ICCJ. Decizia nr. 3296/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3296/2008
Dosar nr. 512/36/2008
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 55/ P din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale pentru minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.O.I. împotriva Rezoluţiei nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rezoluţie pe care a menţinut-o.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că intimaţii, în calitate de primi procurori nu au constatat săvârşirea, cu ştiinţă, a unui abuz în serviciu de către primarul comunei M.V., prin amendarea repetată a SC S.D.P. SRL şi netrimiterea în instanţă decât a unei plângeri contravenţionale, dispunând prin Ordonanţa nr. l580/P/2005 din 21 februarie 2006, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative de 300 lei învinuitei R.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin rezoluţia nr. 307/P/2007 din 28 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii S.I. şi C.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a reţinut că procurorii intimaţi s-au pronunţat pe baza probelor existente la dosar şi a convingerii lor în legătură cu existenţa ori cu inexistenţa faptelor cercetate.
Plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008.
Soluţionând plângerea petentului formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., Curtea de apel Constanţa a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de Parchetul de pe lângă aceeaşi Curte de apel este legală, întrucât intimaţii nu au săvârşit acte materiale care să poată fi considerate ca întrunind elemente constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A fost menţinută rezoluţia atacată, rezoluţie în care se reţine că plângerea formulată de P.O.l., în calitate de administrator al SC S.D.P. SRL Tulcea împotriva rezoluţiilor date de intimaţii procurori, nu a fost încă soluţionată, dosarul aflându-se pe rolul Judecătoriei Tulcea.
Recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 278 alin. (l) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instanţă.
Prin urmare, îi revine instanţei de judecată competenţa de a cenzura soluţia adoptată de procurori, în cadrul textului procedural menţionat.
Or, în speţă, petentul nu a depus la dosar o hotărâre judecătorească din care să rezulte că soluţia adoptată de intimaţi este contrară legii şi probelor administrate în cauză, dosarul fiind în curs de soluţionare.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Prin urmare, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, soluţie pronunţată prin sentinţa atacată, este legală.
Exprimarea opiniei unui procuror prin rezoluţia sau ordonanţa pe care o adoptă nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu, ci, dimpotrivă, o exercitare a acestora, în condiţiile în care nu s-a evidenţiat, prin probe, comiterea unor fapte penale, cum este cazul în speţă.
Totodată, Înalta Curte reţine că asupra temeiniciei şi legalităţii unei soluţii de neîncepere a urmăriri penale, de scoatere de sub urmărire penală, ori de încetare a urmăririi penale adoptate de procuror, se pronunţă instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., iar nu Parchetul, care deja şi-a exprimat opinia.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.O.l. împotriva Sentinţei penale nr. 55/ P din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3280/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
