ICCJ. Decizia nr. 3678/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3678/2008
Dosar nr. 1702/91/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 3 martie 2008, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.600 lei, reprezentând daune materiale şi la 8.000 lei daune morale către partea civilă B.C. şi la despăgubiri civile către părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf.Pantelimon" Focşani şi Serviciul de Ambulanţă Vrancea.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 4 mai 2007, în jurul orei 23,00, inculpatul, însoţit de fratele său şi martorul P.R., s-a deplasat la o discotecă, al cărei patron este martorul N.I.
Urmare unui incident ivit între martorul P.R. şi unul dintre tinerii care o însoţeau pe partea vătămată B.C., la ieşirea din discotecă, au avut loc nişte discuţii contradictorii între două grupuri de tineri, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură de cuţit în zona abdominală, suferind leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Ulterior, partea vătămată, însoţită de martorul B.M., au fugit, întrucât erau ameninţaţi cu cuţitul de către inculpat.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 76/A din 6 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Prin recursul declarat, motivat la filele 23,24 din dosar, inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri atacate, invocând temeiurile prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14, 17, 18 şi 21 pct. 2 C. proc . pen.
Recursul inculpatului este, în parte, fondat.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale martorilor N.I. (fila 47-dosar instanţa de fond), A.I., P.R., N.I. şi C.C. (filele 49, 82, 110 şi 124-dosar instanţa de fond), rezultă că inculpatul a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări cauzată de acţiunea provocatoare a părţii vătămate, care, însoţită de un grup de tineri, au înconjurat maşina inculpatului, care intenţiona să plece din discotecă, astfel încât nu mai putea trece de aceştia, situaţie în care i-au scos din maşină pe inculpat şi pe fratele său şi au început să-i lovească.
Or, toate acestor împrejurări concrete ar fi trebuit avute în vedere de instanţe şi valorificate sub forma reţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în raport de care să individualizeze corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Sub aspectul criticii referitoare la greşita condamnare a inculpatului, pentru o faptă care nu a fost săvârşită de acesta, se constată următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă, în mod cert, vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Astfel, din declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor B.I., S.A.C., B.M., B.M.F., date în cursul urmăririi penale şi menţinute la judecata în fond, precum şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă că inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul, punându-i viaţa în primejdie.
Declaraţiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, şi ale martorului C.I. (înlăturate de instanţa de fond) nu se coroborează cu restul ansamblului probator administrat în cauză, astfel că, în mod corect, instanţa de fond Ie-a înlăturat din suportul probator care a stat la baza pronunţării soluţiei de condamnare.
Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17 şi 21 C. proc . pen., invocate în scris, însă nemotivate şi nesusţinute oral, se constată că nu sunt întemeiate.
Astfel, deşi nu s-a determinat obiectul criticii, în sensul precizării cererilor şi probelor solicitate de apărare, asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat, se constată că instanţa de fond a efectuat o amplă cercetare judecătorească, în care a audiat toţi martorii propuşi în rechizitoriu, precum şi alţi martori, pentru stabilirea adevărului şi lămurirea situaţiei de fapt, dând dovadă de rol activ în soluţionarea cauzei sub toate aspectele.
Nici critica referitoare la greşita încadrare juridică, prin reţinerea omorului calificat, săvârşit în public, nu este întemeiată.
Susţinerea apărării, că fapta s-a petrecut la circa 100-150 metri de la bar spre drumul judeţean şi că barul este situat în afara localităţii, fiind intersectat de drumul care duce la comuna Homocea, nu poate fi primită, întrucât este infirmată de procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice de la filele 37-40 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că fapta inculpatului a fost săvârşită în public, în înţelesul dispoziţiilor art. 152 C. pen.
În ce priveşte temeiul de casare prevăzut de pct.21, se constată, din lectura motivelor scrise de recurs de la filele 23-24, că acesta a fost invocat din eroare, apărarea referindu-se de fapt, în cuprinsul motivelor, la temeiul de casare prevăzut de pct. 2, adică nelegala sesizare a instanţei.
Nici sub acest aspect, nu poate fi primită critica formulată, din actele dosarului nerezultând nici o încălcare a dispoziţiilor legale.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 76 alin. (2) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Se vor aplica dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 71 C. pen.
Drept urmare, recursul inculpatului va fi admis, vor fi casate hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa principală şi complementară aplicate inculpatului, sens în care va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.G. împotriva deciziei penale nr. 76/A din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 95 din 3 martie 2008 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa principală şi complementară aplicate inculpatului.
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Aplică dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 3669/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3679/2008. Penal → |
|---|
