ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2575/2008
Dosar nr. 6752/1/200.
Şedinţa publică din 25 august 2008
Examinând recursul de faţă constată:
Prin încheierea din 13 august 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 736/64/2008, s-a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.L.
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) şi de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., infracţiunea de omor calificat constând în aceea că la data de 1 februarie 2008, pe un drum din comuna Ghelniţa, inculpatul a aplicat victimei B.Z. o lovitură cu un briceag în zona cervicală stângă în urma căreia acesta a decedat.â
S-a mai reţinut că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă presupunerea că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 148 alin. (1) raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
De asemenea s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile legale privind luarea acestei măsuri preventive, măsura fiind corect dispusă în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, atitudinea inculpatului şi personalitatea acestuia constituie probe din care reiese că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a avut în vedere că, faţă de gravitatea faptei comise, se impune menţinerea măsurii arestării preventive, starea de fapt cu care a fost sesizată instanţa nemodificându-se în urma administrării probelor, precum şi faptul că această măsură este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că nejustificat a fost menţinută arestarea preventivă întrucât a comis fapta în legitimă apărare.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa, verificând periodic, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, menţine această măsură dacă se constată că temeiurile luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o impun.
In speţă se constată că, faţă de actele dosarului, din care rezultă că este justificată presupunerea că inculpatul, în public, a lovit cu briceagul, în zona latero - cervicală stângă, pe B.Z. cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, în mod corect instanţa a menţinut arestarea preventivă a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 1 din 2 februarie 2008 a Tribunalului Covasna impun în continuare privarea inculpatului de libertate având în vedere fapta în materialitatea sa, împrejurările în care a fost comisă din care se poate deduce agresivitatea şi violenţa inculpatului.
Aşa fiind recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva încheierii din 13 august 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 736/64/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din Fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară pentru recurentul inculpat G.L. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 25 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2580/2008. Penal → |
|---|
