ICCJ. Decizia nr. 2670/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2670/2008
Dosar nr. 254/42/2008
Şedinţa publică din 8 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 209/P/2007 din data de 4 ianuarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti M.A.D. şi D.M., precum şi faţă de numita V.A.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
Numiţii V.V.G. şi M.V., domiciliaţi în Târgovişte, şi, respectiv, în Piteşti judeţul Argeş, au formulat contestaţie la actele de executare din dosarul nr. 435/2006 al B.E.J. D.M., cauza făcând obiectul dosarului civil nr. 7245/2006 al Judecătoriei Târgovişte.
La data de 15 ianuarie 2007, contestatarii au depus la dosar o nouă cerere, contestaţie la actul de executare, în care arată că prin somaţia şi titlul invocat, care nu este definitiv şi irevocabil, li se cere pe nedrept să evacueze apartamentul, fiind şi ameninţaţi pe nedrept (ari. 193 C. pen.) cu săvârşirea unor fapte păgubitoare îndreptate împotriva lor, precum şi cu tulburarea de posesie (art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)).
Cu privire la această cerere, Judecătoria Târgovişte a disjuns cauza, fiind înregistrată separat, ca dosar penal sub nr. 640/315/2006.
În acest dosar, prin sentinţa penală nr. 139 din 16 februarie 2007, Judecătoria Târgovişte a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte în vederea efectuării de cercetări pentru art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, prin ordonanţa nr.1210/P/2007 din 04 mai 2007, a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a numitului D.M.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, declaraţia dată de executorul judecătoresc D.M. şi actele care au stat la baza dosarului de executare nr. 435/2006 au rezultat următoarele:
Numita V.A.M. s-a adresat cu o cerere Biroului executorului judecătoresc D.M.- Târgovişte prin care a solicitat punerea în executare a titlului executor, respectiv sentinţa civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Târgovişte.
Cererea a fost înregistrată la data de 08 decembrie 2006, dată la care s-a format dosarul de executare nr. 435/2006.
În vederea executării s-a solicitat, şi s-a obţinut, de la instanţa de executare, Judecătoria Târgovişte, încuviinţarea executării titlului executor, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2006, dosar nr. 170/2006.
Din conţinutul sentinţei civile nr. 3219/2005, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă şi irevocabilă, rezultă că instanţa a admis acţiunea formulată de numita V.A.M. şi a dispus evacuarea pârâţilor M.V., M.V. şi V.V.G. din apartamentul situat în Târgovişte Judeţul Dâmboviţa.
Din aceiaşi sentinţă mai rezultă că apartamentul în cauză a fost dobândit de reclamantă prin actul de adjudecare nr. dosar 309/2001 din 22 octombrie 2004, întocmit de B.E.J. D.M., prin licitaţie publică, contra sumei de 700.000.000 lei, sumă care se afla la dispoziţia Biroului executorului judecătoresc la momentul judecării acţiunii în evacuare.
Biroul executorului judecătoresc D.M. a emis somaţie către M.V., M.V. şi V.V.G., la data de 20 decembrie 2006, prin care Ie-a pus în vedere acestora ca, în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, să evacueze imobilul conform titlului executor, sentinţa civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, investită cu formulă executorie, iar în termen de o zi de la primirea somaţiei să achite suma de 2743 RON, reprezentând contravaloarea onorariului şi cheltuieli de executate calculate până la acel moment. Somaţia a fost întocmită de executorul judecătoresc stagiar, M.A.D.
Împotriva acestui act de executare, respectiv somaţia din 20 decembrie 2006, numiţii M.V., M.V. şi V.V.G. au formulat contestaţie la actele de executare, cauza făcând obiectul dosarului nr. 7249/2006 al Judecătoriei Târgovişte.
Din conţinutul contestaţiei la executare rezultă că contestatarii au solicitat, pe de o parte, suspendarea executării şi, pe de altă parte, anularea actului de executare, somaţia din 20 decembrie 2006, apreciind că acest act a fost întocmit cu încălcarea formelor legale şi, pe cale de consecinţă, conform art. 105 alin. (2) trebuie anulat pentru a nu li se crea astfel o pagubă iminentă, precum şi prejudicii semnificative în dauna acestora.
În timpul derulării procesului civil, aşa cum s-a menţionat, contestatarii au mai depus la dosar, la data de 15 ianuarie 2007, încă o contestaţie la actele de executare, vizând acelaşi act, somaţia din 20 decembrie 2006, şi în care se face precizarea că prin somaţia şi titlul invocat, care nu este definitiv şi irevocabil, li se cere pe nedrept să evacueze apartamentul, fiind astfel ameninţaţi cu săvârşirea unor fapte păgubitoare îndreptate împotriva acestora, precum şi cu tulburarea de posesie.
Procurorul a apreciat că, în cauză, nu rezultă comiterea infracţiunilor de ameninţare şi tulburare de posesie, prevăzute de art. 193 C. pen. şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) deoarece:
Somaţia, prin natura sa, fiind un act procedural prin care debitorii sunt înştiinţaţi cu privire la executarea unei obligaţii ce rezultă dintr-un titlu executoriu, nu reprezintă o ameninţare în sensul dispoziţiilor legii penale ori o tulburare de posesie.
La dosarul cauzei, la instanţă, a fost depus şi procesul verbal de executare din 16 ianuarie 2007, încheiat de executorul judecătoresc D.M., dată la care s-a efectuat evacuarea contestatarilor din apartament.
Faţă de acest proces-verbal nu rezultă că s-a formulat contestaţie la executare şi nici plângere penală, întrucât atât contestaţia la executare, cât şi completarea la contestaţie, şi faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări pentru art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), au vizat doar un act de executare, respectiv somaţia din 20 decembrie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 326 din 24 ianuarie 2007 s-a dispus, de către Judecătoria Târgovişte, anularea ca insuficient timbrată a contestaţiei la executare formulată de M.V., V.V.G. şi M.V.
De altfel, la data de 22 ianuarie 2007, numitul M.V. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc D.M., virarea banilor rezultaţi din vânzarea la licitaţie a apartamentului, lucru realizat aşa cum rezultă din procesul verbai încheiat la data de 07 februarie 2007.
Plângerea numiţilor M.V. şi V.V. formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 199/11/2/2008 din 1 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., M.V., V.V. şi M.V. s-au adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr.73 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petenţilor.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3287 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă şi irevocabilă, a fost admisă în parte şi pe fond acţiunea formulată de reclamanta M.D.M. împotriva pârâtului M.M., intervenienţi fiind numiţii V.M. şi M.V., dispunându-se, printre altele, ieşirea din indiviziune a părţilor, cu obligarea numitului M.V. la plata unei sulte în sumă de 90.995.550 lei către reclamanţi (încheiere îndreptare materială (fila 37-40 dosar instanţă).
Întrucât numitul M.V., căruia i se atribuise apartamentul în discuţie prin sentinţa civilă nr. 3287/2000, nu plătise sulta la care fusese obligat, reclamanta M.D.M. a solicitat executarea silită asupra apartamentului situat în Târgovişte, acesta fiind vândut la licitaţie publică cu suma de 705.000.000 lei (ROL) către numita V.A.M., astfel cum rezultă din actul de adjudecare nr. 309 din 22 octombrie 2004 încheiat de intimatul, executor judecătoresc D.M.
Ulterior, preţul obţinut din vânzarea apartamentului a fost distribuit de executorul judecătoresc (proces verbal din 10 noiembrie 2004, fila 29 dosar procuror).
S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă şi irevocabilă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantă (intimată) V.A.M. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor (petenţi) din imobilul adjudecat la licitaţie publică (fila 75- 78 dosar procuror).
În continuare, petenţii au formulat contestaţie la executare, cererea făcând obiectul dosarului nr. 7245/2006 al Judecătoriei Târgovişte, unde au depus o cerere în care arată că prin somaţia şi titlul invocat li se cere în mod abuziv să evacueze apartamentul, fiind ameninţaţi şi tulburându-li-se posesia imobilului (infracţiuni prevăzute de art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)).
În această situaţie, Judecătoria Târgovişte a disjuns cauza, formându-se dosar penal nr. 640/315/2006, iar prin sentinţa penală nr. 139 din 16 februarie 2007 s-a trimis cauza la parchet pentru a se efectua cercetări pentru infracţiunile reclamate.
Întrucât numiţii D.M. şi M.A.D. au calitatea de executor judecătoresc, cauza a fost trimisă ulterior la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de ameninţare, pretins comisă prin emiterea somaţiei de evacuare a imobilului, din data de 20 decembrie 2006, act întocmit de executorul judecătoresc stagiar M.A.D., curtea de apel a menţionat că nu poate reţine susţinerea petenţilor cum că, prin acest act, s-ar fi comis infracţiunea de ameninţare, întrucât somaţia este un act procedural prin care debitorul este înştiinţat cu privire la executarea unei obligaţii ce rezultă dintr-un titlu executoriu. Acest act nu poate fi luat în considerare ca o ameninţare deoarece, chiar şi dacă debitorului i se produce o temere, această consecinţă nu are caracter injust, somaţia fiind un act procedural prevăzut de lege, şi obligatoriu în cazul în care debitorul nu-şi execută de bună voie obligaţia din titlu.
Or, în cazul de faţă, petenţii fuseseră obligaţi să evacueze imobilul prin sentinţa civilă nr. 3219/2005 a Judecătoriei Târgovişte, întrucât s-a vândut prin licitaţie publică şi adjudecat de intimata V.A.M.
De asemenea, faptul că executorul judecătoresc a deschis calea legală de punere în executare a titlului executoriu, şi a încercat evacuarea silită a petenţilor din imobil, nu poate fi calificată ca o acţiune prin care li s-a tulburat posesia imobilului, deoarece art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) incriminează de ocuparea" fără drept" a unui imobil, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Împotriva sentinţei au fost declarate prezentele recursuri.
În memoriul depus la dosar se susţine, în esenţă, că organele judiciare nu au examinat toate probele, nu s-au pronunţat asupra tuturor faptelor reclamate, cărora li s-a dat, susţin petenţii, o încadrare juridică greşită.
Recursurile nu sunt fondate.
Pentru soluţionarea plângerii penale, procurorul a efectuat, potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare completei stabiliri a situaţiei de fapt şi a stabilirii eventualei vinovăţii a persoanelor reclamate (peste 120 de file, înscrisuri aflate în dosarul 209/P/2007).
Pentru a dispune în sensul arătat, procurorul şi instanţa au avut în vedere toate actele premergătoare şi înscrisurile prezentate de petenţi, nefiind întemeiată critica referitoare la o pretinsă încadrare juridică a faptelor reclamate.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost menţionată, rezultă din înscrisurile administrate ca acte premergătoare şi nu presupune alte consideraţii juridice.
Cu privire la vinovăţia persoanelor reclamate, în mod legal şi temeinic, atât procurorul, cât şi prima instanţă, au reţinut că punerea în executare a unui titlu executoriu, prin îndeplinirea în limitele legii a etapelor procedurii execuţionale, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Celelalte critici, ce vizează alte persoane (procurori, judecători), nu pot forma obiect al examinării în condiţiile limitelor impuse de art. 278/1 alin. (1), (4), (6) C. proc. pen., limite care au în vedere numai persoanele şi faptele pentru care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) şi, respectiv, art. 193 C. proc. pen. recurenţii-petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către intimata V.A.M.
Apărătorul ales al intimatei a depus la dosar chitanţă de plată a onorariului în sumă de 2.000 lei (fil. 56-57). Înalta Curte însă, având în vedere obiectul cauzei, că aceasta s-a soluţionat la primul termen de judecată, precum şi volumul de activitate presupus de prezentarea apărătorului şi punerea de concluzii în faţa instanţei de recurs, în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va acorda cheltuieli judiciare intimatei, obligând recurenţii la plata a câte 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari M.V., M.V. şi V.V.G. împotriva sentinţei penale nr. 73 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata V.A.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2669/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2673/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
