ICCJ. Decizia nr. 3280/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3280/2008
Dosar nr. 520/64/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95/ F din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, în temeiul prevederilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii formulate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi, în consecinţă, extrădarea către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova a numitului B.I.G., în vederea executării pedepsei de 10 ani privaţiune de libertate, aplicată prin sentinţa din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Buiucani, definitivă prin Decizia din 17 ianuarie 2007 a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
În baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.I.G., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a măsurii preventive dispuse.
În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei extrădabile către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 9 ianuarie 2008, Ministerul Justiţiei din Republica Moldova a înaintat Ministerului Justiţiei al României cererea de extrădare a numitului B.I.G., în vederea executării pedepsei de 10 ani privaţiune de libertate, aplicată prin sentinţa din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Buiucani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) C. pen. (în redactarea anului 2002), fiind anexate copia sentinţei, extrasul C. pen. al Republicii Moldova şi din Registrul de Stat al Populaţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în sprijinul cererii de extrădare în vederea executării pedepsei, s-au stabilit termene de judecată de câte 2 luni, în scopul înaintării originalelor sau copiilor autentice ale hotărârilor judecătoreşti de condamnare, cu menţiunea datei rămânerii lor definitive, precum şi ale mandatului de executare emis în baza hotărârii de condamnare.
În acest sens, Ministerul Justiţiei din Republica Moldova a înaintat copiile solicitate, precum şi o fişă de cazier judiciar datată 19 noiembrie 2007, conform căreia numitul B.I.G. „nu are antecedente penale şi nu se află în căutare pe teritoriul Republicii Moldova".
Din cuprinsul sentinţei Judecătoriei Buiucani, a rezultat că inculpatul B.I.G. a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) C. pen., fiind condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.
Potrivit hotărârii sus-menţionate, în perioada iunie - septembrie 1994, în scopul însuşirii avutului proprietarului, inculpatul a dus în eroare pe locuitorii Ruseni, jud. Eduneţ, promiţându-le că îi va angaja în Grecia şi, folosindu-se de abuzul de încredere, a sustras prin înşelăciune suma totală de 8019 lei şi 44 bani, de la mai multe părţi vătămate, pricinuind acestora pagube materiale în proporţii deosebit de mari.
Din examinarea situaţiei de fapt, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei incriminări, întrucât, potrivit art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, considerarea infracţiunii ca fiind pedepsită de legile ambelor părţi contractante nu este condiţionată de împrejurarea ca legile părţile contractante să înscrie fapta în aceeaşi categorie de infracţiuni sau să o denumească prin aceeaşi terminologie.
Totodată, s-a constatat că nu au rezultat împrejurări care să determine refuzul extrădării, fie el obligatoriu sau opţional.
Ca atare, cererea Ministerului Justiţiei din Republica Moldova de extrădare a cetăţeanului moldovean B.I.G. a fost admisă, dispunându-se extrădarea acestuia către autorităţile judiciare moldovene şi luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile.
Împotriva sentinţei persoana extrădabilă a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru extrădare, prevăzute de secţiunea 1 a titlului II din Legea nr. 302/2004.
Astfel, din analiza secţiunii sus-menţionate, rezultă că pentru a se dispune extrădarea pasivă, la cererea unui stat străin, a unei persoane aflate pe teritoriul României, trebuie să fie întrunite mai multe condiţii pozitive şi negative prevăzute de lege, şi anume:
- persoana supusă extrădării să fie urmărită penal sau trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori să fie căutată în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant;
- persoana să nu fie dintre cele exceptate la extrădare, în sensul art. 23 din Legea nr. 302/2004;
- să nu existe un motiv opţional de refuz al extrădării, în sensul dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 302/2004;
- să se constate dubla incriminare a faptei pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită, cu excepţiile expres prevăzute de art. 26 din lege;
- fapta săvârşită să atragă potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, de cel puţin 4 luni;
- fapta pentru care se cere extrădarea să nu fie pedepsită cu moartea, exceptând situaţia în care există asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune extrădării;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care statul solicitant nu ar asigura garantarea dreptului la apărare;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care în statul solicitant s-a pronunţat o pedeapsă în lipsa persoanei extrădabile, caz în care statul român poate refuza extrădarea dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare, cu excepţia asigurărilor din partea statului solicitant de garantare a unei noi proceduri de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare;
- nu se acordă în cazul intervenim prescripţiei răspunderii penale sau a executării pedepsei, fie potrivit legislaţiei române, fie a statului solicitant sau a amnistiei ori graţierii.
Criticile apărătorului ales al recurentului, susţinute oral şi invocate în scris la dosar, în sensul că există dubii cu privire la identitatea persoanei recurentului, că nu au fost solicitate toate actele necesare extrădării, care să ateste efectuarea examenului de regularitate internaţională, nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări şi există un impediment legal în dispunerea extrădării, constând în cererea de azil formulată nu sunt fondate.
Astfel, se constată că instanţa de fond a efectuat toate demersurile necesare pentru înaintarea relaţiilor necesare extrădării, acestea fiind comunicate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi ataşate la dosar.
Referitor la condiţia dublei incriminări, se constată că extrădarea putea fi admisă, conform art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege, dat fiind că fapta săvârşită de recurent este prevăzută şi de legislaţia statului român, având însă o altă calificare juridică şi o altă denumire şi nu există convenţie internaţională sau declaraţie de reciprocitate care să prevadă altfel.
Cu privire la cererea de acordare a statutului de refugiat formulată de recurent, se constată că aceasta nu a fost înregistrată la Oficiul român pentru Imigrări, existând la dosar doar un mandat poştal doveditor al trimiterii acesteia la 15 octombrie 2008, cu o zi înainte de data soluţionării recursului.
În ce priveşte garanţiile respectării unui proces echitabil, din analiza lucrărilor dosarului, rezultă că, deşi s-a sustras procesului penal, recurentul a beneficiat de un apărător care a exercitat, în interesul recurentului, toate căile de atac prevăzute de lege. Totodată, susţinerea că apărătorul a lipsit la judecarea apelului la Curtea de Apel Chişinău şi astfel nu i s-a respectat dreptul la apărare al recurentului, nu poate fi primită, întrucât prin deciziile pronunţate la soluţionarea recursului şi a recursului în anulare de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, s-a stabilit cert că avocatul a fost prezent la dezbaterile din apel, la data de 21 septembrie 2006, fiind amânată pronunţarea hotărârii la 28 septembrie 2006.
De altfel, condiţia ca statul român să acorde extrădarea numai dacă a fost respectat dreptul la apărare al persoanei condamnată în lipsă sau dacă primeşte asigurări suficiente din partea statului solicitant de garantare a unei noi proceduri de judecată cu respectarea dreptului la apărare este una facultativă, nu obligatorie, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. în cauză, instanţa de fond a apreciat că, în raport de informaţiile transmise de autorităţile moldovene, persoanei extrădabile i-a fost respectat dreptul la apărare.
Drept urmare, s-a constatat, în mod corect, că nu există nici un motiv de refuz al extrădării persoanei extrădabile.
În ce priveşte critica învederată de reprezentantul Ministerului Public, în sensul că potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare se soluţionează în complet de 2 judecători, iar în cauză, după formularea unei cereri de arestare provizorie, respinsă de judecătorul unic, cererea de extrădare a fost soluţionată de acelaşi judecător, astfel că s-a pronunţat o instanţă nelegal investită, se constată că nu este întemeiată.
Astfel, potrivit deciziei nr. XXXVII din 11 decembrie 2006, pronunţate în recursul în interesul legii, în aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi a art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a stabilit că cererea de arestare provizorie, în vederea extrădării, precum şi cererea de prelungire a acestei măsuri se judecă în complet format dintr-un singur judecător. Din considerentele deciziei, rezultă că şi în cazul soluţionării cererii de extrădare, completul nu poate fi format decât dintr-un singur judecător.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.G.I., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu care a pregătit apărarea recurentului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 95/ F din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3296/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
