ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2630/2008

Dosar nr. 843/54/200.

Şedinţa publică din 4 septembrie 200.

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara P.M. împotriva rezoluţiei din 7 februarie 2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 665/P/2007.

S-a reţinut că petiţionara a formulat plângere împotriva magistratului judecător A.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246, motivând că aceasta a pronunţat sentinţa civilă nr. 13065/2005 în mod abuziv, fără să fi ţinut cont de obiecţiunile părţilor şi de înscrisurile depuse.

Prin rezoluţia din 7 februarie 2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 665/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata A.C. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza prevederilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la plângerea petiţionarei, care a arătat că este nemulţumită de soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată faţă de intimată.

Prin rezoluţia nr. 459/II/2/2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins plângerea petiţionarei, ca nefondată.

Plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a respins ca neîntemeiată de Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 102 din 21 mai 2008, care a reţinut că nu sunt temeiuri a se considera că intimata a săvârşit infracţiunea reclamată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara P.M., care nu a invocat în cererea scrisă de recurs nici un motiv şi, deşi legal citată, nici nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea orală a recursului.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând sentinţa primei instanţe din oficiu, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Plângerea petiţionarei a vizat modul în care intimata judecător a soluţionat un dosar civil de ieşire din indiviziune, ori răspunderea penală a judecătorului nu poate fi angajată pentru că acesta a dat o soluţie care o nemulţumeşte pe petiţionară, împotriva acestei soluţii petiţionara având la îndemână mijloacele procedurale prevăzute de lege pentru a fi verificată.

Nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracţiunii reclamate, astfel că în mod corect s-a constatat inexistenţa faptelor sesizate de petiţionară şi s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie menţinută şi de prima instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară P.M. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.

Obligă petiţionara să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Penal