ICCJ. Decizia nr. 2589/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2589/2008
Dosar nr. 22871/3/2008
Şedinţa publică din 27 august 2008
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 281 din 10 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul C.M. după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
-în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani după executarea pedepsei, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
-în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea acordată inculpatului pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare Ia8 mai 2004, urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 4 ani stabilită în cauză şi restul de pedeapsă de 3 ani, 5 luni şi 29 de zile, în final inculpatul C.M. având de executat o pedeapsă de 7 ani, 5 luni şi 29 de zile închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei detenţia preventivă de la 5 iunie 2007 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea inculpatului.
S-a constatat că drogurile au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a restituit inculpatului telefonul Motorola ridicat cu ocazia percheziţiei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
Având în vedere denunţurile martorilor C.L.D. şi T.M.B. s-a organizat prinderea în flagrant a numitului „M.", despre care martorii au declarat că vinde droguri la locuinţa sa şi care a fost identificat în persoana lui C.M.
În acest scop, la data de 5 iunie 2007, în prezenţa martorului asistent S.S., s-a înmânat martorului T.M.B. suma de 100 lei compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal.
În jurul orei 12,15, sub supravegherea organelor de poliţie, martorul denunţător s-a deplasat spre locuinţa inculpatului situată în sector 5. Pe drum martorul s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a înmânat suma de 100 lei, după care martorul a intrat în locuinţa inculpatului unde a venit şi acesta după aproximativ 10 minute, având asupra sa heroina achiziţionată pentru denunţător, din care inculpatul a oprit o parte pentru consumul său propriu.
În locuinţa inculpatului martorul şi-a injectat heroină după care a plecat şi a predat organelor de poliţie heroina cumpărată de la inculpat.
Imediat s-a procedat la percheziţionarea locuinţei inculpatului în prezenţa martorului asistent S.S.. în imobil au fost găsiţi inculpatul C.M. şi martorii R.I., M.C., C.D.C. şi C.L.
Pe o măsuţă a fost găsită o substanţă pulverulentă despre care inculpatul a afirmat că este heroină. De asemenea pe o masă din încăperea folosită exclusiv de inculpat au fost găsite: o folie de staniol cu urme de substanţă maronie arsă, 3 seringi folosite şi un capac de seringă, toate prezentând urme de substanţă, şi un pachet de ţigări Marlboro pe care se afla o substanţă pulverulentă maronie cu miros înţepător.
Asupra inculpatului a fost găsită suma de 35 lei în compunerea căreia au fost identificate o bancnotă de 10 lei şi două bancnote de câte 5 lei ale căror serii corespundeau cu cele înscrise în procesul verbal încheiat de organele de cercetare penală.
Instanţa a reţinut că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332295 din 5 iunie 2007 rezultă că cele trei seringi şi capacul de seringă prezintă urme de heroină, iar substanţa predată de martorul denunţător şi cea găsită cu ocazia percheziţiei în locuinţa inculpatului este heroină.
S-a reţinut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), de art. 5 şi de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că din fişa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 5, definitivă prin neapelare la 8 mai 2004, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat pedeapsă ce a fost graţiată condiţionat, instanţa a reţinut că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea graţierii condiţionate.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modul în care s-au comis în concret faptele, conduita anterioară a inculpatului, atitudinea sinceră pe parcursul procesului, de natură a înlesni aflarea adevărului, căreia i s-a atribuit un caracter atenuant.
Inculpatul a declarat apel solicitând să se dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 150 din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a menţinut arestarea preventivă a acestuia, a dedus la zi durata detenţiei preventive şi a obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a avut în vedere că, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, prima instanţă a redus pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise, iar pedeapsa finală de 7 ani, 5 luni şi 29 de zile închisoare este rezultatul incidenţei dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea graţierii, aşa încât critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei nu este fondată.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu există motive care, luate în considerare din oficiu, să ducă la desfiinţarea hotărârii.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a susţinut că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. ci ale art. 37 lit. b) şi că în mod greşit a fost revocată graţierea condiţionată întrucât infracţiunile deduse judecăţii au fost comise după trecerea termenului de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a mai susţinut că pedepsele au fost greşit individualizate şi că se impune reducerea acestora dându-se eficienţă maximă dispoziţiilor art.76 C. pen.
Recursul este fondat din următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în mod greşit s-a reţinut existenţa pluralităţii de infracţiuni în forma recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. deşi în cauză erau întrunite elementele constitutive ale recidivei postexecutorii prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
De asemenea greşit s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Astfel, se reţine că în cauză există pluralitate de infracţiuni în forma recidivei, primul termen al acesteia constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată, pentru infracţiunea de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 8 mai 2004, pedeapsă graţiată condiţionat conform art. 543/2002.
Potrivit art. 120 alin. (1) C. pen. „graţierea are ca efect înlăturarea în totul sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară".
În cazul graţierii condiţionate, pe durata unui termen condiţie prevăzut de actul de clemenţă, înlăturarea executării pedepsei are caracter provizoriu, executarea pedepsei fiind definitiv înlăturată numai după împlinirea acestuia.
Graţierea acordată prin Legea nr. 543/2002 este o graţiere condiţionată, executarea pedepselor fiind definitiv înlăturată, potrivit art. 7, dacă în termen de 3 ani cei graţiaţi nu săvârşesc o infracţiune cu intenţie.
Este de reţinut şi faptul că, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 „ atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la rămânerea definitivă a hotărârii".
Aşa fiind, în speţă, graţierea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentinţa penală nr. 1405/2004 şi-a produs efectele, constând în înlăturarea provizorie a executării pedepsei, la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv la 8 mai 2004. De la această dată a început să curgă şi termenul condiţie de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, astfel încât acesta se-a împlinit înainte de data de 5 iunie 2007 când inculpatul a comis faptele deduse judecăţii.
În consecinţă se constată că, la data săvârşirii infracţiunilor, executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare era definitiv înlăturată ca efect al graţierii. Cum infracţiunile deduse judecăţii au fost comise după graţierea totală a acestei pedepse, în cauză incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi nu cele ale art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Din aceleaşi considerente nu se mai putea revoca beneficiul graţierii şi nu se mai putea dispune executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
Curtea constată că este nefondată critica vizând individualizarea pedepselor în condiţiile în care acestea se situează, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, sub limita minimă prevăzută de lege.
Din actele dosarului nu rezultă existenţa nici unei împrejurări care să justifice reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune comisă, cuantumul acestora fiind şi aşa semnificativ diminuat faţă de pericolul social concret al faptelor determinat şi de existenţa stării de recidivă.
Faţă de considerentele expuse se va admite recursul declarat de inculpat şi, conform art. 385/15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., se vor casa în parte hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel.
Rejudecând, Curtea va înlătura dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi va face aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Va fi de asemenea înlăturată aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1405/2004, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 150 din 9 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr.281 din 10 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Înlătură dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de către inculpat.
Înlătură aplicarea art. 7 din Legea 543/2002 cu privire la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1405 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 8 mai 2004, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2007 la 27 august 2008.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2572/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2623/2008. Penal → |
|---|
