ICCJ. Decizia nr. 2666/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2666/2008
Dosar nr. 277/45/200.
Şedinţa publică din 8 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 7 februarie 2008, dată în dosarul nr. 40/P/2008, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de numiţii A.A.N. (avocat), A.N., A.M., HG şi H.L., pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., constând, potrivit plângerii penale formulată de N.T., în ceea că ar fi falsificat cărţile funciare cu număr cadastral 5249 şi 5250 şi pe care le-ar fi folosit, precum şi în aceea că şi-ar fi dat singuri numerele pe str. C.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut, după efectuarea potrivit art. 224 C. proc. pen. a actelor premergătoare, următoarele:
Numita N.T. a formulat 3 plângeri penale împotriva intimaţilor, cu privire la falsificarea mai multor documente în legătură cu o suprafaţă de teren, acte folosite ulterior la înscrierea terenului în cartea funciară (nr. cadastral 5249 - stradela C. 2 A şi stradela C. 2 B din municipiul laşi).
Cele trei plângeri au fost conexate prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi sub nr. 13044/P/2007, la data de 3 decembrie 2007, după care cauza a fost declinată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, formând obiectul dosarului nr. 40/P/2008, competenta fiind stabilită datorită calităţii de avocat a numitei A.A.N.
Conform actelor dosarului, rezultă că N.T. a deţinut titlul de proprietate eliberat la data de 28 septembrie 2000, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul situat în laşi, zona "B.".
După eliberarea titlului, s-a constatat că, dintr-o eroare a unei angajate a Primăriei Municipiului laşi, care a şi fost condamnată, o parte din terenul menţionat în titlul, de proprietate a petentei era în proprietatea numiţilor A.N. şi HG
În realitate, în anul 1977, numitul HG, tatăl numitului HG a făcut un schimb de terenuri cu statul, cedând suprafaţa de 1150 mp din str. V. şi primind aceeaşi suprafaţă situată pe stradela C.
În luna martie 1994, HG a vândut acest teren copiilor săi, A.M. şi HG
În luna martie 2001, HG şi H.L., precum şi A.M. şi N. au făcut un partaj voluntar, terenul fiind împărţit în mod egal, iar cele două suprafeţe de teren au fost înscrise în cartea funciară a municipiului laşi, cu numerele 16272 şi 16273, număr cadastral 5249/1,2 şi 5250/1,2 la adresa stradela C. nr. 2A şi nr. 2B.
Înscrierea în cartea funciară a acestor două suprafeţe de teren s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, având la bază documentaţia tehnică cadastrală, pe baza actelor de proprietate şi a autorizaţiilor de construcţie.
De asemenea, procurorul a reţinut că din acte nu rezultă susţinerea petentei potrivit căreia terenul intimaţilor se află pe str. P., şi nu pe stradela C., întrucât din planul cadastral rezultă că numărul stradelei C. este DS 1194, iar strada P. are alt număr, respectiv DS 1237, fapt atestat şi în adresa nr. 15400 din 2002 a Primăriei laşi.
În concluzie, reţine procurorul, din toate actele rezultă că amplasamentul terenului intimaţilor este în stradela C. nr. 2, astfel că nu se confirmă săvârşirea faptelor de fals şi uz de fals.
Plângerea petentei împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 233/fl/2/2008 din 28 martie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 20 mai 2008 Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petentei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actele premergătoare nu au relevat existenţa indiciilor potrivit cărora intimaţii ar fi săvârşit infracţiunile reclamate, documentele existente la dosar confirmând legalitatea situaţiei terenurilor.
Împotriva sentinţei petenta a declarat prezentul recurs.
În motivele de recurs (fil. 2-3, 22-23) s-a solicitat încadrarea juridică corectă a faptelor, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la procuror pentru cercetarea intimaţilor, consideraţi vinovaţi de săvârşirea faptelor penale reclamate.
Au fost anexate, în copie, un raport de expertiză tehnică topo-cadastrală (fil. 24-36), un raport de expertiză tehnică (fil. 37-39), ambele efectuate în dosare civile, Decizia penală nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel laşi (fil. 40-51), o adresă a Serviciului pentru disciplina în construcţii (fil. 51 bis) şi un plan fotogrametric (fil. 53), înscrisuri care însă nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt reţinută de procuror şi de prima instanţă.
Recursul nu este fondat.
Soluţionarea litigiilor referitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acestea şi verificarea celor dispuse în materie de către organele administraţiei locale, inclusiv înscrierea drepturilor în cartea funciară, sunt de competenţa instanţelor civile.
Este neîntemeiată critica referitoare la lipsa rolului activ al organelor judiciare, inclusiv sub aspectul încadrării juridice a faptei.
Potrivit art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., plângerea penală trebuie să se refere la „o vătămare ce i s-a cauzat unei persoane prin infracţiune" şi, printre altele, trebuie să cuprindă „descrierea faptei care formează obiectul plângerii" şi „indicarea mijloacelor de probă".
Aceleaşi date concrete sunt cerute de legiuitor şi pentru denunţ, acesta fiind, potrivit art. 223 alin. (1) C. proc. pen., încunoştinţarea organelor judiciare despre „săvârşirea unei infracţiuni"; denunţul trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi plângerea [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.].
În consecinţă, nu se poate pretinde, în mod generic, organelor judiciare să examineze dacă, cu privire la unele acte sau fapte juridice, s-au săvârşit infracţiuni, fapte prevăzute în Codul penal sau în legile speciale.
În cauză, plângerile penale formulate s-au referit la infracţiunile de „fals" şi „uz de fals" şi au avut ca obiect, potrivit descrierii făcute, falsificarea unor înscrisuri şi utilizarea acestora de către persoanele reclamate.
La dosarul cauzei, ca acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen., se află peste 250 de documente referitoare la terenul în litigiu, procurorul examinând, în succesiunea lor, documente datate începând cu anul 1952, inclusiv cele prin care au intervenit modificări fizice ori juridice în situaţia terenului.
Actele premergătoare efectuate nu au relevat indiciile săvârşirii infracţiunilor reclamate de petentă, înscrierile în cartea funciară având la bază documentaţia prevăzută de lege.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta-petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N .
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară N.T. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2643/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2667/2008. Penal → |
|---|
