ICCJ. Decizia nr. 2643/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2643/2008
Dosar nr. 1490/108/200.
Şedinţa publică din 5 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Arad, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.I.R., la:
Pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (2), (3), (6) cu aplicarea art. 1431 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din rechizitoriu.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare în baza art. 1396 alin. (5) cu aplicarea art. 1431 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) (exceptând dreptul de a alege).
S-au aplicat prevederile art. 861 - 863 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilindu-se măsurile de supraveghere cărora inculpatul trebuie să se supună.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părţile civile, astfel:
- 29.928 lei către partea civilă M.C.;
- 122.891 lei către A.I.;
- 222.187,56 lei către U.P.F.R.; şi
-38.962 lei către R.A. Bucureşti.
S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a produselor pirat depuse la camera de corpuri delicte.
În esenţă, tribunalul a reţinut că inculpatul a deţinut mărfuri pirat ce fac obiectul Legii nr. 8/1996, distribuindu-le în scop comercial, mărfuri pe care le-a promovat prin utilizarea anunţurilor publice.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.I.R., invocând, în principal, prin motivele expuse oral de apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar, pct. 14 al aceluiaşi articol C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen. şi art. 34 din OUG nr. 123/2005, fiind o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (reproducerea unei opere fiind făcută în scop personal).
Înalta Curte constată că recursul declarate de inculpat este nefondat, sub toate aspectele, pentru următoarele argumente.
Inculpatul a susţinut că anunţul din ziarul „Vând şi Cumpăr" nu ar fi fost dat de el ci de o persoană care îi cunoştea numărul de telefon, numai pentru a-i face rău.
Această susţinere nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă. S-a dovedit însă că titularul posturilor telefonice indicate în anunţ (nr. 0724892929 şi nr. 0742816264) este B.I.R. conform adreselor nr. 13729 din 30 decembrie 2005 a Orange România şi nr. 7666 din 28 noiembrie 2005 emisă de Connex România.
A mai susţinut că, în mod întâmplător şi fără a urmări interese materiale, ar fi dat unei persoane trimise de un prieten câteva filme postate pe suport DVD, din colecţia sa personală.
Şi această susţinere a fost infirmată de martorul C.I.D. care a declarat că a cumpărat mai multe DVD-uri cu filme de la inculpatul B.I.R., recunoscând persoana inculpatului după planşele foto.
De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpat, precum şi a expertizării lor ulterioare de către O.R.D.A. s-au descoperit numeroase programe şi videograme pirat, fonograme pirat, soft pirat ce conţin filme, jocuri muzică şi soft pentru calculator toate inscripţionate, compact discuri pirat.
Susţinerea inculpatului referitoare la existenţa doar a unei colecţii personale şi a absenţei dovezilor referitoare la valorificarea mărfurilor electronice pirat nu a fost probată, dimpotrivă anunţurile date publicităţii, procesul verbal de percheziţie domiciliară, expertiza efectuată în cauză, martorii audiaţi au confirmat acuzaţiile cuprinse în Rechizitor şi vinovăţia inculpatului.
Nu se poate avea în vedere nici apărarea inculpatului referitoare la existenţa unei cauze de nepedepsire, deoarece probele efectuate au confirmat activitatea de valorificare de către inculpat a unor mărfuri pirat, caz în care cauza de nepedepsire nu poate determina încetarea procesului penal, nefiind vorba doar de o colecţie personală ci de o activitate ilegală de valorificare a acestor produse pirat în sensul Legii nr. 8/1996.
Înalta Curte constată că nu este incident în cauză nici cazul de casare vizând greşita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., deoarece instanţele (de fond şi de apel) au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni, precum şi pedeapsa rezultantă, în raport cu prevederile art. 72 alin. (1) C. pen.
Astfel, s-a ţinut seama de dispoziţiile Legii nr. 8/1996, limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile săvârşite, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, precum şi de persoana inculpatului, infractor primar, căruia i s-au aplicat prevederile art. 861-863 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare.
In consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul recurentul inculpat B.I.R. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2640/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2666/2008. Penal → |
|---|
