actelor şi probelor dosarului că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinite una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză s-a apreciat că există indicii temeinice referitoare la săvârşirea unei fapte penale, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.
Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpaţii P.B.M. şi B.R.V.
Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpaţii P.B.M. şi B.R.V. cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii"), revocarea arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive" [(alin. (3)].
Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat şi nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor recurenţi pentru săvârşirea de infracţiuni grave, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpaţi, la pedepse cuprinse de câte 6 ani închisoare.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaţilor examinând temeiul de legalitate şi temeinicie în faţa instanţei de apel, menţinerea arestării preventive este justificată întrucât inculpaţii recurenţi sunt trimişi în judecată pentru infracţiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică chiar şi la interval de un an şi 6 luni de la comiterea faptelor penale amintite în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menţinerii arestării preventive şi pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deţinut legal, pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent").
În consecinţă, cererea inculpaţilor recurenţi este neîntemeiată întrucât menţinerea arestării preventive a acestora şi pe parcursul soluţionării apelurilor a fost dispusă de instanţa competentă de control judiciar în concordanţă cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la plata sumei de 200 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.B.M. şi B.R.V. împotriva încheierii din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 8103/105/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2519/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
