ICCJ. Decizia nr. 2859/2008. Penal. Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2859/2008
Dosar nr. 4581/110/2007
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 577/ D din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor G.K.V. şi T.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost respinse pretenţiile civile formulate în cauză.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 12/P/2005 au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- G.K.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC E. SRL Râmnicu Sărat a înlocuit activul real al societăţii cu unul supraevaluat în urma unor vânzări formale succesive în scopul diminuării activelor societăţii;
- T.F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că în calitate de director al A.G.P.M. Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, prin îndeplinirea cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu a ridicat sechestrele asiguratorii asupra unor bunuri imobile şi mobile aparţinând SC E. SRL Râmnicu Sărat instituite în vederea acoperirii unor creanţe şi a instituit sechestre asupra altor bunuri supraevaluate şi astfel a cauzat instituţiei la care era încadrat o pagubă în valoare de peste 2 miliarde lei.
Pentru a pronunţa achitarea inculpaţilor, instanţa a motivat că inculpatul G.K.V. a achiziţionat legal în anul 2000 o ghilotină cu centrală hidraulică, cu suma de 1400 RON, iar ulterior, prin vânzări succesive i-a crescut valoarea acesteia, la suma de 2.415.499 lei, valoare stabilită printr-o expertiză tehnico-contabilă efectuată legal la 7 martie 2002 pe baza criteriilor şi standardelor recunoscute şi aplicate de A.N.V.A.R.
Ulterior, prin hotărârea judecătorească, act adiţional al R.C. Buzău, această ghilotină în valoare de 2.415.499 lei, a fost introdusă la 28 mai 2002, în capitalul social al societăţii şi astfel, valoarea acesteia a fost majorată cu valoarea stabilită de expertiză.
Instanţa a motivat că nici hotărârea judecătorească şi nici evaluarea nu a fost contestată, astfel că ele fiind făcute cu respectarea legii, nu se poate susţine că inculpatul G.K.V. a diminuat valoarea activelor, deoarece dimpotrivă, el le-a majorat.
Analizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa a motivat că probele existente în dosar arată că în activitatea inculpatului nu se regăsesc niciuna din acţiunile prevăzute de textul incriminator, prin care se poate realiza latura obiectivă a acestei infracţiuni (falsificare, sustragere, distrugere, ascundere, înfăţişare de datorii inexistente) şi nici scopul, ca element al laturii subiective, de a diminua aparent activele societăţii.
Reţinând că fapta imputată inculpatului nu exista, instanţa a respins şi cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a acesteia, din infracţiunea prevăzută de textul art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990, care a fost abrogat, în infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2002 cu motivarea că, în acest text nu se regăseşte niciuna dintre acţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Pentru achitarea inculpatului T.F., instanţa a motivat în esenţă că:
- existenţa pretinsului prejudiciu de peste 2 miliarde lei nu este dovedită printr-o expertiză;
- din dosarul de executare silită în care figura debitoare societatea inculpatului G.K.V. rezultă clar că pentru recuperarea debitului la bugetul de stat erau instituite şi aplicate anterior numirii în funcţie a inculpatului T.F., două sechestre asiguratorii, unul asupra unei clădiri în construcţie şi altul asupra unei hale metalice.
Pe lângă aceste două sechestre asupra acestor imobile, instanţa a reţinut că, tot anterior numirii în funcţia de director a inculpatului T.F., A.F.P.M. Râmnicu Sărat a instituit sechestru asigurator şi asupra unor bunuri mobile aparţinând inculpatului G.K.V., iar din acelaşi dosar de executare silită rezultă că la data când T.F. a fost numit director, cele două imobile fuseseră scoase la licitaţie publică de către A.F.P.M. Râmnicu Sărat de trei ani (la 23.12; 29 decembrie 1998 şi 4 ianuarie 1999) fără să se fi prezentat nici un apărător.
S-a mai reţinut că, rechizitoriul a omis să precizeze caracterul dinamic al activităţii de executare constând în aceea că salariaţii din subordinea inculpatului, văzând că bunurile sus-menţionate nu pot fi valorificate, au aplicat sechestru asupra altor bunuri de aceeaşi societate, astfel că valoarea bunurilor sechestrate a ajuns la 23 mai 2002, la 11.933.573.392 lei, depăşind debitul care la aceeaşi dată era de 11.475.256.675 lei.
Totodată, instanţa a mai reţinut că sechestrul a fost extins şi asupra unei ghilotine hidraulice, astfel că în iunie 2002, inculpatul G.K.V. a solicitat radierea sechestrelor privind clădirea şi hala metalică pentru că valoarea celorlalte bunuri sechestrate acoperea debitul datorat.
Instanţa a reţinut că toate aceste date şi argumente relevă clar că inculpatul T.F. nu a acţionat cu rea-credinţă pentru a-i crea avantaje inculpatului G.K.V., ceea cea fost confirmat şi prin verificarea Compartimentului audiat public intern din cadrul D.G.F.P. Buzău care a constatat că evoluţia măsurilor de executare silită a fost în conformitate cu prevederile OGU. nr. 11/1996.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 69 din 22 aprilie 2008, a admis apelurile parchetului şi Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.F.P. Bacău a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bacău.
Pentru a desfiinţa sentinţa şi a trimite cauza spre rejudecare, s-a reţinut în esenţă că:
- sunt incidente prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru că nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la competenţa după materie. Sub acest aspect, s-a motivat că întrucât „incriminarea din textul în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată respectiv, art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/190 şi cea din art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 este asemănătoare, Tribunalul Bacău avea obligaţia să judece cauza în raport de această din urmă infracţiune."
- cu ocazia rejudecării, Tribunalul Bacău să aibă în vedere şi celelalte critici invocate de apelanta parte civilă A.N.A.F. şi să verifice în raport de probele care vor fi administrate care este încadrarea juridică a faptelor săvârşite de cei oi inculpaţi. Sub acest aspect, instanţa de apel a indicat să fie readministrate, în condiţii de contradictorialitate şi publicitate toate probele strânse în ursul urmăririi penale, precum şi alte probe noi ce vor fi propuse în apărare.
- să se aprecieze asupra necesităţii de a se efectua o expertiză tehnică care să stabilească valoarea ghilotinei la data schimbării structurii activelor SC E. SRL Râmnicu Sărat şi a majorării capitalului social.
- referitor la apelul părţii civile să se administreze probe, prin care să se stabilească prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin faptele imputate inculpatului T.F., reprezentând suma rămasă de recuperat şi nu cea care cuprinde valoarea tuturor bunurilor pentru care s-a dispus ori ridicat sechestrul.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au invocat şi motivat în scris şi oral, prin apărătorul ales, în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel a constatat greşit că Tribunalul Bacău a încălcat dispoziţiile referitoare la competenţa după materie şi că ar fi incidentă nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece din analiza succesiunii în timp a reglementărilor rezultă că Tribunalul Bacău a avut competenţa de a judeca cauza, iar pe cale de consecinţă nu este necesară refacerea şi nici administrarea altor probe.
- instanţa de apel s-a desesizat şi a trimis greşit cauza spre rejudecare, întrucât la dosar existau suficiente probe pe baza cărora să se pronunţe asupra faptelor imputate celor doi inculpaţi, în privinţa cărora prima instanţă a dispus corect soluţia de achitare.
Recursurile sunt, în parte, fondate.
În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că într-adevăr instanţa de apel a reţinut greşit că s-au încălcat normele legale privind competenţa după materie cu consecinţa nulităţii absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi că, deci se impune refacerea probelor.
La data sesizării Judecătoriei Râmnicu Sărat, competenţa de a judeca infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată, care a făcut obiectul investirii, revenea acesteia.
Având competenţa de a judeca cauza în fond, Judecătoria Râmnicu Sărat, în intervalul 27 februarie 2006 – 01 iulie 2006 a procedat la cercetarea judecătorească prin audierea inculpaţilor şi a martorilor propuşi în rechizitoriu.
Este adevărat că în cursul cercetării judecătoreşti a fost adoptată Legea nr. 85/2006 (M. Of. nr. 359/21.02.2006), privitoare la procedura insolvenţei care în art. 143 a incriminat bancruta frauduloasă, iar în art. 148 a prevăzut că, competenţa de judecată revine tribunalului, însă aceasta, aşa cum a statuat expres legiuitorul, a intrat în vigoare la 90 zile de la publicare, adică la data de 20 iulie 2006.
Prin urmare, Judecătoria Râmnicu Sărat care a efectuat cercetarea judecătorească şi a administrat probele până la data de 19 iulie 2006 când s-a desesizat ca urmare a admiterii cererii de strămutare, a avut competenţa materială de a judeca în acea perioadă, pentru că noua lege nu intrase în vigoare.
În aceste condiţii, Judecătoria Bacău unde s-a strămutat cauza, după ce a audiat trei martori, la data de 20 iunie 2007 şi-a declinat corect competenţa în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă devenită competentă în raport de dispoziţiile art. 148 din Legea nr. 85/2006.
Aşa fiind, nu au fost încălcate normele referitoare la competenţa după materie, Tribunalul Bacău devenit instanţă competentă, având posibilitatea şi obligaţia de a reface cercetarea judecătorească în privinţa celor trei martori ascultaţi de Judecătoria Bacău în şedinţa din 5 aprilie 2007.
De altfel, după o motivare contradictorie, însăşi instanţa de apel a concluzionat că în raport de modificarea intervenită prin Legea nr. 85/2006, competenţa de a judeca cauza a aparţinut Tribunalului Bacău.
Aşa fiind, nu se impunea desfiinţarea sentinţei sub aspectul nulităţii absolute reţinute prin Decizia curţii de apel şi nici trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate în considerente.
În ceea ce priveşte readministrarea probelor, instanţa de apel ar fi trebuit să examineze doar dacă este utilăascultarea martorilor T.M.M., C.F. şi C.G., singurii audiaţi de Judecătoria Bacău după modificarea legislativă menţionată, iar în caz afirmativ să procedeze ea însăşi la ascultarea acestora, întrucât verificarea celorlalte critici ale apelanţilor era de competenţa instanţei de apel.
Pentru aceste motive, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie admise, să fie casată Decizia atacată şi trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi G.K.V. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 69 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Ministerul Economiei Finanţelor – A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău, la instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău.
Admite, în parte, cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru ambii recurenţi inculpaţi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2844/2008. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2947/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
