ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3271/2008
Dosar nr.213/45/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.M. împotriva ordonanţei din 23 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 392/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, fiind menţinută rezoluţia atacată. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionară la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de prefectul judeţului Vaslui şi a secretarului Prefecturii, precum şi faţă de G.Z. şi notarul public F.L., referitor la întocmirea în fals a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafaţă de 336 mp, situat în municipiul Bârlad. Petiţionara a arătat că, deşi mama sa a vândut în anul 1984, numitului G.Z. doar suprafaţa de 361 m.p. teren, ulterior acesta a intrat, prin manopere frauduloase, şi în posesia suprafeţei de 336 m.p., situat în Bârlad, str.1 decembrie, pe care a vândut-o numitului U.B. şi, deşi nu deţinea acte de proprietate pentru această suprafaţă de teren, notarul public F.L. a atestat tranzacţia.
Prin ordonanţa nr. 2195/P/2007 din 12 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus, în baza art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 din acelaşi cod, declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, privind pe numiţii G.Z. şi F.L.
Prin ordonanţa din 23 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 392/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, în temeiul art. 226 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public F.L. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 alin. (1) C. pen., iar faţă de G.Z., pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., reţinându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor reclamate, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a disjuns cauza şi s-a declinat competenţa materială de efectuare a urmăririi penale privind pe prefectul judeţului Vaslui şi secretarul prefecturii Vaslui, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
S-a reţinut, în esenţă, că din actele premergătoare efectuate nu rezultă intenţia, directă sau indirectă, a notarului public F.L. de a nu îşi îndeplini obligaţiile de serviciu sau de a şi le îndeplini în mod defectuos şi de a falsifica, contractul de vânzare-cumpărare şi antecontractul de vânzare-cumpărare, precum şi încheierile emise pentru autentificarea acestora, notarul îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legii.
Referitor la G.Z., s-a reţinut că, în calitate de vânzător şi vânzător promitent, nu a urmărit să determine pe notarul public să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu sau să şi le îndeplinească în mod defectuos, pentru a cauza o vătămare intereselor legale ale petiţionarei sau ale altei persoane. Totodată, nu a manifestat voinţa de a determina pe notarul public să altereze conţinutul înscrisurilor întocmite şi a uzat de contractul şi antecontractul de vânzare-cumpărare, având cunoştinţa caracterului autentic şi real al acestora.
Prin rezoluţia din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 167/11/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionara a formulat plângere la instanţă, arătând că soluţiile sunt nelegale şi netemeinice, şi că nu a fost chemată la audieri de procuror, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei şi a menţinut soluţiile procurorului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Numitul G.Z. a dobândit proprietatea pe întregul teren aflat în folosinţă aferent construcţiei cumpărate în 1984, în procesul de dobândire a dreptului de proprietate reglementată prin legi speciale, prin ordinul prefectului nr. 115 din 20 mai 2002 pentru 361 m.p. teren şi, respectiv, prin titlul de proprietate nr. 339 din 24 aprilie 2007 pentru 336 m.p. teren intravilan. În contractul de vânzare-cumpărare autentic, prin care a dobândit locuinţa în 1984, se menţiona că suprafaţa de teren de 361 m.p. aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului. Pe această suprafaţă de teren, G.Z. a devenit proprietar prin ordinul prefectului din 2002, terenul fiind cuprins şi în certificatul de moştenitor nr. 2 din 23 martie 1976 la masa succesorală, certificat care nu face însă dovada proprietăţii. Pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-au deschis proceduri reglementate prin Legea nr. 18/991 şi Legea nr. 1/2000.
Pentru antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sun nr. 2665 din 22 iunie 2008, cuprinzând promisiunea de vânzare către numiţii U. a imobilului din Bârlad, str.1 decembrie şi terenul aferent de 374,7 m.p., a dobândit dreptul de proprietate prin titlu.
În concluzie, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în sarcina celor doi presupuşi făptuitori, soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei petiţionara a declarat recurs, motivat la dosar, reiterând motivele invocate la instanţa de fond.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionară, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în sarcina intimaţilor.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condiţiile prevăzute de lege, autentificând cele două înscrisuri în conformitate cu atribuţiile sale legale.
Referitor la legalitatea dobândirii dreptului de proprietate de către numitul G.Z., se constată că prin sentinţa civilă nr. 1253 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit că dreptul de proprietate asupra terenului din str.1 decembrie, municipiul Bârlad, aparţine soţilor G.Z. şi E.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa este învestită numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu şi cu soluţionarea unor aspecte ce ţin de fondul cauzei, neputându-se erija în rolul instanţei civile. Pentru toate aspectele ce ţin de greşita aplicare sau interpretare a dispoziţiilor legale, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării acestora de către instanţa de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.
Nici celelalte critici ale petiţionarei, în sensul neaudierii sale de către procuror şi încălcarea dreptului la apărare, precum şi al greşitei soluţionări a plângerii faţă de G.Z., pentru care s-ar fi impus disjungerea, nu sunt întemeiate.
Urmare sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiţionară, s-a desfăşurat etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. pen., nefiind începută urmărirea penală în cauză. în această fază exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de părţi, cu drepturi şi obligaţii procesuale, dispoziţiile Codului de procedură penală nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări, în care nu se pot efectua audieri.
Cu privire la necesitatea disjungerii cauzei faţă de G.Z., se constată că procurorul a procedat în mod corect, neputându-se efectua verificări referitor la pretinsa participatie a instigatorului distinct de pretinsa participatie a autorului infracţiunilor reclamate.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.M. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3280/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
