ICCJ. Decizia nr. 3665/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3665/2008
Dosar nr. 8974/1/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6451/2/2007, în temeiul art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul B.V.
S-a reţinut că inculpatul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin. (1), C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc. pen., art. 91/1 C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., art. 155 - art. 159 C. pen., faţă de dispoziţiile art. 20, art. 21, alin. (3), art. 53 şi art. 148 din Constituţia României, precum şi faţă de o serie de reglementări internaţionale, cu suspendarea judecării cauzei.
În motivare, inculpatul a arătat că sunt neconstituţionale disp. art. 13 din Legea nr. 51/1991, întrucât permit efectuarea de interceptări telefonice înainte de începerea urmăririi penale, art. 45, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen., deoarece, prin disjungere şi, apoi, conexare, se creează situaţia discriminatorie de a-i deveni opozabile o serie de măsuri procesuale cu privire la care nu a avut posibilitatea să-şi formuleze apărarea, art. 155 - art.159 C. pen., atâta timp cât noţiunea de entitate străină este desuetă, prin formarea Uniunii Europene.
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar Ordonanţa din data de 19 septembrie 2008, din dosarele nr. 147/D/P/2007, 165/D/P/2007 şi 167/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de inculpat, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, una dintre condiţiile sesizării Curţii Constituţionale constă în existenta unei legături între excepţia de neconstitutionalitate invocată şi fondul cauzei.
Ori, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen., respectiv disjungerea urmată de conexare, nu poate fi invocată în acest dosar în care nu a fost luată nici una dintre aceste două măsuri procesuale. Având în vedere că în această cauză Curtea urmează să se pronunţe doar cu privire la trimiterea cauzei la instanţa de judecată mai întâi sesizată, ca măsură de natură administrativă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale privind disjungerea şi conexarea poate fi, eventual, invocată în dosarul nr. 2.753/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a l-a penală, unde se va discuta cererea de conexare formulată de Ministerul Public.
Cât priveşte neconstituţionalitatea celorlalte dispoziţii legale referitoare la probatoriu şi la elementele constitutive ale unor infracţiuni, prima instanţă, constatând că privesc fondul cauzei, a apreciat că este prematură discutarea acestora înainte de verificarea regularităţii actului de sesizare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.V., prin apărătorul său ales (prezent la pronunţare).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În speţă, în şedinţa din 3 octombrie 2008,în faţa Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul B.V. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin. (1), C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc. pen., art. 91/1 C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., art. 155 - art. 159 C. pen., faţă de dispoziţiile art. 20, art. 21, alin. (3), art. 53 şi art. 148 din Constituţia României, precum şi faţă de o serie de reglementări internaţionale, cu suspendarea judecării cauzei.
În privinţa disp. art. 45 alin. (1) rap. la art. 38 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul pune în discuţie neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale aplicate de procuror în faza de urmărire penală, atunci când a dispus disjungerea dosarului de urmărire penală privindu-l pe acest inculpat, de cel în care sunt cercetate alte persoane (ambele ajungând între timp în faţa instanţei, ca şi cauze distincte).
Această excepţie de neconstituţionalitate nu priveşte însă un text de lege care are legătură cu soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât însuşi inculpatul, prin apărător, a susţinut în faţa instanţei de fond că invocarea acestei excepţii reprezintă în realitate o "opoziţie fermă la conexarea cauzelor", măsură care nu a fost însă discutată şi oricum nu poate fi dispusă de instanţa în faţa căreia excepţia a fost ridicată [care nu este cea dintâi sesizată, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen.].
În privinţa celorlalte dispoziţii a căror neconstituţionalitate inculpatul a invocat-o, corect a reţinut instanţa de fond că ele privesc chestiuni ce ţin de fondul cauzei, însă, în condiţiile în care cercetarea judecătorească nu a început, nefiind depăşit momentul verificării regularităţii actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen., formularea unei asemenea excepţii apare a fi prematură, existând posibilitatea ca instanţa să se desesizeze, fără a mai ajunge să cerceteze fondul cauzei şi, implicit, să facă aplicarea acelor dispoziţii legale contestate din punct de vedere constituţional de către inculpat.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, sens în care recursul este nefondat şi va fi respins, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 6451/2/2007(2169/2007).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3669/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
