ICCJ. Decizia nr. 2741/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2741/2008
Dosar nr. 7156/1/2008
Şedinţa publică din 10 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 august 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 40290/3/2007 (1676/2008), s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive, printre alţii, a inculpaţilor C.D.D. şi C.M., în temeiul dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpaţilor C.D.D. şi C.M. a constatat că, în raport de gravitatea faptelor, împrejurările comiterii acestora, se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii din 11 august 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii C.D.D. şi C.M., solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate şi, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Dosarul nr. 40290/3/2007 (1676/2008) are ca obiect soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de inculpaţii C.D.D. şi C.M. împotriva sentinţei penale nr. 748 din 25 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 40290/3/2007, prin care aceştia au fost condamnaţi pentru distribuirea de droguri de mare risc.
La termenul de judecată din 11 august 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar a respins cererile de judecare în stare de libertate a inculpaţilor, menţinând starea de arest a acestora.
Cu privire la dispoziţia de menţinere a stării de arest, Înalta Curte constată următoarele:
Arestarea preventivă a inculpaţilor recurenţi s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor fiind mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă există, însă, excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c).
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenţia acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1 din Convenţie.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectarea, deopotrivă, atât a dispoziţiilor din norma internă, cât şi a exigenţelor ce decurg din prevederile Convenţiei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1603 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
În cauză se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor procesual penale, anterior invocate, menţinând, justificat, starea de arest a inculpaţilor.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, de gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se constată ca fiind respectate şi dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţie potrivit căruia „orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Dispoziţiile invocate instituie un regim juridic diferit al măsurii arestării preventive dispusă înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti faţă de arestarea preventivă dispusă printr-o hotărâre de condamnare, diferenţă generată de împrejurarea că, în cea de-a doua ipoteză, arestarea preventivă se fundamentează pe concluziile unei judecăţi, desfăşurată cu respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţie, inculpaţii fiind condamnaţi pentru săvârşirea cu vinovăţie a unei infracţiuni.
Aspectele invocate anterior justifică, astfel dispoziţiile instanţei de apel, în sensul menţinerii măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.D. şi C.M.
În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.D. şi C.M. împotriva încheierii din 11 august 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 40290/3/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2729/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2807/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
