ICCJ. Decizia nr. 2556/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2556/2008
Dosar nr. 25102/3/200.
Şedinţa publică din 20 august 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 442 din 9 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, în baza art. 394 şi urm. C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1123/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată de condamnatul, C.T., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 09 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înaintat, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T. împotriva sentinţei penale nr. 1123/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 închisoare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I a penală, sub nr. 25102/3/2007.
A fost depus la dosar un referat întocmit de Biroul executări penale.
La data de 14 septembrie 2007 a fost înaintat instanţei, prin Serviciul Registratură, referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate în cauză, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T. Prin referatul respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate în susţinerea acesteia nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1123/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, inculpatul C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind totodată achitat pentru o infracţiune de acelaşi tip ( fapta din 24 iunie 2004).
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind menţinută pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului.
În motivarea cererii de revizuire petiţionarul a precizat că nu se face nevinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, instanţa de fond neadministrând probele ce-i dovedeau nevinovăţia. Astfel, a arătat că nu s-a solicitat înregistrarea făcută de operatorul TV Antena 1, care a filmat aşa-zisul flagrant, material care i-ar fi demonstrat nevinovăţia. Totodată, revizuentul a învederat că în mod greşit i s-ar fi reţinut starea de recidivă, iar martorul denunţător R.C.M. este un traficant de droguri care 1-a denunţat pe el pentru a beneficia de clemenţa organelor judiciare. Revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., Tribunalul Bucureşti a constatat că situaţiile invocate de revizuent, faptul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat, că nu au fost administrate probe în dovedirea nevinovăţiei sale, făcând referire la unele înregistrări efectuate de un operator de televiziune care a fost şi martor asistent la efectuarea percheziţiei sale corporale, au fost cunoscute şi avute în vedere de instanţă la soluţionarea în fond a pricinii şi ulterior, a căilor de atac, apel şi recurs.
Totodată, s-a constatat că vinovăţia inculpatului a fost stabilită de instanţe în urma administrării unui probatoriu, în cadrul procesului fiind audiaţi martorii B.G.D. şi C.F., proces-verbal de depistare în flagrant, proces-verbal de înseriere a banilor, activitatea infracţională a inculpatului fiind supravegheată îndeaproape de organele de urmărire penală, ocazie cu care s-a observat cum inculpatul a înmânat denunţătorului drogurile, în urma percheziţiei corporale asupra sa fiind găsiţi banii înseriaţi.
În urma analizării cererii de revizuire, prima instanţă a apreciat că prin cererea formulată petiţionarul urmăreşte în fapt o reapreciere a materialului probator.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel revizuentul condamnat C.T., solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond, admiterea în principiu, a cererii de revizuire pe motiv că nu a fost administrat întregul probatoriu al cauzei, şi anume înregistrările video ale operatorilor postului "Antena 1", audierea martorului denunţător, care nu s-a prezentat în instanţă pentru a fi audiat, la nici un termen de judecată.
Prin Decizia penală nr. 121 din 8 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de condamnatul - revizuent C.T. împotriva sentinţei penale nr. 442 din 9 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal a formulat recurs revizuentul condamnat C.T. reiterând aceleaşi critici susţinute în faţa primei instanţe, respectiv a instanţei de apel.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma criticilor formulate în scris şi susţinute oral de către revizuentul condamnat C.T., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, potrivit art. 38514C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitative de art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Din analiza actelor dosarului rezultă că revizuentul C.T. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc ( fapta din 25 iunie 2004) prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen. prin sentinţa penală nr. 1123/F din 14 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 4119/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 633 din 7 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se următoarele:
La data de 25 iunie 2004, pe baza denunţului martorului R.C.M., organele de urmărire penală au organizat un flagrant, în urma căruia a fost reţinut inculpatul C.T. Astfel, martorul l-a contactat telefonic, pe telefonul mobil pe inculpat, solicitându-i 8 doze de heroină, stabilind loc de întâlnire în zona Parcului Humuleşti. Martorul denunţător a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală suma de 2 milioane lei, formată din bancnote ale căror serii au fost înscrise într-un proces-verbal. După ce a fost atent percheziţionat de organele de urmărire penală, martorul s-a întâlnit la ora şi locul stabilite cu inculpatul. După o scurtă discuţie, martorul i-a înmânat inculpatului suma de 2 milioane lei, primind în schimb o pungă de material plastic ce conţinea 8 punguţe mai mici, cu heroină. Imediat după aceea, martorul denunţător a predate organelor de poliţie drogurile ce îi fuseseră date de inculpat. S-a procedat la reţinerea inculpatului, asupra acestuia găsindu-se suma de bani predată de martor.
Deşi inculpatul a negat pe parcursul procesului penal săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, această apărare nu poate fi primită, fiind înlăturată de materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile denunţătorului R.C.M., procesul-verbal de înseriere a banilor, precum şi procesul-verbal de flagrant, activităţile susmenţionate fiind atestate şi de declaraţiile martorului asistent B.G.
Din actele dosarului rezultă că martorul denunţător R.C.M. a dat două declaraţii în cursul urmăririi penale în care relatează că, în ultima perioadă de timp, se aproviziona cu heroină de la "M."( identificat ca fiind inculpatul C.T.).
Declaraţiile martorului denunţător R.C.M., date în cursul urmăririi penale, s-au coroborat cu faptele ce au rezultat din ansamblul probator administrat în cauză şi, în consecinţă, au fost evaluate şi valorificate în mod corect de instanţele de judecată la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei revizuentului C.T.
Împrejurarea că audierea martorului denunţător R.C.M. nu a fost posibilă în faţa instanţelor de judecată, în pofida tuturor demersurilor depuse de instanţă ( mandate de aducere, verificări la INEP, la D.G.P şi la D.G.P.M.B.), nu se circumscrie nici unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În ce priveşte înregistrarea video şi audio care ar fi fost realizată de operatorul postului "Antena 1", pe care o invocă recurentul revizuent, Înalta Curte reţine că din nici o probă aflată la dosar, nu reiese că s-ar fi înregistrat într-adevăr, o astfel de casetă. Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, nu există menţiuni în acest sens, iar martorul asistent B.G., reporter la Pro Tv, nu a învederat că s-ar fi realizat o asemenea filmare, deşi a fost audiat în mod nemijlocit în faţa instanţei.
În consecinţă, constatând că aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire expres şi limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen., hotărârile atacate fiind temeinice şi legale, Înalta Curte, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T. împotriva deciziei penale nr. 121 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2567/2008. Penal → |
|---|
