ICCJ. Decizia nr. 3071/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3071/2008
Dosar nr. 7677/1/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 7677/1/2008 din 1 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în cursul judecării apelurilor declarate de inculpaţii V.R.I. şi T.I.E.D., a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea de libertate şi a dispus menţinerea acestei măsuri în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Hotărând astfel, instanţa de prim control judiciar amintită a reţinut că cei doi inculpaţi au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale cu începere de la 5 noiembrie 2007 în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub învinuirea comiterii infracţiunilor de trafic/consum ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., numai în aceea ce priveşte pe inculpatul V.R.I., fapte penale referitor la care au şi fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 1435/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti şi condamnaţi ulterior prin sentinţa penală nr. 804 din 14 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 40918/3/2007) la pedepsele principale rezultante de câte 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În acest context, Curtea a apreciat că nici la acest moment procesual nu s-a schimbat temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi, menţinerea în continuare a stării de arest preventiv fiind justificată de „natura infracţiunilor comise gravitatea deosebită a acestora, modalitatea concretă de comitere a faptelor, de amploarea pe care a luat-o săvârşirea acestui gen de infracţiuni, rezonanţa săvârşirii unor astfel de fapte în rândul ordinii publice şi nu în ultimul rând de circumstanţele personale ale inculpaţilor, inculpatul V.R.I. (.) săvârşind infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie (.) ambii inculpaţi nefiind angajaţi în muncă, neavând surse licite de venituri."
Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri ambii inculpaţi solicitând ca în raport de stadiul procesual actual să se „constate că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat" impunându-se astfel cu privire la aceştia „revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate" în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (2) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Solicitarea inculpaţilor este neîntemeiată.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen. „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri la care justifică privarea de libertate (.) dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive" (soluţia contrară prevăzută în alin. (2) al textului de lege amintit, a cărui aplicare în cauză este cerută de inculpaţi, putând fi adoptată doar în situaţiile când „instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate").
În speţă, arestarea preventivă a inculpaţilor cu începere de la 5 noiembrie 2007 a fost depusă prin încheierea nr. 34850/3/2007 din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală cu respectarea condiţiilor legale în acest sens prevăzută de art. 143, 148 lit. f), art. 1491, 150 alin. (1) C. proc. pen., şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea unor infracţiuni grave, pedepsele de la 1 la 2 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi anume acelea de trafic de consum ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (a căror constatare s-a făcut în flagrant potrivit art. 465 şi 467 C. proc. pen.
Temeiurile amintite nu s-au modificat, şi impun în continuare menţinerea acestei măsuri preventive astfel cum în mod corect a apreciat Curtea, dată fiind condamnarea în primă instanţă a ambilor inculpaţi la pedepse cu închisoare, de câte 6 ani cu executare în regim de detenţie.
În plus, condamnările în primă instanţă sus-menţionate, chiar nedefinitive justifică menţinerea arestării preventive şi la momentul actual pentru temeiul juridic nou prevăzută de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent").
În consecinţă, solicitarea inculpatului de a se aplica în cauză la momentul procesual actual cu privire la arestarea preventivă a acestuia, dispoziţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de bază factuală, iar recursurile formulate în acest sens se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.E.D. împotriva încheierii de şedinţă din 1 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 40918/3/2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
