ICCJ. Decizia nr. 2640/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2640/2008
Dosar nr. 624/89/200.
Şedinţa publică din 5 septembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 286 din 30 mai 2007, Tribunalul Vaslui, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.G., zis „G la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare în baza art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de port fără drept a unui cuţit.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3000 lei cu titlu de daune morale părţii civile T.V.C., respectiv reprezentantului legal al acestuia T.M., respingându-se celelalte pretenţii ale părţii civile. De asemenea, a mai fost obligat la plata sumei de 858,68 lei către partea civilă Spitalul Municipal de Adulţi Bârlad cu titlu de cheltuieli de spitalizare actualizate la data executării.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui briceag cu două lame, corp delict.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în după-amiaza zilei de 14 septembrie 2006, inculpatul B.G., care purta tară drept asupra sa un cuţit tip briceag, i-a aplicat părţii vătămate T.V.C. o lovitură cu acel cuţit în zona abdominală, în loc public, cauzându-i leziuni ce au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol.
Prin Decizia penală nr. 15 din 13 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de partea civilă T.V.C., prin reprezentantul său legal T.M. şi de inculpatul B.G., a desfiinţat, în parte sentinţa penală nr. 286 din 30 mai 2007 a Tribunalului Vaslui.
Rejudecând, Curtea de apel a dispus înlăturarea dispoziţiei prevăzută de art. 64 lit. c) din conţinutul pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 C. pen.
A mai obligat pe inculpat să plătească părţii civile şi 3000 lei cu titlu de daune materiale, constatând că inculpatul a achitat despăgubirile civile datorate Spitalului Municipal de Adulţi Bârlad.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă T.V.C. şi inculpatul B.G., ultimul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei şi adoptarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei tară privare de libertate, respectiv art. 81 sau art. 86 C. pen.
Recurenta parte civilă nu a motivat recursul declarat.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
1).- Referitor la recursul declarat de partea civilă, recurs nemotivat, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. referitoare la cazurile de recurs care se iau în considerare din oficiu. Totodată apreciază că despăgubirile acordate recurentei parte civilă sunt judicios acordate şi corespund prejudiciului material şi moral suferit de aceasta, neimpunându-se majorarea lor.
2.- Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.G., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare vizând greşita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., deoarece instanţele (de fond şi de apel) au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, precum şi pedeapsa rezultantă, în raport cu prevederile art. 72 alin. (1) C. pen.
Astfel, s-a ţinut seama de dispoziţiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea şi respectiv, infracţiunile săvârşite, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, precum şi de persoana inculpatului, infractor primar, căruia i s-au aplicat circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi respectiv prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că modalitatea de executarea a pedepsei, prin privare de libertate este corespunzătoare gravităţii faptei de tentativă de omor calificat.
In consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei pentru recurentul parte civilă şi în sumă de 300 lei, pentru inculpatul B.G., sumă din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă T.V.C. şi de recurentul inculpat B.G. împotriva deciziei penale nr. 15 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2643/2008. Penal → |
|---|
