ICCJ. Decizia nr. 2580/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2580/2008
Dosar nr. 5824/121/200.
Şedinţa publică din 27 august 200.
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 40/F din 1 februarie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia penală, a condamnat pe inculpata S.I. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 iunie 2007 la zi.
S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenţii civile.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Inculpata S.I. a locuit împreună cu soţul său S.M. şi fiul lor S.T. în oraşul Tg.Bujor.
În anul 2007, soţul inculpatei a suferit un accident cerebral care i-a afectat mâna dreaptă şi piciorul drept.
La data de 26 iunie 2007, în jurul orelor 930- 1000, inculpata s-a întors de la câmp, după ce consumase aproximativ 1 I de vin. între aceasta şi soţul său a izbucnit un conflict spontan pe tema treburilor gospodăreşti, întrucât S.M., curăţind porumb, împrăştiase boabe pe jos.
În urma reproşurilor făcute de inculpată, S.M. s-a ridicat în picioare şi a prins-o pe soţia sa de încheietura mâinii, încercând să o muşte. Inculpata s-a eliberat, a intrat în casă şi a închis uşa, ţinând-o din interior, iar victima a împins uşa, împrejurare în care a căzut geamul şi s-a spart.
Inculpata a ieşit din casă şi a fugit în grădină, fiind urmată de soţul său, după care a revenit pe prispă unde la scurt timp a venit şi S.M. pe care inculpata l-a împins cu putere, cu ambele mâini, astfel încât acesta a căzut pe colţul prispei, de aici pe trepte, ajungând pe aleea din faţa casei cu spatele şi partea stângă a corpului.
Pe fondul nervozităţii şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpata a luat un arac, l-a rupt în două şi cu una dintre bucăţi şi-a lovit soţul de mai multe ori peste tot corpul şi peste mâna stângă cu care acesta încerca să-şi apere capul.
Inculpata a observat că victimei a început să-i curgă sânge şi de la cap şi de la mână, a adunat cioburile de la geam şi Ie-a aruncat peste capul soţului său, după care şi-a văzut de treburile gospodăreşti, lăsând victima în locul unde se găsea.
În jurul orelor 17 - 1800, inculpata a plecat la barul martorului D.P., iar victima a rămas în locul unde căzuse. Inculpata trecuse de mai multe ori pe lângă soţul său şi observase că acesta nu mai reacţiona, nu vorbea şi avea mult sânge pe cămaşă şi în zona capului, dar nu s-a gândit să-l ajute în vreun fel sau să cheme salvarea.
În barul unde s-a dus inculpata se afla şi martorul T.S. care tocmai se întorsese de la câmp. Fiind în avansată stare de ebrietate, inculpata a început să chiuie şi a spus că „M. a murit", fără să dea alte detalii.
În aceste împrejurări, martorul a încercat să-şi determine mama să plece acasă şi chiar a lovit-o cu palma peste faţă, deoarece se manifesta zgomotos şi refuza să părăsească localul.
Când au ajuns acasă, văzând starea tatălui său, martorul a întrebat-o pe inculpată ce s-a întâmplat, dar aceasta fiind în stare de ebrietate nu i-a răspuns.
Martorul şi-a dat seama ce s-a întâmplat, a aşezat o pernă sub capul victimei şi a învelit-o cu o pătură, încercând să poarte o discuţie cu aceasta care nu a reuşit decât să spună ceva de genul „m-a nenorocit".
Mai târziu inculpata i-a relatat martorului împrejurările în care a lovit victima.
A doua zi de dimineaţă, inculpata a chemat-o pe martora M.G., spunându-i să vină că „îi moare bărbatul" şi trebuie să o ajute să-l îmbrace că vine ambulanţa, afirmând că acesta a căzut de pe prispă.
Când a ajuns la locuinţa inculpatei şi I-a văzut pe S.M., martora şi-a dat seama că susţinerile inculpatei nu sunt reale.
Cu ajutorul martorului S.T., martora M.G. a şters victima de sânge şi a schimbat-o.
Când a venit ambulanţa, inculpata a spus din nou că victima a căzut de pe prispă. Martora L.A., asistent medical, aflând de cât timp stătea victima în locul unde a fost găsită şi dându-şi seama de starea gravă în care se afla aceasta, Ie-a spus inculpatei şi fiului ei, în prezenţa martorei M.G., că victima nu mai are şanse de supravieţuire.
Decesul victimei s-a produs la data de 27 iunie 2007 în jurul orei 1500.
Instanţa a reţinut că raportul de constatare medico-legală nr. 282/C din 29 iunie 2007 întocmit de Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului judeţean de urgenţă „Sf. Apostol Andrei" Galaţi concluzionează că moartea victimei S.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecinţa unor multiple fracturi costale pe fondul unei anemii acute prin hemoragie internă şi externă.
De asemenea, s-a concluzionat că leziunile traumatice constatate pe corpul victimei au putut fi produse prin loviri active repetate cu corpuri dure cu proeminenţe şi pot data din 26 iunie 2007, fiind produse în timp ce victima era în viaţă. S-a reţinut de asemenea, că toate leziunile descrise şi-au cumulat efectul în producerea directă a morţii, condiţionată de factori favorizanţi, respectiv afecţiunile patologice cardiace şi pulmonare preexistente.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei şi elementele care caracterizează persoana inculpatei, reţinându-se faptul că aceasta are un nivel infracţional redus, a trăit într-un climat familial tensionat, întreţinut în parte de victimă, ambii soţi fiind consumatori de băuturi alcoolice, sub influenţa cărora intrau în conflicte şi se manifestau violent.
De asemenea, s-a reţinut că inculpata aflată la o vârstă înaintată, se află la primul conflict cu legea penală.
Sentinţa a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpata S.I.
În motivarea apelului procurorului s-a arătat că justificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei.
În apelul declarat de inculpată s-a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 98/A din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 6 ani şi 7 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus în continuare, la zi, durata arestării preventive.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul inculpatei şi s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa nu a fost just individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei care a fost comisă de inculpată în urma unui scandal spontan şi în momentul în care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice pe care obişnuia să le consume în mod frecvent.
S-a avut în vedere şi atitudinea inculpatei faţă de victimă, de pasivitate totală după ce a lovit-o, acutizează gradul de pericol social al faptei. Inculpata, deşi a observat că victima nu mai vorbea şi sângera nu i-a acordat ajutorul necesar, nu a anunţat salvarea, ci l-a lăsat să sufere şi s-a deplasat la bufetul din comună pentru a consuma din nou băuturi alcoolice.
Faţă de aceste considerente, s-a reţinut că se impune majorarea pedepsei şi că este nefondată solicitarea inculpatei de a se reduce pedeapsa.
Inculpata a declarat recurs, susţinând că nejustificat instanţa de apel a majorat pedeapsa.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se constată că faţă de gravitatea faptei, de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă, de atitudinea inculpatei faţă de victimă, pe care, după ce a lovit-o, deşi a constatat că aceasta se află în stare gravă, a abandonat-o o perioadă îndelungată în locul în care a căzut, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că pedeapsa stabilită în primă instanţă este insuficientă.
Elementele care circumstanţiază persoana inculpatei au fost avute în vedere fiind menţinute circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă.
Reţinând că motivul invocat nu este fondat şi că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata detenţiei preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.I. împotriva deciziei penale nr. 98/A din 27 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iunie 2007 la 27 august 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2620/2008. Penal → |
|---|
